Domnilor tovarasi,mai exista ceva de furat in romania?

De la: , la data 2008-11-19 09:44:29de ce oare se investesc sume uriase in campania electorala actuala?inseamna ca suntem o tara bogata?de unde provin acesti bani?inseamna ca se mai poate fura in romania?de la cine?de unde?cat si cum?cum de nu exista fonduri pt.marirea salariilor bugetarilor si exista fonduri pt.organizarea,finantarea si sustinerea campaniei electorale?cum de salariul minim brut pe economie este aprox.150 euro iar preturile sunt aliniate[sau mai mari]ca in tarile cu salarii de 1000-1500euro?cum de nu mor romanii pe capete?exista o sursa alternativa de a face bani?de ce nu ne invata nimeni sa facem bani?de ce nu ne ajuta nimeni sa accesam fonduri europene nerambursabile?chiar toti politicienii sunt hoti sau incompetenti?iata numai cateva din intrebarile care se pot pune alesilor neamului ,cat si celor ce vor sa-i alegem,restul comentati voi

Mai urmeaza sa furam rominii si s-a dus.

justitia romana. ar fi timpul .

De la: 9am16088, la data 2009-04-04 21:30:03justitia romana. ar fi timpul .

Eu una cred ca deja a fost furata de mult.

Eu fac o alta retrospectiva. Au inceput prin a ne fura cadourile de sub brad, apoi ne-au furat bradul cu totul si spiritul Craciunului. Mai nou constat ca ne-au furat ouale si mielul de paste. Esenta e ca ne-au furat sarbatorile crestine parte din identitatea noastra. S-au folosit de banci ca sa ne tranteasca in halul asta. Ne-au pus adus acolo unde vroiau ei. Cine oare ???

Do the right thing or state the obvious and the 'pen will be mightier than the Sword.' The truth will set you free. It's the principle of the thing

va voi scandaliza cu o intrebare ,dar as vrea sa va ginditi bine la respuns ! nu-i nevoie sa-l dati in scris,ci doar sa va ginditi la ea : cum se face ca toti- sau hai,sa nu generalizez,- sau aproape toti cei ajunsi intr-o pozitie de decizie, isi trag spuza pe turta lor ? coruptia este ca o boala molipsitoare ? eu,tu, voi, suntem imuni la boala asta ? ajunsi acolo, nu se modifica oarecum perspectiva si daca tot curge mierea din borcan, o lingi de pe degete ca sa ai "mina libera" ?

Existà �ntrebàri asa numite � grave � la care �n general evitàm sà ràspundem concret si coerent. De multe ori, pentru cà �ntrebarea ne depàseste efectiv, iar alteori pentru cà �ntrebarea nu numai cà nu ne avantajeazà, dar ne pune chiar �n dificultate at�t individual, �n particular, c�t si colectiv in cadrul unui grup social pe care il reprezentàm si càruia �i apartinem prin modul nostru de g�ndire, prin modul cum actionam, �n general !
Astfel, pentru a evita ràspunsul facem apel la fel si fel de �artificii�, mai mult sau mai putin ambigue si fiabile �n spatele càrora �ncercàm sà ne ascundem cu lasitate si perversitate, neav�nd curajul sà ne exprimàm si sà asumàm responsabilitatea unui ràspuns care poate fi, adevarat, si interpretat, tocmai datorità ambiguitàtilor, dar mai ales, � studiat �, detaliat si contrazis !
Conform asteptàrilor, acest subiect pune �n mare �dificultate� clasa societatii noastre a miliardarilor cartonisti si evazionisti, � sàraci �, cu copii, pàrinti, surori si frati bogati, si chiar...foarte bogati !
Desigur, subiectul, statistic vorbind nu-si are sensul. Analize socio-economice, mai mult sau mai putin � fidele �, ne claseaza pe ultimele locuri �n mai toate clasamentele, at�t cele legate de nivelul de viata c�t si cele legate de indicele de dezvoltare si modernitate sau de controlul economiei subterane si a coruptiei !
Pe de altà parte �nsà, nu uitàm sà ne làudàm (si sà sfidàm lumea celor care tràiesc de pe o zi pe alta !), at�t �n transmisiunile TV c�t si prin mijloacele noastre mass-media de maculaturà (neprofesioniste), cu topul celor 300 de romàni miliardari cei mai bogati, sau cu topul celor 1000, a càror avere cumulatà depàseste poate chiar jumàtate din PIB-ul tarii!
Si iatà cà �n felul acesta ajungem la �ntrebàrile noastre � grave � care devin � jenante � si s�ntem obligati sà ridicàm problema unor contradictii pentru buna � functionare � a societatii noastre care � pretinde � cà evolueazà càtre o democratie solidà �n s�nul unei Europe unite, care � se vrea � �nainte de toate, socialà. O Europà fàrà � fracturi � sociale, fara derapajele categoriilor socio-profesionale !
Ce este Impozitul pe Avere (IA)? Are sens in Romania introducerea unui Impozit pe Avere ? Ce reprezinta acest impozit ? Care este rolul lui in sistemul impozitelor si taxelor fiscale ? La ce serveste el ?
�Sumar�, Impozitul pe Avere este un impozit suplimentar (!) , plàtit de pàtura � avutà � a societàtii �n scopul solidarizàrii cu pàtura defavorizatà ! Un transfer de�capital� de la cei bogati, fàrà a fi � prejudiciati � material, càtre cei defavorizati, pentru ameliorarea conditiilor lor sociale ! Un impozit instaurat in toate societàtile dezvoltate, industrializate sau post-industrializate, ca Franta, Germania, Tarile Nordice, etc. (ulterior �n toate tàrile UE), �n care ajutorul social (de ex.), tocmai si datorita lui, cu toate avantajele pe care le are, asigurà beneficiarilor �n cauzà un trai decent, corespunzàtor, pentru a face fatà cu demnitate nevoilor vietii sociale !
Desigur, fàrà a ne plasa �n categoria tàrilor mai sus amintite, remarcàm cà un asemenea tip de impozit caracteristic in special tarilor bogate, este legat nu at�t de �dezvoltarea� intrinsecà a unei societàti, c�t, mai mult de bunàstarea materialà, mult peste masura, a diverselor sale categorii sociale, �nstàrite, care o compun ! Cum este cazul si la noi,�in Romania fie,� din pacte, fie din �fericire, depinde de intrepretare si de reperul social in care ne plasam!
Evident, aparent, un astfel de punct de vedere da nastere la o contradictie generatoare a unor serii de disfunctionalitati ale mecanismelor socio-economice responsabile de �echilibrarea� balantei nevoilor sociale! Pe de o parte, pe �drumul� integrarii in UE, facem eforturi uriase pe plan social si economic pentru a tine pasul cu o economie de piata severa de pe pozitia unei tari in curs de industrializare, de dezvoltare, expunind astfel contribuabilii nostrii la eforturi financiare care reduc mult nivelul lor de trai! Pe de alta parte insa, dispunem de categorii sociale extrem de favorizate, instarite excesiv (pe cai mai mult sau mai putin legale!), care �controleaza� averi de ordinul PIB-ului tarii! In concluzie, nu atit problema �eradicarii� miliardarilor nostrii de �carton� (sau milionarilor in dolari sau euro) este importanta cit �exploatarea � lor prin introducerea unui asemenea impozit, care s-ar impune �n toatà rigoarea, sever si urgent ! Dublat de un control apropriat al coruptiei si canalelor economiei subterane, care sa se opuna cu fermitate, cauzei care le-a generat! (un �fel� de lege Lenz din inductia electromagnetcia!)
Astfel, �transferul� de fonduri ar permite, màrirea ajutoarelor sociale si revalorizarea socialà a categoriilor defavorizate ! �n special al celor fàrà resurse materiale, al celor cu datorii care depàsesc posibilitàtile lor de rambursare (prin anularea lor !), al celor lipsiti de un loc de muncà de mult timp, fiind marginalizati social si a categoriilor de pensionari aflati la limita supravietuirii !
Desigur, modul �n care definim � averea � sau mai exact �surplusul� de avere, depinde de o serie de parametri economici intrinseci caracteristici unei societàti de consum. Ea trebuie sà fie �n mod evident, diferit definita �n societàtile industrializate sau post-industrializate (cu un nivel de viata mult mai ridicat), dar nu putem face abstractie de acest fel de impozit nici in tàrile �n curs de dezvoltare care � tind � càtre cele dezvoltate si mai ales �ntr-o tarà �n care o uriasà avere (creatà �ntr-un mod mai mult sau mai putin legal !) este la �ndem�na unui mic grup de � �ntreprinzàtori � care sfideazà bunul simt, atunci c�nd este vorba sà se laude cu � reusitele � lor �materiale�, dar sà se � ascunda � dupà rude si neamuri de tot soiul c�nd este vorba de o contributie a lor la crearea unui fond social de solidaritate �n sprijinul celor care traiesc de pe o zi pe alta, care au nevoie de ajutor material pentru supravietuire !
In sarsit, nu trebuie sa uitam nici faptul ca intr-un mare numar de cazuri, lipsa unui trai decent este o sursa de infractionalitate, care ulterior agravindu-se, poate conduce chiar la forme mai grave, cum ar fi crimele de sange, motiv pentru care �contributia� celor avuti la �supravietuirea� decenta a celor demuniti, trebuie sa fie si o �datorie� civica, contribuind astfel la securitatea cartierelor devavorizate, principalele zone cu criminalitate ridicata!.
Bref, in incheiere, am inteles ceea ce este CUI-ul! Am inteles si ceea ce ar putea fi IA-ul! Insa, Cui serveste�CUI si cui n-ar servii IA, sau daca � CUI pe CUI scoate � intr- adevar, ramine de vazut! Timpul ramane tanar!

