regrete

O sa vorbesc putin despre regretele mele pentru a va incuraja sa vi le scrieti pe ale Domniilor voastre. Deci, despre mine pot spune ca am avut o meserie foarte frumoasa, am facut-o cu respect fata de munca si cu mult suflet fata de ceea ce insemna in sine. Regretul meu este ca nu am facut facultatea de litere pentru a deveni o scriitoare consacrata si nu o diletanta. Alegerea meseriei nu a depins de mine ci de cei care ma intretineau adica de parinti. Mai tarziu cand am putut s-o urmez au aparut tot felul de motivatii aduse de prieteni de felul : "Ce ti-a venit acum? Vrei ca sa te repartizeze cine stie in ce catun si sa-ti strici rostul de acum?" Nu stiu daca am facut bine ca mi-am scos definitiv din cap aceasta vrere, acest vis, dar acum regret.

Nimic nu e imposibil pana nu devine imposibil!

regrete.......... poate nu ar trebui sa le spun chiar regrete.... am incercat in viata sa accept ceea ce am facut, bine sau rau, am incercat sa ma bucur de clipele bune, incerc sa nu incep o fraza cu "daca" as fi facut altceva, altfel, poate ar fi fost mai bine........ incerc sa ma impac cu mine si cu viata mea chiar daca nu am realizat tot ceea ce mi-as fi dorit pana acum.Ca si dumneavoastra am cochetat cu literele, am terminat liceu de filologie si am incercat vreo patru ani sa intru la facultattea de litere si la iasi si la bucuresti, iubirea mea cea mare si visul meu era sa fiu studenta in Iasi,... au ramas doar vise pentru mine, m-am casatorit si , chiar daca am fugit de matematica toata viata, acum lucrez cu multe cifre... dar am relatii cu publicul ceea ce suplineste pofta mea de a vorbi.Nu sunt o singuratica, am prieteni vechi trei fete ,care intre timp au devenit femei, ne stim si ne intelegem de vreo 20 ani... si chiar daca nu vorbim cu lunile atunci cand discutam continuam de parca ne-am fi intrerupt acum 10 minute.Am si prietene noi....... de fapt copii de suflet, prietenele fiicei mele pentru care sunt mama, confidenta dar si paznic atunci cand sar calul.Imi sunt dragi........ si mi-e tare dor de ele si de zgomotul lor (au intre 17- 20 de ani).Poate nu regret ca nu am facut filologia si pentru ca intr-un fel (hotarat clar de dumnezeu) fiica mea ma urmeaza... are legatura cu teatru, viseaza regie film si filozofie in acelasi timp...scrie frumos si ma regasesc in gandurile ei...... poate si pentru ca , conform zodiacului chinezesc, suntem amandoua maimute. In ceea ce va priveste pe dumneavoastra nici o varsta nu e prea tarzie sau prea devreme pentru a face ceea ce doriti. Scrieti ! si veti vedea ca visele se implinesc!Astept vesti si va doresc tot binele din lume!

IN '89 DUMNEZEU NEA DAT O SPERANTA !!!NU AM STIUTO FRUCTIFICA.....,SA NE DUCEM CRUCEA NE-A MAI MRAMAS

Consider ca in viata avem cu totii regrete mai mari sau mai mici , recunoscute sau mai putin recunoscute.,totusi in viata fiecaruia apar mai multe bifurcatii de drum , cand o putem lua la stanga sau la dreapta, nu o putem porni pe ambele carari si nici nu ne putem intoarce din drum . A tunci cand ne satisface ceea ce ni se intampla , spunem ca am facut alegerea potrivita si dimpotriva , cand nu suntem satisfacuti , spunem ca era mai bine sa urmam o alta cale Dar nu stim si nici nu ne-o poate spune nimeni daca urmand calea ce o regretam nu ni s-ar fi intamplat ceva mult mai grav, si nu am fi fost la un moment dat si mai nemultumiti.Asa ca fruntea sus1Cat suntem in viata mai avem speranta!

De la: 9am045616, la data 2009-12-31 18:01:45IN '89 DUMNEZEU NEA DAT O SPERANTA !!!NU AM STIUTO FRUCTIFICA.....,SA NE DUCEM CRUCEA NE-A MAI MRAMAS

....draga, in 89 ..VATICANUL si SUA ne-a deschis speranta....dar noi am INDEPARTAT pe Dumnezeu,sau nu l-am avut niciodata si crucea care o ducem acum nu este CRUCEA NOASTRA.....

Maranatha

Regret multe chestii din ultimi 5 ani... ...dar sper in mai bine