Globalizarea

GLOBALIZAREA
Cartea, subintitulata "Globalizarea Ciclul", a fost scris de Harold James, economic istoric renumit, şi a fost publicată în 2009. El este cunoscut pentru 2001 "Sfârşitul globalizării", care a fost revizuită în Afacerilor Externe :
El găseşte dovezi pentru două explicaţii pentru cele mai comune colapsului economic: creşterea volumului şi volatilitatea fluxurilor de capital a declanşat braţe nedurabile şi busturi, şi frica pe scară largă a globalizării, a provocat o reacţie socială şi politică. Dar el oferă de asemenea un treilea punct de vedere: Oameni şi instituţii au fost copleşiţi de presiunile-o lume globalizată şi consecinţe - şi instituţiile care sa ocupat de integrare economică nu numai au fost împovărate de crize, dar a devenit canalele prin care resentimente de lungă durată politic curgea.
James a concluzionat, totuşi, că un model alternativ anti-globalizare nu este disponibil de astazi (bine, în 2001). Din moment ce cartea a fost bine scris, am decis sa citesc James 'ia privind criza financiară. Pentru a fi sincer, eu nu sunt impresionat. De aceea am rândul său, această reexaminare într-o discuţie a problemelor din cartea pe care mi se pare gresit sau insuficient. Desigur, acest lucru este incorect faţă de Harold James, din moment ce cartea sa face unele puncte valabil, de asemenea. Este foarte rezonabil, de exemplu, pentru a împărţi 1929 (accident de valori de piaţă) din 1931 (faliment bancar) sau se concentreze pe punctul de CIC în momentul în care nu sa implicat cu Lehman (p. 221). Este cel puţin posibil ca 1929 va fi ceea ce am văzut în 2007/08, şi în acest an ar putea fi 1931 nostru. Întotdeauna am susţinut că ar trebui să fie pregătită pentru cel mai rău, şi de gândire prin lucrurile să se dezvolte cel mai rău caz, scenarii ar trebui să fie ceva de la fiecare instituţie de elaborarea de politici ar trebui să ia în considerare. Evident, ei nu, dar asta e altă poveste.
"Interacţiunea a milioane de decizii independente este radical nedeterminată, care produc rezultate de faptul că nici un observator raţional ar putea prezice. Ca o consecinţă, crahul bursier din octombrie 1929 rămâne un puzzle istoric, cu nici un istoric economic a fost în măsură să ofere o explicaţie complet satisfăcătoare şi convingătoare ". p.37
Hmmm ... despre cum -Deflaţia Teoria datoriei al Marii Depresiuni , Irving Fisher, 1933? Ce zici de Hyman Minsky şi a lui " Minsky moment "? Cum despre "spirite animale" a lui Keynes "General Theory (reînviat în Akerlof / Shiller )? Ce zici de austriecii afirmaţia "că ratele dobânzii scăzute duce la investiţii excesive?
Şi de modul în care, după ce a citit "Black Swan", aş spune că cu retrospectiv puteţi explica un balon. Acesta este doar că, atunci când sunt în ea nu poţi să-l vedea. Ca Richard Bookstaber pus, Turcia nu poate vedea moartea lui venind pe Ziua Recunostintei, dar poate măcelar. Ce este o lebada neagra la unele nu este greu să dau seama pentru alţii. Deci, cred că Harold James abordează problema spate: acesta este dezvoltarea de bule care nu este iraţională, bustul ei. Având în vedere că întrebarea de ce am avut nici o problema cu bule este minoră pentru o carte care sa explice criza financiară, mi se pare ca ciudat că autorul merge împotriva înţelepciunea convenţională şi declară că criza financiară nu pot fi explicate - chiar şi după fapt. O mulţime de cadre universitare de muncă în acest domeniu, şi există o mulţime de teorii despre ce sa întâmplat, să zicem, în Asia în 1997 .