Prof. Univ. Dr.T. CSINTA, Director Programme MASS, CUFR-Bucuresti
Articol aparut in Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului-OADO, nr.2 (52)/februarie, 2005, simultan in limbile romana si franceza" si Revista "Politia Capitalei" nr. 253/2005

All Things Grow With Love

De la: yonex84eu, la data 2009-04-05 16:24:19

De la: 9am16088, la data 2009-04-04 21:30:03justitia romana. ar fi timpul .

Eu una cred ca deja a fost furata de mult.

Nu doamna ,sa fim corecti!Justitia a fost mereu A LOR asa ca nu se poate vorbi de furt .

termenul de justitie desemneaza un concept,functiile din conducerea celor care impart dreptatea si justitia in romania sunt impartite pe criterii politice,asa incat nu putem discuta despre acest concept,atata timp cat nu este total independent de factorul decizional din politica.

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

buna intrebare florin bad boy!
Adevarul ca pana acum au pus doar bazele sistemului....
...de fapt ,cred ca incepand cu acesta criza, au trecut deja la lucruri seriose:terenurile si padurile!
Dar toata suflarea e cu mintea la ceva rosu....parerea mea!
Cum spuneam....cauza crizei actuale si chiar viitore este....LACOMIA!

De la: tell, la data 2009-04-06 19:41:45buna intrebare florin bad boy!
Adevarul ca pana acum au pus doar bazele sistemului....
...de fapt ,cred ca incepand cu acesta criza, au trecut deja la lucruri seriose:terenurile si padurile!
Dar toata suflarea e cu mintea la ceva rosu....parerea mea!
Cum spuneam....cauza crizei actuale si chiar viitore este....LACOMIA!

Do the right thing or state the obvious and the 'pen will be mightier than the Sword.' The truth will set you free. It's the principle of the thing

Lacomia e un lucru zadarnic. Eu am intalnit personaje de o lacomie de neimaginat dar nu i-a ajutat sa depaseasca stadiul de gainari. Pe unii lacomia i-a impins sub limita saraciei dupa ce au invartit afaceri de anvergura. Doar o foarte mica parte se pastreaza in topul bogatiei dar nu stiu cat de satisfacuti sau cat de desavarsiti sunt ca oameni, in general sunt niste abjecti. Nu au evoluat sub nici o forma, dimpotriva lacomia degradeaza. La ce bun?

Do the right thing or state the obvious and the 'pen will be mightier than the Sword.' The truth will set you free. It's the principle of the thing

ei,draga @balarie , proverbul "lacomia strica omenia" e vechi de cind lumea ,si ? il baga cineva in seama,desi avertismentul transmis prin el este intelepciune de viata !?!

-pai, nu vreau sa va dezamagesc....dar tocmai sau facut demersurile pentru cca. 19.700.000.000 de EURO....de la FMI...bani care la inceput Base..a zis ca nu-i trebuie....chiar nici nu avea nevoie, ca avea destui...dar noii alesi cu se ALEGEAU la sfarsit de mandat....asa ca au facut un CREDIT-el ca sa aiba ce sa consume si ei si sa platim noi -PROSTIIIII....-. inca 2 generatii de aici inainte....
DACA, nu-i dam jos, chiar ca suntem cum am zis mai sus....

Imnul golanilor liberi



Melodia-hit a primaverii lui 1990 a fost compusa in toaleta Facultatii de Geologie din Bucuresti, unde era mai multa liniste pentru "a face cantecele".



Cantecul care insoteste si astazi orice amintire legata de Fenomenul "Piata Universitatii", "Imnului golanilor", a fost compus de Cristi Paturca in cinci minute, in toaleta Facultatii de Geologie a Universitatii Bucuresti. Acolo, departe de vacarmul zecilor de mii de manifestanti, s-au nascut aproape toate melodiile Pietei.

"Sa faci muzica e ca si cand ai face dragoste"

"Mai bine haimana, decat tradator, / Mai bine huligan, decat dictator" Versurile se canta uneori singure, spune astazi Cristi Paturca, cel care a compus muzica "Imnului golanilor". "Uneori, sa faci muzica pentru niste versuri este ca si cand ai face dragoste. Vine de la sine. Asa a fost si in cazul acestui text, scris de o studenta, Laura Botolan", explica Paturca.

El avea atunci 24 de ani si, numai cat s-a uitat peste refren, l-a si cantat cu chitara. Era in toaleta Facultatii de Geologie a Universitatii, impreuna cu Laura Botolan, cu profesorul cunoscut sub numele de Dr. Barbi, cu Vali Sterian, cu Stelian Maria.

Ca sa intregeasca muzica pentru tot textul "Imnului" i-a luat vreo cinci minute, spune Cristi, "daca nu chiar trei". Fostul presedinte Emil Constantinescu era pe atunci prorectorul Universitatii Bucuresti si profesor la Catedra de Mineralogie a Facultatii de Geologie.

Isi aminteste foarte bine acele zile: "Sigur ca acolo s-au creat cantecele Pietei Universitatii. Eu eram atunci responsabil in locul rectorului Cristescu - era plecat din tara - si am aprobat accesul reprezentantilor protestatarilor la balconul Decanatului, de unde s-au tinut discursurile si s-au cantat melodiile".

Cand au cantat la microfonul din balconul universitatii "Imnul golanilor", multimea a intrat in delir, povesteste Dr. Barbi. Cristi Paturca este si acum coplesit de sentimentul pe care l-a avut atunci: "Cand vezi 20.000-30.000 de oameni care canta cu tine, te cuprinde un sentiment ciudat, foarte puternic Mi-am dat seama atunci ca, din balcon, lumea se vede altfel si cantam cu ochii inchisi de teama sa nu puna stapanire pe mine sentimentul de putere". Nu-i venea a crede ca lumea care pleca, seara, spre casa fredona "Mai bine mort, decat comunist"

"N-am sa scap de cantecul asta niciodata"

Dar nu "Imnul golanilor" a fost primul cantec care a facut sa vibreze Piata Universitatii in acea primavara, ci "Nu plecam acasa", scris de Stelian Maria in ziua de 24 aprilie, dupa prima interventie violenta a politistilor asupra manifestantilor adunati de doua zile in Piata. "Noi de-aicea nu plecam / Nu plecam acasa" au ramas si azi in memoria romanilor. Ba chiar, ca o ironie, a observat Dr. Barbi, "au inceput sa-l foloseasca si muncitorii de la IMGB cand fac greve", cei care i-au ajutat pe mineri sa tabaceasca spinarile protestatatilor in 13-15 iunie 1990.

Cam opt cantece au ramas, de atunci, bine cunoscute, dar au fost multe, unele compuse chiar ad-hoc. "Era o chestie inexplicabila atunci", simte Paturca. "Prea veneau repede melodiile, era prea usor". Dr. Barbi spune acelasi lucru despre versuri: "Se compunea foarte repede, erau dictate, parca, de sus. Lucram noaptea acasa, apoi ne adunam in toaleta de la Geologie, fiecare spunea ce mai facuse, si Paturca incerca melodia la chitara".

Timp de 50 de zile, inainte de 13 iunie, in Piata Universitatii s-a cantat mult. "Ne simteam bine unul langa altul acolo si ne bucuram ca suntem impreuna", retraieste Dr. Barbi bucuria din mai 1990. "Imnul golanilor" a lasat urme in memoria romanilor, iar Cristi Paturca resimte efectele succesului de atunci: "Eu n-am sa scap de cantecul asta nici dupa moarte. Am incercat sa mai cant altceva, dar nu, daca nu-l cant pe asta, degeaba!".

Artistii pietei

Dr. Barbi pe numele sau real Petre Constantin, era si este inca profesor de diplomatie si relatii internationale, preda in Bucuresti, la ASE si la Facultatea de Litere. In iunie 1990 avea 45 de ani.

Cristian Paturca este compozitor si interpret, da lectii de muzica folk - voce si chitara. A facut parte din Cenaclul Flacara pana in 1985, este membru in Cenaclul "Totusi iubirea". In 1990 avea 24 de ani.



Imnul golanilor

A fost odata ca-n povesti, a fost in Romania
O gasca mare de golani ce-au alungat sclavia
Noi nu ne-am confundat nicicand cu oamenii de bine
Veniti si neocomunisti si fara de rusine.

Refren:

Mai bine haimana, decat tradator
Mai bine huligan, decat dictator
Mai bine golan, decat activist
Mai bine mort, decat comunist.

Vrem libertate, nu comunism si nici schimbari de forma
Si de aceea securisti, sa nu ne puneti norma.
Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate
Democratii originale si nici minciuni sfruntate.

Ne-ati intrebat ce vrem aici, dar stie toata tara
Noi sustinem punctul 8 de la Timisoara.
A cazut 473, ce tinea TVR
Legata in lanturile ei, dar tot degeaba e.

Alegeri fara comunisti, fara nomenclatura
Si nu va temeti de golani fara coloratura.
Din cei care-au murit aici, ne-am reintors naluci
Sa nu mai fie cum a fost, macelul de atunci.

