Second life...

E foarte interesant sa te pui in pielea altei creaturi si sa vezi lumea din alta perspectiva, fiindca si tu la randul tau esti perceput altfel. E ca in cazul actorilor care aleg roluri extrem de diferite de natura lor interioara tocmai pentru a-si explora mai bine disponibilitatile si a-si regasi Eul acela profund, care nu are nimic de-a face cu identitatea sociala.

Second Life este o lume virtuala , deci un domeniu al spiritului. Avatarele pe care ni le luam nu sunt decat vehicule pentru a ne deplasa si pentru a fi perceputi de ceilalti in aceasta simulare. Putem sa zburam si sa ne teleportam fara sa fim expusi la vreun risc fizic in aceasta noua realitate.

Atunci , ma surprinde sa vad cat de multi oameni sunt incapabali sa lase in spatele lor limitarile vietii reale pentru a beneficia din plin de libertatea pe care o ofera SL spiritelor lor. Ei recreeaza detaliile materiale care le sunt familiare (vesminte, bijuterii, arme, vehicule, etc) fara sa realizeze ca acestea nu mai au nicio valoare sau necesitate , si par chiar incapabili sa uite anumite handicapuri fizice (paralizii, varsta inaintata, anumite boli) ca si cum ar avea vreun motiv sa sufere la fel intr-un vis ales in mod voluntar.

E foarte amuzant sa vezi cat de mult incomodeaza avatarele non-umane pe cei mai multi dintre rezidenti.

Desigur, exista un instinct natural de a te feri de ceea ce este diferit. Evolutia ne-a programat astfel pentru a ne proteja de pradatorii din natura. Dar incapacitatea de a intelege genereaza teama, care genereaza ura, care genereaza rasism, discriminare si violenta. Aceasta reactie se naste din nevoia de a supravietui in lumea reala, dar devine complet nejustificata intr-o lume virtuala.

Putini dintre noi ar ramane neschimbati daca ni s-ar da posibilitatea de a alege. Cati dintre oameni nu viseaza la o a doua sansa, sau la o alta culoare a pielii , sau la alt sex? Chiar si pentru o zi... Atunci de ce sa ramanem sclavi ai acestui ansamblu de particularitati aleatorii si nedrepte, o data ce ne-am lasat proiectati in alta realitate, de vis? Suntem ca niste prizonieri care refuza sa paraseasca inchisoarea , chiar si cand poarta li s-a deschis. Prea multa teama de necunoscut. Prea putina initiativa sau imaginatie. Putem zbura si alegem sa mergem cu masina sau sa luam ascensorul.

SL nu impune niciun cod de reguli, nicio disciplina, libertate totala. Dar acest mediu arata gradul in care oamenii sunt sclavii propriilor aparente. Le e greu sa separe eul lor de aparenta lor, si o folosesc pe aceasta din urma pentru a-l disimula pe primul.

Un avatar este un simbol , un mijloc de a comunica celorlalti participanti adevarul nostru interior. Aparenta aleasa de majoritatea rezidentilor sugereaza ca ei se afla in SL pentru a gasi un partener mai mult sau mai putin romantic sau ca sunt incapabili sa lase in spatele lor aceasta cochilie imperfecta pe care natura le-a atribuit-o.

Presupunand ca nu cautam dragostea si ca opinia celorlalti nu ne intereseaza , ce avatar am alege? Spiritul nostru e intr-adevar liber? Pana la ce punct? Avem noi simtul umorului? Sau suntem capabili de autoironie?

"A seduce" spiritual pe cineva cu o conversatie din interiorul unui corp de dragon este o provocare interesanta. Si un test. O dovada ca suntem capabili sa existam intr-o lume a spiritului , fara acele artificii ale fizicului care sa ne flateze si fara o garderoba la moda.

Deci a te incapatana sa protejezi o aparenta umana banala in SL inseamna fie sa te minti pe tine insuti printr-un avatar total diferit de ceea ce esti in realitate, fie sa-ti interzici placerea de a da frau liber spiritului tau.

dupa theia

Nu ma duce in ispita, gasesc drumul singur. Stiu ca sunt prost, dar cand ma uit in jur prind curaj! Pierdut ani, ofer recompensa!

uimitor text ! si mi se pare asa, ptr. ca persoana care l-a scris ,pare sa Nu fie multumita de sine ....ii e rusine de ea insasi si pledeaza ptr. refugierea intr-un vis ; intr-o Imensa Minciuna ,chiar ! .... mda, cind omul nu se cunoaste pe sine insusi si nu a facut pace cu eul sau interior, evadeaza, fugind din viata lui reala ....riscul e sa nu te mai poti intoarce ! eu zic : doamne fereste ca omul sa scape orice frina si, ascuzindu-se in spatele avatarului , sa-si permita Orice ! atunci sa te tii insulte, injuraturi si expresii scabroase.....si asa se mai intimpla si atunci ceilalti il ocolesc pe cel ce si-a pierdut masura !
fermecatori si seducatori suntem si asa , neiutind cine suntem ! fiecare om isi are partea lui de mister, de unicitate si de farmec personal, asa ca, ptr. ce sa Inventam ceva ce nu exista, in loc sa exploram ceea ce exista si astfel- si prin reactia celorlalti - sa ne cunoastem mai bine ! si ptr. ca suntem perfectibili, sa avem astfel ,posibilitatea de a ne corija/ imbunatati , dind stralucire calitatilor naturale avute deja !