La p. 48 Howard Iacov spune decât că merge împotriva crize ipoteza eficienţa pieţei. Ei bine, că teoria a fost nerealiste de la început, şi luând-o la valoarea nominală pare a fi foarte naivi.The New Yorker a vizitat recent pe cei de la Şcoala de la Chicago de Economie, şi au emis un sărac care arată foarte. Ciudat, Howard James menţionează o serie de carti care explica 1929 şi alte evenimente de la sfârşitul aceeasi pagina, menţionând că acestea "par a fi consultate pe scară largă ca ghizi pentru a intra in panica financiare contemporane. Ar putea fi plauzibil să credem că acesta este un domeniu unde studiu istoric a avut o influenţă formativă într-adevăr pe comportamentul unui număr foarte mare de participanţi pe piaţă. "
Acesta este locul unde am fost primul plecat mut. În primul rând, autorul susţine că motivele pentru care o criză financiară nu poate fi găsit, decât cărţi care susţine că le caute sunt având o mulţime de influenţă? Ei bine, nu ar fi meritat apoi să introducă cititorii dvs., în unele dintre cele mai bune teorii? Cred că ar fi, Harold James nu a făcut-o.
Acest subiect devine mai ciudat pe p. 53,: ". Creştere [a indicelui Dow Jones Industrial Average] a fost un răspuns de a pierde politicii monetare, şi a produs o euforie care a dus mulţi oameni să creadă că boom-ul ar merge la nesfârşit" Deci, Howard James este în afara dulap: el este un austriac. Din moment ce el nu explică ceea ce îl determină să creadă că "guvernul a facut" nici nu a portretiza teorii concurente (cum ar fi cele am descris mai sus), această carte este de cotitură în ceva care mi se pare mai mult ca o naratiune istorica pe baza unor ipoteze care sunt în afara de carte decât un efort ştiinţific pentru a explica ce sa întâmplat.
"Au fost două filozofiile alternative despre evitarea o repetare a" 1931 ", se susţine că personajul a crizei consta în inversarea dramatică a fluxurilor de credit.". P. 95
Altă explicaţie de Gottfried Haberler a fost sistemul de rate fixe de schimb. Sistemul de la Bretton Woods, care a fost stabilită după al doilea război mondial a creat rate fixe de schimb şi a făcut fluxurilor de capital între firme private aproape imposibil. Din nou, un traseu foarte promiţătoare la problemele care stau la baza a economiei mondiale se taie.
"Inovaţie financiară a fost astfel unul dintre motoarele de expansiunea fluxurilor de capital în Statele Unite, ca sistemul financiar al SUA distribuit produsele sale nouă şi strălucitoare, din întreaga lume. Titluri de valoare, a devenit un produs standardizat pentru care pieţele profundă şi lichidă a existat. "P. 154
Cumva ironia acest lucru este pierdut pe mine.
"Vinovat cele mai evidente pentru boom-ul de credit, cu toate acestea, este politica Federal Reserve System din reducerile rapide de rată a dobânzii pentru a face faţă cu recesiunea din 2001, combinate cu reticenţa sa de a ridica ratele dobânzilor."
Ei bine, vinovatul cel mai evident de multe ori se dovedeşte a fi doar un spectator. Din nou, Howard James este liber să-şi exprime ideile sale, dar unde e dovada? Unde sunt discuţiile de teorii alternative? De ce nu menţionează războiul împotriva terorii de către administraţia lui George W. Bush şi de eliberare a datoriei guvernamentale şi mai mult, care a fost cumparat tot mai mult de China?