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

Poate ve�i �ntreba u�or nedumeri�i, de ce promov�m astfel de ini�iative pe un topic ca acesta,dar a� dori s� v� reamintesc faptul c� o idee circular� �n lumea intelectual� rom�neasc� �n ultimele decenii, ne vorbe�te la modul deta�at despre necesitatea de a ne elibera de mituri, pentru c�, altfel, nu vom fi niciodat� liberi cu adev�rat. Se invoc� faptul c� sunt prea �multe statui �n imaginarul rom�nesc�, iar �statuile ne �mpiedic� s� intr�m �n Europa�, �n care cultura ne aminte�te despre �amurgul zeilor�, ceea ce �nseamn� c� trebuie s� reac�ion�m ca ni�te �gugu�tiuci� �i s� demitiz�m istoria noastr�, pentru a ne apropia, �n acest fel, de adev�r. A demitiza �nseamn�, �n acest caz, a demistifica, iar exemplele aduse �n sprijinul acestei idei se repet�: Mihai Viteazul �i �tefan cel Mare �n istorie, Mihail Eminescu �n poezie, iar dac� mai sunt �i alte personaje-mituri contestate, �n esen��, cele semnalate mai sus sunt cele de care se �mpiedic� mai des acei apostoli ai adev�rului integral �n istoriografia �i literatura rom�neasc�. Impresia general� pe care o ai, c�nd �i ascul�i sau �i cite�ti, este c� �n calea civiliza�iei noastre stau aceste mituri �epene �i retrograde �i c� rom�nii nu vor progresa, material �i spiritual, dac� nu se vor lep�da c�t mai repede de ele! De multe ori, spre nedumerirea mea, este invocat Emil Cioran, care, se �tie, spune �i el �n �Schimbarea la fa�� a Rom�niei� (1936), c� nu vom face istorie �i nu vom �nsemna ceva, spiritual vorbind, �n lume, dac� nu vom renun�a la ��ranul rom�n, la cre�tinismul nostru ��r�nesc, la morala noastr� bazat� pe ideea de toleran�� �i omenie, �n fine, dac� nu vom repudia miturile din imaginarul colectiv, cu trimitere, �n primul r�nd la mitul nostru mioritic, o embem� a matricei spirituale, cum ar spune Blaga, balada care sugereaz�, se �tie, resemnarea �n fa�a destinului, acceptarea mor�ii ca o nunt� cosmic�! Ce putem spune �n fa�a at�tor dovezi �n favoarea ideii c� miturile ne trag �n jos �i c� progresul nostru material �i spiritual, depinde de acest proces? Personal, am o serie de obiec�ii de f�cut, pe care le voi formula �ntr-un mod c�t se poate de didactic, pentru a fi mai bine �n�eles. Trebuie s�-l scoatem din discu�ie, �nainte de orice, pe Cioran, deoarece el se dovede�te un moralist str�lucit �n linia Nietzsche, un creator care caut� paradoxul �i-l g�se�te �ntr-o fraz� fastuoas�. De multe ori, Cioran seam�n� cu un Iov, care face din suferin�a lui un mare spectacol, mai ales c� transform� prea u�or nega�ia �ntr-o bucurie a expresiei ce nu poate fi luat� ca o filosofie practic�. V� rog s� m� ierta�i, cred c� i-am plictisit pe cititori �i i-am agasat pe unii tineri care se aventureaz� s� citeasc� articolul acesta, dar, vreau s� m� �n�elege�i, dragii mei tineri, c� miturile nu pot fi eliminate din imaginarul rom�nesc, pentru c� ele exprim�, cum spune Eliade, �un mod de a fi �n lume� sau un mod de a ne situa �n lume, iar f�r� ele, vom fi mai pu�in lucizi, mai nedrep�i, mai lipsi�i de creativitate �i mai tri�ti �n istorie! F�r� piedestalul pe care se �nal�� limba rom�n�, cred c� vom fi, �n mod cert, mai s�raci suflete�te, adic�, f�r� o identitate precis�. Miturile fondatoare ale culturii noastre, poate c� nu ne ajut�, evident, s� tr�im mai bine, dar ne ajut� s� respir�m mai liber �i, �n preajma lor, s� ne sim�im mai liberi spiritual, pentru c� miturile ne leag� de marea crea�ie a lumii. Nu a� putea s� trec u�or peste faptul c� fostul pre�edinte american, Franklin D. Roosevelt, spunea odinioar� c� exist� mai multe forme de curaj, iar �n afara celor despre care se vorbe�te mereu, cum ar fi curajul cuv�ntului, sau al credin�ei, el enumera �i curajul curajului, expresie ce pare un pleonasm, o g�selni�� verbal�, un teribilism, dar dincolo de acest joc de cuvinte se ascunde un adev�r, poate mai actual, dec�t oric�nd. Limba rom�n� este un precept sacru al identit��ii noastre, iar �ntruc�t societatea tr�ie�te uneori �i din precepte pe care nu le poate garanta, este nevoie de curaj pentru a avea curajul s� spui adev�rul, este nevoie de �ndr�zneal� pentru a recunoa�te adev�rul. Vedem c� deseori, datorit� excesului de libertate, dincolo de atrac�ia r�ului, prea mul�i oameni fac dovada c� nu au ce face cu aceast� libertate, c� nu o pot pre�ui, de�i vreme �ndelungat� omul a r�vnit la dob�ndirea ei, a sperat c�, poate, odat�, se va putea bucura de ea. A r�vnit la dreptul s�u de a avea curaj �i era convins c�, odat� dob�ndit acest drept, via�a lui va deveni altfel, se va a�eza pe alte temelii, va c�p�ta alte dimensiuni, �i va conferi �i lui o statur� nou�, un statut nou. �n mod paradoxal, dup� ce omul gust� p�n� la be�ie schimbarea, eliberarea, dup� ce a �ncercat s� revin� la recunoa�terea valorilor care lipseau pentru a-i conferi calitatea de om, a �nceput s� se lepede treptat de ele, uit�nd s�-�i caute identitatea �n limba rom�n�. Din pur� nes�buin�� sau din euforia perpetu� a utopiei, de multe ori, bietul om �i depune libertatea �n m�na celui care �l destineaz� aceleia�i sp�l�ri de creier, care vrea s�-l lipseasc� de convingeri personale, de propriile sale opinii �i tr�s�turi caracteristice. Ademenit de lucruri facile �i f�r� perspectiv�, omul devine absurd �i crede c� n-are nevoie de libertate, pentru c� n-are ce face cu ea! Persuasiunea �i manipularea devin mai subtile, f�r� �ndoial�, pentru c� mijloacele s-au perfec�ionat, au c�p�tat o imagine de rafinament, de fals umanism, �n care abund� sloganuri despre bun�tate, integritate, solidaritate, comuniune, iar libertatea oferit� acum este cea �n care iluzia �i deghizeaz� tenta�ia �ntr-o pseudotoleran�� �n care colc�ie ura, dezm��ul, egoismul. Libertatea de expresie este considerat� ast�zi ca o absen�� a principiilor, ca o s�lb�ticire a moravurilor, ca o golire de con�inut a individului, ceea ce �nseamn� c� dec�derea nu necesit� curaj, at�ta vreme c�t sunt l�udate r�ul, deformarea limbajului �i negarea valorilor care ne redau identitatea!

Cat timp,toata lumea se lupta pentru putere,inseamna ca mai este ceva de furat.

Felicitari florin bad boy pt. acesta postare!

Imnul golanilor

A fost odata ca-n povesti, a fost in Romania
O gasca mare de golani ce-au alungat sclavia
Noi nu ne-am confundat nicicand cu oamenii de bine
Veniti si neocomunisti si fara de rusine.

Refren:

Mai bine haimana, decat tradator
Mai bine huligan, decat dictator
Mai bine golan, decat activist
Mai bine mort, decat comunist.

Vrem libertate, nu comunism si nici schimbari de forma
Si de aceea securisti, sa nu ne puneti norma.
Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate
Democratii originale si nici minciuni sfruntate.

Ne-ati intrebat ce vrem aici, dar stie toata tara
Noi sustinem punctul 8 de la Timisoara.
A cazut 473, ce tinea TVR
Legata in lanturile ei, dar tot degeaba e.

Alegeri fara comunisti, fara nomenclatura
Si nu va temeti de golani fara coloratura.
Din cei care-au murit aici, ne-am reintors naluci
Sa nu mai fie cum a fost, macelul de atunci.


SPIRITUL este vesnic....doar miturile pier....

De la: badita_marian, la data 2009-04-08 10:17:31-pai, nu vreau sa va dezamagesc....dar tocmai sau facut demersurile pentru cca. 19.700.000.000 de EURO....de la FMI...bani care la inceput Base..a zis ca nu-i trebuie....chiar nici nu avea nevoie, ca avea destui...dar noii alesi cu se ALEGEAU la sfarsit de mandat....asa ca au facut un CREDIT-el ca sa aiba ce sa consume si ei si sa platim noi -PROSTIIIII....-. inca 2 generatii de aici inainte....
DACA, nu-i dam jos, chiar ca suntem cum am zis mai sus....

Pe cine sa dam jos... ca nu mai stim pe cine ? Nu stim nici pe cine sa votam, nici pe cine sa dam jos ... Se pare ca suntem in abis-ul coruptiei sau in Tara Minunilor... totul a devenit prea abstract ca sa ne prindem despre ce e vorba. O incasam ca atare dar cel putin avem constiinta curata ca e peste putinta noastra de pricepere.

Do the right thing or state the obvious and the 'pen will be mightier than the Sword.' The truth will set you free. It's the principle of the thing

de ce in tara minunilor si nu in tara oglinzilor[care deformeaza sau modifica totul in functie de interesul fiecaruia]?

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

Acum te-ai trezit �n țara oglinzilor,Florin?

Ati omis un lucru:mai este ceva de furat la care banuiesc nu s-au gindit inca multi !! a ramas regele si presedintele ! pe rege probabil ca nu-l vor ca are mutra de hirca , si nu-l pot comercializa , dar pe presedinte ???

teo

Tot ce a fost de furat s-a epuizat.A mai ramas un singur lucru----partidele incomode....!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

www.luxsublima.ro/detaliicarti.php?carte=533&titlu=Codul-lui-Moise

Do the right thing or state the obvious and the 'pen will be mightier than the Sword.' The truth will set you free. It's the principle of the thing

Victor Socaciu - Cantec pentru mama lor:

Buna tara, rea croiala
Mama ei de randuiala.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.

Vin ai nostri, pleaca ai nostri
Noi r�m�nem tot ca prosti.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.

Bat-o vina, bat-o strechea
Trage-aicea cu urechea.
Mai romane, om sarac
Iara ti-au venit de hac.

Ne promit marea cu sarea
Si conduc aiurea tara.
Opozanti si potentati
V-ati batut iar joc frati.

Buna tara, rea croiala
Mama ei de randuiala.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.

Vin ai nostri, pleaca ai nostri
Noi r�m�nem tot ca prosti.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.

Politrucii-si fac concedii
Pe la Cannes, Hawai, ca regii
Pensionarii, pedagogii
Au ajuns precum milogii.

Venetici fac pretul painii
Iar la cozi stam noi, romanii
Muncitorii n-au salarii,
Curvele pupa dolarii.

Buna tara, rea croiala
Mama ei de randuiala.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.

Vin ai nostri, pleaca ai nostri
Noi r�m�nem tot ca prosti.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.

Romania-i de vanzare
Cu uzini, crese, hotare.
Spagile au zornait,
Algoritmu-i multumit.

Dumnezeu dac-ar veni
Prim-ministru intr-o zi
L-am manji si i-am gasi
Cazier la SRI.

Buna tara, rea croiala
Mama ei de randuiala.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.

Vin ai nostri, pleaca ai nostri
Noi r�m�nem tot ca prosti.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

DOUA SISTEME : 1---CAPITALISMUL PROVADUESTE :EXPLOATAREA OMULUI DE CATRE OM 2---- SOCIALISMUL PROVADUESTE :EXPLOATAREA OMULUI DE CATRE OM ERA UN BANC DAR VAD CA SE POTRIVESTE IATA UNDE VROIAM SA AJUNG !!!!!! ACUM NU MAI ARE CE FURA DAR TE EXPLOATEAZA PE DOMENIILE FURATE SE NUMESTE OLIGARHIE SI ESTE PREZENTA INDIFERENT DE SISTEMUL POLITIC

- Eu cred cu tarie ca MAI avem INCA o sansa la urmatoarele alegeri prezindentiale
Am mai avut-o si in '90 numai ca n-am profitat de ea atunci ... poate nu eram inca pregatiti.
Asa ca ... sa ne dea Dumnezeu intelepciunea si puterea sa putem face trei lucruri:
sa alegem sa schimbam lucrurile care SE POT schimba,
sa NU incercam sa schimbam lucrurile care NU se pot schimba,
si sa putem face deosebirea intre ele!! ...

Cine vrea sa realizeze ceva cauta mijloace ... cine nu - cauta scuze! ...

Poporul de imparati din tara nimanui



Astazi, popoarele care au daruit lumii marile civilizatii ori au disparut (sumerienii, persii, vechii egipteni, incasii...), ori, comparativ cu gloria trecuta, vegeteaza (grecii, italienii, olandezii, spaniolii, portughezii, englezii, turcii, arabii etc.). Noi, cei nascuti din ciocnirea a doua civilizatii care au modelat fata Lumii Vechi, traco-daca si romana, nu am avut inca momentul nostru de stralucire. Ba parca, cel putin teritorial, traim intr-un regres continuu!
Suntem un popor nascut batran, sau neterminat, spun unii, popor vegetal, proclama altii! Strainii sunt de vina si faptul ca ne-am nascut in calea rautatilor, proclamam noi! Sau greaua mostenire a trecutului, sustine fiecare generatie, lamentandu-se ca nu sunt vremurile sub oameni, ci bietul om sub vremi si refuzand sa priceapa ca omul nu poate fi sub vremi, ci tot sub oameni, sub alti oameni care au avut taria sa-si supuna vremurile! Si niciodata nu ne-am pus intrebarea de bun-simt... Dar noi, noi chiar nu avem nici o vina?
Strainii ne resping pentru ca au ceva cu noi sau pentru ca nu pot sa ne inteleaga? Dar noi, noi ii intelegem, oare? Am facut ceva concret sa-i intelegem si sa ne facem intelesi? Ii vorbim strainului, adesea copilul sau chiar nepotul nostru, la scara Istoriei, in limba lui si pe coordonatele mentalului lui, sau in limba noastra si coordonatele gandirii noastre intortocheate, de ghiuj batran si sfatos chiar si cand cere? Se impaca vreunul dintre noi cu ideea de a fi doar simplu soldat al datoriei si nu un Napoleon genial in toate, gata sa gaseasca solutii si sa dea sfaturi oricui, la orice, oricand si in oricare imprejurare? Se simte vreunul dintre noi in stare sa si primeasca lectii, nu numai sa dea? Vrem cu adevarat sa invatam despre si de la altii si sa-i invatam, la randul nostru, cate ceva despre noi? Stim si, daca stim, recunoastem oare cine suntem cu adevarat?
De ce?
Ne tragem seva, ca popor statornic, in aceasta parte a Lumii Vechi, dintr-o semintie care era, pentru antici, cea mai numeroasa dupa aceea a inzilor. O semintie care, considera Herodot cu doua milenii si jumatate in urma, ar fi putut fi de neinfrant si cu mult mai puternica decat toate semintiile pamantului! Ar fi putut fi, dar nu a fost! De ce? Nu numai ca inaintasii nostri nu au durat un imperiu care sa supuna lumea, dar si-au pierdut treptat bastina!
Spatiul nord tracic, spatiu al etnogenezei romanesti, cuprins intre Dunarea de Mijloc si Adriatica, Nipru si Marea Neagra, Carpatii Padurosi si Albania, Kosovo, nordul Greciei (linia Skok-Jirecek-Philippide), a explodat in puzderie de insule gravitand de jur imprejurul continentului nord-dunarean (Adolf Armbruster), redus la ceea ce, la 1 decembrie 1918, s-a numit Romania Mare. Si erodarea a continuat: am pierdut Tisa cu Jula, Seghedinul si Debretinul, Timocul si vestul Banatului in 1920, Moldova de est si de nord, cu Tara Hertei, in 1940, Vlahia Dristorului care s-a dus, tot in 1940, dupa fosta Vlahie care este Tara lui Asan, Insula Serpilor in 1948... De ce, daca vitejia nu ne-a contestat-o niciodata nimeni? Si nici dreapta judecata! De ce, daca inaintasii nostri au fost cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci (Herodot)?
In evul mediu romanesc nici un proiect de cruciada nu ne-a ocolit, imparatul latin de Constantinopol, Henri de Hainaut (1206-1216), fiind incredintat ca romanii erau oamenii... cei mai temuti si cei mai tari ai intregului Imperiu, ba chiar ai pamantului! Si nici un papa, rege ori imparat catolic n-a imaginat o cruciada antiotomana fara Magna Valahia (Marea Tara a Romanilor, Mapamondul Borgian, sec. XV) sau blocul dacic (1595, Barton, agent englez la Poarta). De ce, daca s-a temut insusi Soliman (Magnificul, dupa Anton Verancsics) sa ne atace in 1526, cand a desfiintat Ungaria, sau in 1529, cand a indraznit sa asedieze Viena, de ce, cand in prima conflagratie mondiala, Occidentul, prin Georges Clemenceau, declara in fata poporului roman imi scot respectuos palaria, am pierdut treptat aproape totul? De ce am castigat batalii dupa batalii, dar am pierdut de fiecare data razboiul? De ce vitejii traco-daci si-au pierdut rand pe rand pamanturile in fata legiunilor Romei, intre 146 i.Hr. si 106 d.Hr.? De ce, daca erau superiori aproape tuturor popoarelor si aproape egali cu grecii (Cassius Dio), si-au pierdut limba, mare parte din obiceiuri, traditii, intr-un cuvant cultura, capotand in fata civilizatiei romane? Si daca tot si-au impletit destinul cu al semintiilor mediteraneene, de limba si cultura latina, venite in Dacii ex toto orbe Romano (Eutropius), de ce poporul rezultat din impletire n-a mostenit de la romani tenacitatea, disciplina, acceptarea ordinii si supunerii fata de porunci (Strabon) care, racordate calitatilor lor nationale, aceleasi ca si ale romanilor, i-ar fi facut stapanii lumii? De ce i-au influentat ei pe cuceritori, o data deveniti cetateni ai republicii si militari, legiune dupa legiune proclamandu-si comandantul imparat si indreptandu-se de la Dunare spre Roma, cu vechea netemere de moarte a poporului nemuritorilor (Herodot, Ovidiu, Pomponius Mela, Strabon)? De ce n-am suportat, ca germanicii, ideea unui conducator pe care sa-l urmam? De ce, inteligenti fiind si autori individuali de planuri perfecte, niciodata aproape duse la bun sfarsit, n-am durat o putere care sa infrunte veacurile? De ce imparatii basmelor noastre, Ros Imparat, Verde Imparat etc. in realitate sunt simpli cnezi de sate, de ce Fetii nostri Frumosi au alergat dupa himere si tinerete fara de batranete sau viata fara de moarte, nu dupa concret, chiar daca fetele noastre l-au preferat pe Catalin Luceafarului? De ce taranii nostri si-au spus pruncilor coconi, adica fii de imparat, si nevestelor lor cocoane, de ce voievozii s-au numit dominus - domn, purtand mantia de purpura si coroana imperiala? De ce, avand ca indivizi toate calitatile si stapanind un pamant atat de bogat, a carui dulceata l-am preschimbat in Eden pentru latrones gentium din toate timpurile, am fost si suntem condamnati sa fim vesnic poporul sarac din tara bogata? De ce, darzi si razboinici, adevarata intruchipare a lui Marte (Ovidiu), ne-am topit in popoarele moderne vecine, constituite pe pamantul nostru, cu sangele nostru curgandu-le prin vene, cu trasaturile noastre, dar cu alte apucaturi in spatele pavezei ridicate de limbi straine noua, pe care le-am insusit uitandu-ne stirpea? De ce suntem romani dar si, in parte, unguri, secui, ceangai, bulgari, sarbi, croati, sloveni, slovaci, cehi, hutuli si, de foarte curand, ucraineni? De ce buciumele si doinele noastre plang? De ce intotdeauna in baladele noastre eroul moare acceptandu-si cu fatalism destinul? De ce la trei romani doi se intorc intotdeauna impotriva celui de-al treilea? De ce, beneficiind de uriasul bagaj de cunostinte tehnice si inventivitate mostenit de la inaintasii traco-romani, am durat o civilizatie a lemnului in Tara de piatra? De ce noi, urmasii cetatenilor Romei care au cladit Europa, noi artefact al istoriei, suntem astazi invitati sa intram alaturi de urmasii barbarilor in casa comuna care a fost, in fapt, casa noastra? De ce din bagajul de intelepciune mostenit ne-am facut lozinci doar din proverbele ce accepta fatalitatea: Apa trece pietrele raman!, Capul plecat, sabia nu-l taie!, Fa-te frate cu dracul pana treci puntea! s.c.l., sugrumandu-ne in numele lor, in fasa, eroii?