"Există două moduri de abordare a poveştii de cont curent. Primul este ca rezultatul a nivelurilor de economisire şi investiţii, în care un surplus de economii ar produce un excedent de cont curent şi cauza exportului de diferenţa dintre economii şi investiţii, precum şi un deficit de economii ar trebui să fie finanţat prin intrări de peste hotare . Cea de a doua consideră de cont curent ca venituri din investiţii combinat minus plăţile nete pentru bunuri şi servicii. "P. 191
Cred că nu am văzut niciodată un pasaj mult mai complicate şi neclare cu privire la modul în care părţile reală şi monetară a dezechilibrelor economice juca afară. Destul de ciudat, se pare că gândul că de cont curent ar putea conduce contul de capital nu are loc la Harold James.
"Tendinţa pe termen lung de la sfarsitul secolului al XX-lea Statele Unite pentru a importa capital ar putea fi explicat fie prin intermediul factorilor ofertei (modificări ale ofertei globale de economii, ca urmare a dezvoltării pe scară largă mai mult în afara ţărilor stabilit industriale), sau factori de cerere ( de ce Statele Unite ale Americii este o investiţie atractivă). "p. 194
Din nou, posibilitatea că China doreşte să creeze locuri de muncă prin exportul către SUA nu vine. Acest lucru ar putea explica, de asemenea, ("destul de ciudat, ..."), fapt de randamente relativ mici, care SUA plăteşte de la debitorii săi comparaţie cu ceea ce SUA plăteşte la debitorii săi străine (p. 195).
"Prin urmare, prăbuşirea globalizarea devine o poveste de schimbare valori în ambele sensuri obişnuit al termenului, ca valori monetare şi sunt ideale agitat". p. 231
Acesta este un tipic "spirite animale" argument şi este ciudat că Howard James începe capitol ultimei sale cu un întreg paragraf despre acest subiect.
"Convingeri fundamentale [în timpul du Trois epoca pour cent ] este că preţurile de piaţă trimite un semnal inteligibil, şi că semnalul are implicaţii politice. Pieţele au limitat capacitatea guvernelor de a se comporta prost. "P. 233
Acest lucru este foarte inteligent economie politică la cele mai bune. Ar fi fost mai mult de acest lucru în carte, mai multe instituţii care interacţionează pentru a rezolva problemele de zi, creând probleme pe care le avem astăzi. Cartea ar fi putut conduce pe un drum diferit, una care ar duce mai mult prin istorie şi economie mai puţin. Aici este ceea ce Howard James ar trebui să aibă scris (să-mi te rog, recunosc):
"Pieţele au limitat capacitatea guvernelor de a se comporta prost. Ca urmare a acestui obiectiv, instituţiile au fost modificate în scopul de a liberaliza pieţele şi diminua rolul statului. Cu toate acestea, lumea neo-liberală, care a fost creat rezolvat o problemă prin crearea de altă parte: guvernele nu au limitat capacitatea pieţelor de a se comporta prost. Pendul între capitalism guvern condus de piaţă şi-a dus pare să fi atins un punct mare din nou. "
Pentru a încheia, cartea este bun şi vă oferă o mulţime de idei. Cu toate acestea, ar fi putut fi mai bine. drumuri interesante nu au fost luate, precum şi soluţii de la Marea Depresiune nu au fost discutate în context cu problemele de azi. Eu cu siguranţă ar fi plăcut să vezi discuţia din trecut şi astăzi, formulată în termeni de Treimi Imposibil . Şi este o ruşine că discutarea problemelor internaţionale este atât de scurt în carte. Nu de mult pe război gold standard-altele, nu de mult pe SUA preluarea de la Londra ca bancher al lumii, nu de mult pe sistemul Bretton Woods, care ar fi trebuit sa genereze stabilitate din nou (şi a făcut-o).