Si fara sa ne gandim ca, apa trecand, roade piatra care in timp se tot micsoreaza, ca nu e nevoie ca sabia sa desprinda capul care va fi strivit de cizma straina pusa pe grumaz si ca, o data pe punte, diavolul ne va arunca de fiecare data in hau! De ce ne-am impiedicat eroii sa-si urmeze destinul? Din pizma care, potrivit cronicilor, l-a ucis si pe Domnul Unirii? Ca nu cumva sa sara cizmarul peste calapod? De ce ne place sa ne punem in frunte prosti, pentru a putea sa-i batjocorim apoi cum ne vine la gura, aratandu-ne superioritatea doar prin vorbe? Si de ce vedem intotdeauna doar paiul din ochii altora si niciodata barna din propriii ochi? De ce la noi prostul moare intotdeauna de grija altuia? De ce n-am acceptat niciodata principiul omul potrivit, la locul potrivit? De ce clamam nevoia de Tepes, dar admitem ca hotul neprins e negustor cinstit? De ce admitem transformarea hotilor in negustori cinstiti si a tradatorilor in eroi, gratulandu-i cu invidie cu un Bravo lui, baiat destept! Cine poate, oase roade!? De ce generatie dupa generatie ne confruntam, in saracie cu lustru, exact cu aceleasi probleme, refacem ca Sisif drumul la infinit, cand solutia era mostenita? De ce sfarsim la batranete prin a deveni exact ceea ce uram mai mult in tinerete, pentru ca generatia urmatoare sa o ia de la capat, cu speranta ca, daca strange cureaua un pic, o sa-i fie bine candva, la pastele cailor sau, mai curand, pe lumea cealalta? Vulturii nu vaneaza muste!, ne-au lasat diata mosii si exact asta facem, nascandu-ne si murind, generatie dupa generatie, in una si aceeasi vesnica reforma, care ne scoate periodic gunoaiele la suprafata, ca furtuna ce rascoleste fundul apelor adanci, fiindca mandria ne-a impiedicat de fiecare data sa incepem cu inceputul - cu acel strop de intelepciune care spune Cunoaste-te pe tine insuti! Si, cunoscandu-ne, ne-am fi dat seama ca tragedia noastra incape intreaga in cinci vorbe - Sa moara si capra vecinului!
Avem tot ce ne trebuie sa cladim piramide, dar constructia noastra nu depaseste stadiul de plan, fiindca de mii de ani ne amagim cu minciuna ca Pe-al nostru steag e scris Unire,/ Unire-n cuget si-n simtiri! Noi, cei care sarim intotdeauna cu usurinta nevastuicii dintr-o extrema in cealalta! Votand schimbarea cu eterna majoritate zdrobitoare de 99,98%! De ce, scapati de marxism, de patriotardism, ne aruncam astazi, cu bucuria prostului, intr-un nou tip de internationalism, la fel de antiuman ca si cel proletar? Chiar nu putem trai fara isme?
Ce ne lipseste?
Cheia insucceselor noastre dintotdeauna nu sta in suma defectelor noastre care, trecand pe prim-plan la elite, ne saboteaza interesul national, aceleasi defecte sesizate de Herodot in veacul V i.Hr., de Mauricius in veacul VI d.Hr., de Kekaumenos in 1078, de mii de tineri reformatori ai natiei sau de observatori straini pe care ne grabim sa-i huiduim si chiar de noi insine, atunci cand ne analizam la rece clasa politica in cuvinte identice pe parcursul a doua milenii si jumatate: umbla pe toti sa-i insele si minte strasnic si fura mult, jurandu-ne zilnic cu juraminte infricosate - si isi calca usor juramintele si facand si fratii de cruce, si cumetrii, inchipuindu-si ca prin aceasta ii vor insela pe cei mai simpli! Cheia se afla in cuvintele lui Herodot - sub o conducere unitara! Sub o conducere unitara, semintia inaintasilor nostri si a noastra ar fi putut deveni de neinfrant si cu mult mai puternica decat toate semintiile pamantului!
Dar de cate ori au acceptat inaintasii nostri si noi insine unitatea in istorie? De ce ala si nu eu? De circumstanta l-au acceptat pe Burebista in fata asaltului Romei si, cand Cezar a pierit, de Maur n-a mai fost nevoie! Porniti pe un drum, uniti in interes national s-au gasit intotdeauna, de-a doua zi, unii mai cu idei, care au actionat independent si contrar, din pozitie subalterna. Decebal tradat si parasit, Vitalian tradat si ucis, Gelu parasit si uitat, Ahtum tradat si ucis si asa mai departe Vlad Dracul, Vlad Tepes, Ion Voda, Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Horea, Tudor, Avram Iancu, Ion Antonescu etc. Au rezistat ca lideri la romani cei foarte norocosi si cei ce au stiut sa-i scurteze de cap pe hicleni: Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Petru Rares si ceilalti, dar acestora li s-a dus vestea de degraba varsatoriu de sange nevinovat. Tara a ramas aceeasi si a indurat mai departe, suportandu-si fatalist boierii pe care Macarie ii definea la 1538, pentru eternitate, drept minti oarbe pentru cele ce vor veni, dornici doar sa-si insuseasca averi ale altora, iar pe ale lor sa le inmulteasca cu mijloace nedrepte, prea rar saturandu-se de nesfarsita reforma si sculandu-se impotriva balaurilor care ne inghit de vii (Tudor Vladimirescu)! Ba chiar acceptand periculoasa idee ca nu am fost si nu suntem in stare sa facem nimic decat sub bici!
Soarta noastra ar fi fost alta si va putea fi alta daca am fi inteles ori vom intelege ca, in numele interesului national, ar fi trebuit sau va trebui, o data decizia luata si liderul ales, sa actionam unit si nu numai prin vorbe, de la opinca la vladica, pentru telul propus, fara sa acordam prioritate intereselor personale sau de grup. Dovada ca, in ce priveste trezirea constiintei nationale, doua milenii de istorie, de experiente catastrofale, de pierderi irecuperabile, de la Herodot citire, n-au schimbat intr-adevar nimic sta in plangerea reformistilor de la 1769, care-si doreau exact ce ne dorim si noi, astazi: In patru parti ale lumii/ Pre numiti era romanii/ ca sunt escusiti la fire/ Dar n-au intre ei unire./ Si dintr-a lor neunire/ Va veni a tarii peire. (Istoria Tarii Romanesti da la let 1769)
Iar daca cei ajunsi, cel mai adesea pe nemerit, in fruntea bucatelor au subordonat aproape intotdeauna interesul national lacomiei, setei de putere, ambitiilor lor meschine, poporul s-a facut in egala masura vinovat de a se fi complacut, adaptandu-se fara ambitii oricarei situatii si facand din complacere si adaptabilitate un modus vivendi. In 1736-1739, unul din cumplitele razboaie ruso-austro-turce, decise sa rezolve Chestiunea Orientala (nerezolvata nici astazi cu toate bombardamentele pacifiste din Kosovo), ne-a insangerat pentru a mia oara tara, excese deosebite petrecandu-se in Banat, acolo unde romanii luptasera atat in armata romano-germana, cat si in armata turca si, cei mai multi, pe cont propriu, ca haiduci impotriva colonistilor catolici. Cu stupoare notau agentii imperiali ca, la hore, duminica, jucau alaturi tarani, haiduci si soldati romani in uniforme nemtesti sau otomane, chiuind Tine Doamne tot asa, nici cu turcu, nici cu neamtu! Tine Doamne tot asa! Haosul devenise stare naturala, iar urmasii cuceritorilor Lumii Vechi - un popor de supravietuitori!
Tradarile si ambitiile personale, lipsa de unitate au facut ca planul unirii tuturor romanilor, conceput atunci, la jumatatea veacului XVIII, sa tot fie amanat, pana cand Europa s-a incaierat, miza fiind tocmai bogatiile noastre, si razboiul Crimeii a pus capat celei de-a n-a Noi Ordini continentale, introdusa cu tunul de Sfanta Alianta. Condusa de tineri cu pregatire militara, dar si scoliti in revolutiile europene, generatia pasoptista a reusit sa-si impuna vointa vechilor boieri si sa realizeze, dintr-o fictiune numita Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei, printr-o lupta tenace, in perioada 24 ianuarie 1859-11 decembrie 1861, unirea reala, intr-un singur stat numit Romania. Cum? Ne dezvaluie secretul scrisoarea din 13 ianuarie 1856 a lui Mihail Kogalniceanu catre C.A. Rosetti: Am indemnat pe toata lumea, si sper sa fi reusit, ca fiecare sa lase deoparte orice dusmanie, orice parere de mana a doua si sa ne tinem hotarat si uniti sub marele si nobilul steag al Unirii!
Printr-un efort de vointa surprinzator, care a dovedit ca se poate, unitatea a rezistat atunci pana la implinirea obiectivului Unirii, avand deci ca liant camarazii de arme si idei, dar a capotat ulterior in fata magicului cuvant Reforma. Proiectul de reforma agrara din 1862 i-a facut pe cei ce purtau in suflet germenul parvenirii si demonul lacomiei sa devina peste noapte, din marxisti, boieri. Este cazul lui I.C. Bratianu, daca nu artizanul, cel putin sufletul Monstruoasei coalitii care a dus la rasturnarea ctitorului Romaniei moderne, Alexandru Ioan I Cuza, punand sub semnul intrebarii insasi Unirea in perioada 11 februarie-10 mai 1866!
In locul lui Cuza, care a acceptat sacrificiul de dragul interesului national, a fost adus un strain si inoculata criminala idee ca nu suntem in stare sa ne guvernam singuri. Ca ne trebuie un mediator strain pentru a realiza ceva! Nemaivorbind de faptul ca noi, cei nascuti intr-o republica devenita imperium mundi, am acceptat reintoarcerea de la democratie la barbarie prin regalitatea reintrodusa, intr-o Europa unita si civilizata, de germanici (franci, ostrogoti, vizigoti, vandali, saxoni) la inceputurile evului intunecat!
Uitam adesea, datorita meritelor minore incontestabile ale lui I.C. Bratianu, in continuarea operei cuzistilor de modernizare a structurilor statale, ca, la apusul carierei, el a fost, alaturi de Carol I, artizanul si semnatarul unui tratat secret de alianta a Romaniei cu Austro-Ungaria (Viena, 18/30 octombrie 1883), indreptat nu numai impotriva Frantei, Marii Britanii si Rusiei, dar si a interesului national care cerea eliberarea teritoriilor celor patru milioane de romani supusi de Ungaria dualista genocidului etnic si cultural si Unirea lor cu tara! Ca o ironie a sortii insa, cel ce va relua munca lui Mihail Kogalniceanu si Cuza, in perspectiva primei mari conflagratii mondiale, avea sa fie tocmai fiul sau, Ionel Bratianu, adevaratul artizan, alaturi de Regina Maria, al Marii Uniri din 1918. Cu diplomatie, dar si duritate, el a explicat generatiei sale ca in chestiunile cele mari, in acele de ordin moral care stapanesc viitorul unui neam, de care sunt legate interesele lui supreme de onoare si de nationalitate, nu pot fi preturi de tocmeala, nu pot fi motive de oportunitate ca sa te hotarasca a le compromite, coborandu-te de pe taramul inalt si sigur al principiilor. Oricare ar fi vicisitudinile zilelor si anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora rasplatirii!
De ce era necesara o astfel de punere la punct? Pentru ca adevarul in privinta elitei noastre politice din primele decenii ale veacului trecut, elita idealizata de urmasii sai intru totul de astazi, difera de ceea ce ni s-a inoculat prin educatie. Si, fara cunoasterea acestui adevar, am ajuns sa facem scump platita greseala din 1996, cand ne-am dat pe mana celor 15 000 de specialisti, adica a propriilor noastre himere! In cuvinte cumplit de actuale, unul dintre analistii politici lucizi facea, din interior, radiografia elitei politice romanesti a anilor 1914-1919, definind-o drept Turn Babel... in care cele mai scarboase ambitii cautau sa-si faca jocul la adapostul declamatiilor patriotice... Toata lumea facea politica europeana si nimeni romaneasca, adica toata lumea se preocupa de soarta Europei si nimeni de a Romaniei.
Romanii se imparteau in francofoni si germanofili si cereau intrarea noastra imediat in razboi, dupa cum simpatiile lor se indreptau spre unii sau spre altii din beligeranti, fara sa se ocupe de interesele romanesti. Nimeni nu mai simtea romaneste! (C. Argetoianu)
Daca am fi cunoscut si acceptat acest adevar, am mai fi fost oare nevoiti sa o luam de la capat sau sa suportam oracaiala bicisnica a unor falsi profeti botezati analisti politici? Fiindca Europa nu a permis Unirii celei Mari, platita cu un milion de martiri, carora, in loc de Remembrance Day, le dam astazi Valentine's Day, sa existe decat 20 de ani, dupa care, in anul tradarii generale 1940, cand diplomatii lesinau ca midinetele, semnandu-i decesul, cand regele, politicienii si generalii si-au pus limba in ghips, armata Tarii, neprimind ordinul de lupta s-a retras de la toate fruntariile fara sa fi tras (suprema umilinta!) un foc de arma! Cu o singura exceptie - maiorul Valeriu Carp, simplu comandant de batalion, care s-a jertfit interesului national, oprindu-i pe rusi cu foc in fata Putnei! Iar rasplata i-a fost pe masura! Proclamat de rusi criminal de razboi, figureaza inca pe lista infamiei in tara in care o justitie chioara i-a declarat eroi pe spionii defectori care, vanzand secrete economice si militare, n-au tradat poporul roman, ci pe Ceausescu (!!!!!).
In aceeasi situatie se afla Reintregitorul, militarul care a reinviat virtutea romana, angajandu-i pe romani intr-un razboi national, fara aliati consfintiti prin tratate! Si a facut-o ridicand prin proclamatia Catre romani, din ianuarie 1941, steagul lui Mihai Kogalniceanu, Cuza si Ion Bratianu: Fii om, fii drept si recunoaste ca deasupra ambitiilor si intrigilor si urilor este Patria, este vesnicia Neamului si ca acolo trebuie sa ne intalnim intotdeauna chiar daca nu ne intelegem de fiecare data! (Ion Antonescu). Pentru ca nu Unirea pamanturilor noastre intr-un tot a fost cheia de bolta a edificiului nostru national, ci unirea in cuget si-n simtiri, unitatea care ne-a lipsit aproape intotdeauna si ne lipseste si astazi cand suntem pe cale sa cedam pentru eternitate parti din putinul ramas, fara sa ne punem, orbi la colapsul spre care ne indreptam ca neam, intrebari...
Ai voie?
Ai voie in dispretul majoritatii, urmand doar propriul interes, sa calci in picioare jertfa generatiilor trecute si viitorul generatiilor nenascute? Ai voie sa te substitui lui Dumnezeu, decizand unilateral ca binele general nu tine de vointa majoritatii dispretuite, ci de vointa celor putini si (auto)alesi, despre a caror moralitate si calitati reale ar fi multe de spus? Ai voie sa vinzi in detrimentul interesului national suflete de romani, pamant romanesc, paduri, pasuni, ape, fabrici, holde, mine, drumuri, flote, banci? Gandeste-te, spunea geniul national si el hulit astazi de epigoni, ca Tara aceasta este rodul muncii unor zeci de generatii si ca apartine altor zeci de generatii care vor veni (Mihai Eminescu). Iar interesul national este liantul fara de care ne-am inceta existenta ca fiinta etnica, este coloana noastra vertebrala, este ceea ce ne face demni si egali in randul celorlalte natiuni, amintindu-le ca avem si noi o misie a implini in lume (Nicolae Balcescu). Cu singura conditie de a ne tine hotarat si uniti sub steagul lui! Cine s-a saturat de Romania este liber sa plece unde o vedea cu ochii! Dar fara pamantul mortilor nostri si al pruncilor nostri nenascuti, pe talpi! Pentru ca nimeni nu are dreptul sa ia decizii pentru altii!
De mii de ani ne lamentam! De mii de ani cladim scenarii si ne ucidem, din indolenta sau invidie, visele. De mii de ani speram ca poate o noua generatie va avea curajul sa se priveasca sincer in oglinda sufletului si sa extirpe, in sfarsit, cancerul din noi! Romanul... dusmanul romanului! Singurul etern! De mii de ani! Si tot de mii de ani adormim cu speranta ca generatia copiilor nostri va fi poate cea aleasa, aceea care va gasi solutia nu in isme, nu pe pamant strain, ci in sine! Sa fi sosit oare clipa? Sa se fi nascut in sfarsit o generatie de romani-soldati, dupa atatea si atatea generatii de romani-Napoleoni si imparati? O generatie unita, capabila sa-si schimbe mentalul, genetic mostenit, de supravietuitor intr-unul de cuceritor? Si daca aceasta este generatia, va intelege ea, oare, ca nu Canada trebuie cucerita, nu Statele Unite, nu Germania, ci... Romania?