II.GLOBALIZARE SI MORALITATE


Ni se spune ca traim epoca globalizarii. Exista o relatie intre globalizare si moralitate? Pentru majoritatea liderilor internationali aceasta legatura nu exista. Pentru ei obiectivul cel mai important si unic este economia. Se ingrijesc, zic ei, sa ne dea un trai cat mai bun. La suflet nu se gandesc, iar globalizarea raului nu-i preocupa. Iata insa un autor care gandeste diferit – Harold James, profesor la Princeton University in Statele Unite, care in 2009 a publicat The Creation and Destruction of Value – the Globalization Cycle. (“Crearea si distrugerea valorii – ciclul globalizarii”) Teza autorului este ca criza economica mondiala din 2008 a fost cauzata, in primul rand, de factori legati de moralitate, in special lipsa valorilor morale, cum ar fi onestitatea, increderea, fidelitatea si sobrietatea. Aceste valori, adauga el, trebuie reancorate in sistemul international pentru ca economia mondiala sa isi revina. Harold James' 'The Creation and Destruction of Value' Approaches ...


Din nefericire insa, observam un trend contrariu si ingrijorator – decuplarea politicilor si a legilor de moralitate. Daca pana recent moralitatea statea la baza procesului legislativ, in ultimii ani moralitatea a fost exclusa. Fara moralitate o societate nu poate dainui. Moralitatea sta la baza libertatilor pe care le avem. Pe tema aceasta scriem astazi, dand peste materialul de mai jos, publicat la sfirsitul anului trecut de prestigioasa publicatie americana American Spectator, care discuta relatia directa dintre libertate si moralitatea religioasa. Materialul a fost pregatit pentru noi de Manuela Grindei, studenta si voluntar AFR Iasi. Ii multumim.


Libertatea şi moralitatea religioasă


Atât liberalii cât şi conservatorii sunt de părere că, în calitate de americani, ar trebui să fim oameni morali. Diferenţa majoră apare unde moralitatea se intersectează cu politica lor. Majoritatea conservatorilor consideră că moralitatea noastră ar trebui dată de religie, separat de guvernământ. Majoritatea progresiştilor incorporează îndrumarea în spiritul moralei ca funcţie a guvernului. Tendinţele umaniste ale stângii politice pleacă de la premisele că moralitatea poate fi guvernată de legile statului, iar religia ca origine sau arbitru al legii morale poate fi înlăturată. Prin urmare, guvernul trebuie să devină autoritatea supremă a unui umanist pentru a aborda şi reglementa natura umană.


Problema cu utilizarea resurselor limitate ale guvernului pentru un scop atât de larg este ineficacitatea. Este dificil de transpus “a fi bun” în legi scrise. Este înca şi mai dificil de exprimat acest sentiment celor care nu au predispoziţia de a fi buni şi care vor adera numai la litera legii, nu şi la intenţia din spatele ei. Aproape fiecare instanţă a discernerii binelui de rău trebuie, astfel, să aibă o lege scrisă clară, aplicabilă.


Fundamente sociale crestine


Fondarea SUA s-a orientat dupa principiile iudeo-creştine de libertate şi moralitate, iar peste 80% dintre americanii de azi încă împărtăşesc aceste valori. Voi folosi o referinţă biblică pentru a-mi susţine punctul de vedere: în Predica de pe munte, când Iisus explica Noile Porunci, El învăţa că Vechile Porunci erau urmate dupa literă, nu dupa intenţia din spatele lor. Alte legi făcute de om au fost create şi pentru a completa părăsirea poruncilor de bază.


Când nu putem să înţelegem motivul pentru care ceva este bun sau rău, atunci ne pierdem discernământul în favoarea unor reguli de conduită arbitrare. Mai degrabă decât a adera la litera legii- de a nu ucide sau a nu comite adulter, de exemplu- Iisus ne-a învăţat că trebuie să înţelegem pacatele sufletului. Furia duce la crimă; pofta duce la adulter. Aşa cum dovedeşte Iisus, moralitatea nu se rezumă doar la a urma o serie de legi, ci se referă la a ne schimba înclinaţiile naturale ale sufletului nostru- natura noastră.


Există o chestiune pe care umaniştii nu o înţeleg, legată de puterea credinţei iudeo-creştine în Dumnezeu. Pentru a avea încredere în Dumnezeu, omul recunoaşte că este o fiinţă imperfectă şi că trebuie să se bazeze pe mila şi pe călăuzirea divină pentru ca moralitatea să se ridice deasupra naturii sale căzute. Umaniştii cred că omul “salbatic” nu are defecte (lipsit de orice nevoie spirituală) şi că se poate creea un om Utopia. (Vezi Revoluţia Franceză pentru aplicarea completă a acestei teorii umaniste).


John Adams spunea că: “Constituţia noastră a fost făcută numai pentru un popor moral şi religios. Este complet inadecvată pentru guvernarea oricărui altuia.”. Constituţia noastră se bazează pe ideea că moralitatea noastră e data de religie. Aceasta vede rolul guvernului ca unul de simplă reglementare şi de protecţie de inamicii străini şi domestici. Prin urmare, când cetaţenii îşi asumă responsabilitatea pentru moralitate prin religia lor, recompensele şi consecinţele acţiunilor acelor cetăţeni rămân de obicei în lumea spiritualului. Aceasta auto-reglementare are o influenţă pozitivă asupra responsabilităţii individuale şi a libertăţii personale.


Legile guvernamentale se pot aplica atunci acelor pacate care-i afectează pe ceilalţi cetăţeni, precum hoţia sau crima, de către sistemul judiciar, având juriile formate cu precădere din membri morali. Această viziune a guvernului permite libertate realistă maximală pentru toţi cetăţenii americani. Dar când moralitatea se erodează, dupa cum avertizează Adams, atunci guvernul are nevoie să creeze mai multe legi pentru păstrarea ordinii. Aceste legi ne limitează continuu libertatea şi vor ajunge să distrugă spiritul libertăţii din America.


Secularismul si moralitatea


Progresiştii au dovedit prin reglementarea şi stilul guvernamental concepţia lor că moralitatea se poate transpune în legi, care pot fi apoi impuse de guvern. Moralitatea colectivă a celor de stânga, numită de obicei “justiţie socială”, este ceea ce pare corect (cel mai recent: obligaţii morale pentru un sistem de sănătate universal, educaţie de vârf etc.). Guvernul este autoritatea supremă pentru o moralitate definită de chestiuni schimbătoare şi subiective de justiţie sociala. Totuşi, când guvernul încearcă să impună moralitatea în absenţa credinţei religioase a cetăţenilor, legile morale secularizate devin rapid reguli draconice care iau din ce în ce mai multă libertate de la cetăţeni.


Când moralitatea începe şi se termină la litera legii, atunci aceasta trebuie exprimată şi documentată complet- fără greşeală, redundanţă, conflict sau portiţe de scăpare. Aceasta este singura cale pentru guvern de a impune moralitatea.


Până acum, legile noastre au dat complet greş în acest sens. Cu cât creăm mai multe legi, cu atât mai mult fiecare lege avantajează un grup faţă de altul. Prin structura lor, legile noastre sunt imposibil de cunoscut şi de înţeles în profunzime, aşa că devin arme împotriva adversarilor politici, pentru că aproape orice poate fi considerat un delict.


Într-adevăr, încercarea de a legifera şi a seculariza total moralitatea creează un guvern viciat şi tiranic.


Guvernele nu pot crea sau impune moralitatea- ci numai legi. Cu cât un guvern devine mai corupt (dupa cum natura noastră umană indică), cu atât mai multe legi sunt create pentru putere şi nu pentru justiţie- ceea ce reprezintă motivul pentru care guvernele nu pot fi arbitri ai moralităţii. În plus, când americanii încetează să îşi mai asume răspunderea pentru moralitatea lor autoreglementată, atunci mâna de fier a guvernului trebuie să încerce să controleze natura umana şi să ne sufoce voinţa liberă. Dacă ne pierdem abilitatea de a şti nu numai ce e bine sau rău, ci şi de ce este bine sau rău, atunci încetăm să mai fim morali. Devenim pur şi simplu supuşi legilor, docili, obedienţi.