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

Captalism, comunism sau ce-o fi, nu asta e problema mea concreta. Eu refuz sa mai platesc contributii pentru ca banii sa fie folositi la recuperarea sau asistarea persoanelor schilodite, imbolnavite sau epuizate inainte de vreme de catre angajatori, pe altarul profiturilor facile si rapide, prin nerespectarea programului de lucru, fisei postului, dreptul la concedii, dezinteresul fata de sanatatea si integritatea personalului angajat. Ei ne scot din circuit si asigurarile platesc ilegalitatile si abuzurile lor. Munca a devenit in tara asta un dispret dar se accepta cu darzenie.

All Things Grow With Love

De la: florin_bad_boy2006, la data 2009-04-11 16:49:15Poporul de imparati din tara nimanui



Astazi, popoarele care au daruit lumii marile civilizatii ori au disparut (sumerienii, persii, vechii egipteni, incasii...), ori, comparativ cu gloria trecuta, vegeteaza (grecii, italienii, olandezii, spaniolii, portughezii, englezii, turcii, arabii etc.). Noi, cei nascuti din ciocnirea a doua civilizatii care au modelat fata Lumii Vechi, traco-daca si romana, nu am avut inca momentul nostru de stralucire. Ba parca, cel putin teritorial, traim intr-un regres continuu!
Suntem un popor nascut batran, sau neterminat, spun unii, popor vegetal, proclama altii! Strainii sunt de vina si faptul ca ne-am nascut in calea rautatilor, proclamam noi! Sau greaua mostenire a trecutului, sustine fiecare generatie, lamentandu-se ca nu sunt vremurile sub oameni, ci bietul om sub vremi si refuzand sa priceapa ca omul nu poate fi sub vremi, ci tot sub oameni, sub alti oameni care au avut taria sa-si supuna vremurile! Si niciodata nu ne-am pus intrebarea de bun-simt... Dar noi, noi chiar nu avem nici o vina?
Strainii ne resping pentru ca au ceva cu noi sau pentru ca nu pot sa ne inteleaga? Dar noi, noi ii intelegem, oare? Am facut ceva concret sa-i intelegem si sa ne facem intelesi? Ii vorbim strainului, adesea copilul sau chiar nepotul nostru, la scara Istoriei, in limba lui si pe coordonatele mentalului lui, sau in limba noastra si coordonatele gandirii noastre intortocheate, de ghiuj batran si sfatos chiar si cand cere? Se impaca vreunul dintre noi cu ideea de a fi doar simplu soldat al datoriei si nu un Napoleon genial in toate, gata sa gaseasca solutii si sa dea sfaturi oricui, la orice, oricand si in oricare imprejurare? Se simte vreunul dintre noi in stare sa si primeasca lectii, nu numai sa dea? Vrem cu adevarat sa invatam despre si de la altii si sa-i invatam, la randul nostru, cate ceva despre noi? Stim si, daca stim, recunoastem oare cine suntem cu adevarat?
De ce?
Ne tragem seva, ca popor statornic, in aceasta parte a Lumii Vechi, dintr-o semintie care era, pentru antici, cea mai numeroasa dupa aceea a inzilor. O semintie care, considera Herodot cu doua milenii si jumatate in urma, ar fi putut fi de neinfrant si cu mult mai puternica decat toate semintiile pamantului! Ar fi putut fi, dar nu a fost! De ce? Nu numai ca inaintasii nostri nu au durat un imperiu care sa supuna lumea, dar si-au pierdut treptat bastina!
Spatiul nord tracic, spatiu al etnogenezei romanesti, cuprins intre Dunarea de Mijloc si Adriatica, Nipru si Marea Neagra, Carpatii Padurosi si Albania, Kosovo, nordul Greciei (linia Skok-Jirecek-Philippide), a explodat in puzderie de insule gravitand de jur imprejurul continentului nord-dunarean (Adolf Armbruster), redus la ceea ce, la 1 decembrie 1918, s-a numit Romania Mare. Si erodarea a continuat: am pierdut Tisa cu Jula, Seghedinul si Debretinul, Timocul si vestul Banatului in 1920, Moldova de est si de nord, cu Tara Hertei, in 1940, Vlahia Dristorului care s-a dus, tot in 1940, dupa fosta Vlahie care este Tara lui Asan, Insula Serpilor in 1948... De ce, daca vitejia nu ne-a contestat-o niciodata nimeni? Si nici dreapta judecata! De ce, daca inaintasii nostri au fost cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci (Herodot)?
In evul mediu romanesc nici un proiect de cruciada nu ne-a ocolit, imparatul latin de Constantinopol, Henri de Hainaut (1206-1216), fiind incredintat ca romanii erau oamenii... cei mai temuti si cei mai tari ai intregului Imperiu, ba chiar ai pamantului! Si nici un papa, rege ori imparat catolic n-a imaginat o cruciada antiotomana fara Magna Valahia (Marea Tara a Romanilor, Mapamondul Borgian, sec. XV) sau blocul dacic (1595, Barton, agent englez la Poarta). De ce, daca s-a temut insusi Soliman (Magnificul, dupa Anton Verancsics) sa ne atace in 1526, cand a desfiintat Ungaria, sau in 1529, cand a indraznit sa asedieze Viena, de ce, cand in prima conflagratie mondiala, Occidentul, prin Georges Clemenceau, declara in fata poporului roman imi scot respectuos palaria, am pierdut treptat aproape totul? De ce am castigat batalii dupa batalii, dar am pierdut de fiecare data razboiul? De ce vitejii traco-daci si-au pierdut rand pe rand pamanturile in fata legiunilor Romei, intre 146 i.Hr. si 106 d.Hr.? De ce, daca erau superiori aproape tuturor popoarelor si aproape egali cu grecii (Cassius Dio), si-au pierdut limba, mare parte din obiceiuri, traditii, intr-un cuvant cultura, capotand in fata civilizatiei romane? Si daca tot si-au impletit destinul cu al semintiilor mediteraneene, de limba si cultura latina, venite in Dacii ex toto orbe Romano (Eutropius), de ce poporul rezultat din impletire n-a mostenit de la romani tenacitatea, disciplina, acceptarea ordinii si supunerii fata de porunci (Strabon) care, racordate calitatilor lor nationale, aceleasi ca si ale romanilor, i-ar fi facut stapanii lumii? De ce i-au influentat ei pe cuceritori, o data deveniti cetateni ai republicii si militari, legiune dupa legiune proclamandu-si comandantul imparat si indreptandu-se de la Dunare spre Roma, cu vechea netemere de moarte a poporului nemuritorilor (Herodot, Ovidiu, Pomponius Mela, Strabon)? De ce n-am suportat, ca germanicii, ideea unui conducator pe care sa-l urmam? De ce, inteligenti fiind si autori individuali de planuri perfecte, niciodata aproape duse la bun sfarsit, n-am durat o putere care sa infrunte veacurile? De ce imparatii basmelor noastre, Ros Imparat, Verde Imparat etc. in realitate sunt simpli cnezi de sate, de ce Fetii nostri Frumosi au alergat dupa himere si tinerete fara de batranete sau viata fara de moarte, nu dupa concret, chiar daca fetele noastre l-au preferat pe Catalin Luceafarului? De ce taranii nostri si-au spus pruncilor coconi, adica fii de imparat, si nevestelor lor cocoane, de ce voievozii s-au numit dominus - domn, purtand mantia de purpura si coroana imperiala? De ce, avand ca indivizi toate calitatile si stapanind un pamant atat de bogat, a carui dulceata l-am preschimbat in Eden pentru latrones gentium din toate timpurile, am fost si suntem condamnati sa fim vesnic poporul sarac din tara bogata? De ce, darzi si razboinici, adevarata intruchipare a lui Marte (Ovidiu), ne-am topit in popoarele moderne vecine, constituite pe pamantul nostru, cu sangele nostru curgandu-le prin vene, cu trasaturile noastre, dar cu alte apucaturi in spatele pavezei ridicate de limbi straine noua, pe care le-am insusit uitandu-ne stirpea? De ce suntem romani dar si, in parte, unguri, secui, ceangai, bulgari, sarbi, croati, sloveni, slovaci, cehi, hutuli si, de foarte curand, ucraineni? De ce buciumele si doinele noastre plang? De ce intotdeauna in baladele noastre eroul moare acceptandu-si cu fatalism destinul? De ce la trei romani doi se intorc intotdeauna impotriva celui de-al treilea? De ce, beneficiind de uriasul bagaj de cunostinte tehnice si inventivitate mostenit de la inaintasii traco-romani, am durat o civilizatie a lemnului in Tara de piatra? De ce noi, urmasii cetatenilor Romei care au cladit Europa, noi artefact al istoriei, suntem astazi invitati sa intram alaturi de urmasii barbarilor in casa comuna care a fost, in fapt, casa noastra? De ce din bagajul de intelepciune mostenit ne-am facut lozinci doar din proverbele ce accepta fatalitatea: Apa trece pietrele raman!, Capul plecat, sabia nu-l taie!, Fa-te frate cu dracul pana treci puntea! s.c.l., sugrumandu-ne in numele lor, in fasa, eroii?

Si fara sa ne gandim ca, apa trecand, roade piatra care in timp se tot micsoreaza, ca nu e nevoie ca sabia sa desprinda capul care va fi strivit de cizma straina pusa pe grumaz si ca, o data pe punte, diavolul ne va arunca de fiecare data in hau! De ce ne-am impiedicat eroii sa-si urmeze destinul? Din pizma care, potrivit cronicilor, l-a ucis si pe Domnul Unirii? Ca nu cumva sa sara cizmarul peste calapod? De ce ne place sa ne punem in frunte prosti, pentru a putea sa-i batjocorim apoi cum ne vine la gura, aratandu-ne superioritatea doar prin vorbe? Si de ce vedem intotdeauna doar paiul din ochii altora si niciodata barna din propriii ochi? De ce la noi prostul moare intotdeauna de grija altuia? De ce n-am acceptat niciodata principiul omul potrivit, la locul potrivit? De ce clamam nevoia de Tepes, dar admitem ca hotul neprins e negustor cinstit? De ce admitem transformarea hotilor in negustori cinstiti si a tradatorilor in eroi, gratulandu-i cu invidie cu un Bravo lui, baiat destept! Cine poate, oase roade!? De ce generatie dupa generatie ne confruntam, in saracie cu lustru, exact cu aceleasi probleme, refacem ca Sisif drumul la infinit, cand solutia era mostenita? De ce sfarsim la batranete prin a deveni exact ceea ce uram mai mult in tinerete, pentru ca generatia urmatoare sa o ia de la capat, cu speranta ca, daca strange cureaua un pic, o sa-i fie bine candva, la pastele cailor sau, mai curand, pe lumea cealalta? Vulturii nu vaneaza muste!, ne-au lasat diata mosii si exact asta facem, nascandu-ne si murind, generatie dupa generatie, in una si aceeasi vesnica reforma, care ne scoate periodic gunoaiele la suprafata, ca furtuna ce rascoleste fundul apelor adanci, fiindca mandria ne-a impiedicat de fiecare data sa incepem cu inceputul - cu acel strop de intelepciune care spune Cunoaste-te pe tine insuti! Si, cunoscandu-ne, ne-am fi dat seama ca tragedia noastra incape intreaga in cinci vorbe - Sa moara si capra vecinului!
Avem tot ce ne trebuie sa cladim piramide, dar constructia noastra nu depaseste stadiul de plan, fiindca de mii de ani ne amagim cu minciuna ca Pe-al nostru steag e scris Unire,/ Unire-n cuget si-n simtiri! Noi, cei care sarim intotdeauna cu usurinta nevastuicii dintr-o extrema in cealalta! Votand schimbarea cu eterna majoritate zdrobitoare de 99,98%! De ce, scapati de marxism, de patriotardism, ne aruncam astazi, cu bucuria prostului, intr-un nou tip de internationalism, la fel de antiuman ca si cel proletar? Chiar nu putem trai fara isme?
Ce ne lipseste?
Cheia insucceselor noastre dintotdeauna nu sta in suma defectelor noastre care, trecand pe prim-plan la elite, ne saboteaza interesul national, aceleasi defecte sesizate de Herodot in veacul V i.Hr., de Mauricius in veacul VI d.Hr., de Kekaumenos in 1078, de mii de tineri reformatori ai natiei sau de observatori straini pe care ne grabim sa-i huiduim si chiar de noi insine, atunci cand ne analizam la rece clasa politica in cuvinte identice pe parcursul a doua milenii si jumatate: umbla pe toti sa-i insele si minte strasnic si fura mult, jurandu-ne zilnic cu juraminte infricosate - si isi calca usor juramintele si facand si fratii de cruce, si cumetrii, inchipuindu-si ca prin aceasta ii vor insela pe cei mai simpli! Cheia se afla in cuvintele lui Herodot - sub o conducere unitara! Sub o conducere unitara, semintia inaintasilor nostri si a noastra ar fi putut deveni de neinfrant si cu mult mai puternica decat toate semintiile pamantului!
Dar de cate ori au acceptat inaintasii nostri si noi insine unitatea in istorie? De ce ala si nu eu? De circumstanta l-au acceptat pe Burebista in fata asaltului Romei si, cand Cezar a pierit, de Maur n-a mai fost nevoie! Porniti pe un drum, uniti in interes national s-au gasit intotdeauna, de-a doua zi, unii mai cu idei, care au actionat independent si contrar, din pozitie subalterna. Decebal tradat si parasit, Vitalian tradat si ucis, Gelu parasit si uitat, Ahtum tradat si ucis si asa mai departe Vlad Dracul, Vlad Tepes, Ion Voda, Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Horea, Tudor, Avram Iancu, Ion Antonescu etc. Au rezistat ca lideri la romani cei foarte norocosi si cei ce au stiut sa-i scurteze de cap pe hicleni: Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Petru Rares si ceilalti, dar acestora li s-a dus vestea de degraba varsatoriu de sange nevinovat. Tara a ramas aceeasi si a indurat mai departe, suportandu-si fatalist boierii pe care Macarie ii definea la 1538, pentru eternitate, drept minti oarbe pentru cele ce vor veni, dornici doar sa-si insuseasca averi ale altora, iar pe ale lor sa le inmulteasca cu mijloace nedrepte, prea rar saturandu-se de nesfarsita reforma si sculandu-se impotriva balaurilor care ne inghit de vii (Tudor Vladimirescu)! Ba chiar acceptand periculoasa idee ca nu am fost si nu suntem in stare sa facem nimic decat sub bici!
Soarta noastra ar fi fost alta si va putea fi alta daca am fi inteles ori vom intelege ca, in numele interesului national, ar fi trebuit sau va trebui, o data decizia luata si liderul ales, sa actionam unit si nu numai prin vorbe, de la opinca la vladica, pentru telul propus, fara sa acordam prioritate intereselor personale sau de grup. Dovada ca, in ce priveste trezirea constiintei nationale, doua milenii de istorie, de experiente catastrofale, de pierderi irecuperabile, de la Herodot citire, n-au schimbat intr-adevar nimic sta in plangerea reformistilor de la 1769, care-si doreau exact ce ne dorim si noi, astazi: In patru parti ale lumii/ Pre numiti era romanii/ ca sunt escusiti la fire/ Dar n-au intre ei unire./ Si dintr-a lor neunire/ Va veni a tarii peire. (Istoria Tarii Romanesti da la let 1769)
Iar daca cei ajunsi, cel mai adesea pe nemerit, in fruntea bucatelor au subordonat aproape intotdeauna interesul national lacomiei, setei de putere, ambitiilor lor meschine, poporul s-a facut in egala masura vinovat de a se fi complacut, adaptandu-se fara ambitii oricarei situatii si facand din complacere si adaptabilitate un modus vivendi. In 1736-1739, unul din cumplitele razboaie ruso-austro-turce, decise sa rezolve Chestiunea Orientala (nerezolvata nici astazi cu toate bombardamentele pacifiste din Kosovo), ne-a insangerat pentru a mia oara tara, excese deosebite petrecandu-se in Banat, acolo unde romanii luptasera atat in armata romano-germana, cat si in armata turca si, cei mai multi, pe cont propriu, ca haiduci impotriva colonistilor catolici. Cu stupoare notau agentii imperiali ca, la hore, duminica, jucau alaturi tarani, haiduci si soldati romani in uniforme nemtesti sau otomane, chiuind Tine Doamne tot asa, nici cu turcu, nici cu neamtu! Tine Doamne tot asa! Haosul devenise stare naturala, iar urmasii cuceritorilor Lumii Vechi - un popor de supravietuitori!
Tradarile si ambitiile personale, lipsa de unitate au facut ca planul unirii tuturor romanilor, conceput atunci, la jumatatea veacului XVIII, sa tot fie amanat, pana cand Europa s-a incaierat, miza fiind tocmai bogatiile noastre, si razboiul Crimeii a pus capat celei de-a n-a Noi Ordini continentale, introdusa cu tunul de Sfanta Alianta. Condusa de tineri cu pregatire militara, dar si scoliti in revolutiile europene, generatia pasoptista a reusit sa-si impuna vointa vechilor boieri si sa realizeze, dintr-o fictiune numita Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei, printr-o lupta tenace, in perioada 24 ianuarie 1859-11 decembrie 1861, unirea reala, intr-un singur stat numit Romania. Cum? Ne dezvaluie secretul scrisoarea din 13 ianuarie 1856 a lui Mihail Kogalniceanu catre C.A. Rosetti: Am indemnat pe toata lumea, si sper sa fi reusit, ca fiecare sa lase deoparte orice dusmanie, orice parere de mana a doua si sa ne tinem hotarat si uniti sub marele si nobilul steag al Unirii!
Printr-un efort de vointa surprinzator, care a dovedit ca se poate, unitatea a rezistat atunci pana la implinirea obiectivului Unirii, avand deci ca liant camarazii de arme si idei, dar a capotat ulterior in fata magicului cuvant Reforma. Proiectul de reforma agrara din 1862 i-a facut pe cei ce purtau in suflet germenul parvenirii si demonul lacomiei sa devina peste noapte, din marxisti, boieri. Este cazul lui I.C. Bratianu, daca nu artizanul, cel putin sufletul Monstruoasei coalitii care a dus la rasturnarea ctitorului Romaniei moderne, Alexandru Ioan I Cuza, punand sub semnul intrebarii insasi Unirea in perioada 11 februarie-10 mai 1866!
In locul lui Cuza, care a acceptat sacrificiul de dragul interesului national, a fost adus un strain si inoculata criminala idee ca nu suntem in stare sa ne guvernam singuri. Ca ne trebuie un mediator strain pentru a realiza ceva! Nemaivorbind de faptul ca noi, cei nascuti intr-o republica devenita imperium mundi, am acceptat reintoarcerea de la democratie la barbarie prin regalitatea reintrodusa, intr-o Europa unita si civilizata, de germanici (franci, ostrogoti, vizigoti, vandali, saxoni) la inceputurile evului intunecat!
Uitam adesea, datorita meritelor minore incontestabile ale lui I.C. Bratianu, in continuarea operei cuzistilor de modernizare a structurilor statale, ca, la apusul carierei, el a fost, alaturi de Carol I, artizanul si semnatarul unui tratat secret de alianta a Romaniei cu Austro-Ungaria (Viena, 18/30 octombrie 1883), indreptat nu numai impotriva Frantei, Marii Britanii si Rusiei, dar si a interesului national care cerea eliberarea teritoriilor celor patru milioane de romani supusi de Ungaria dualista genocidului etnic si cultural si Unirea lor cu tara! Ca o ironie a sortii insa, cel ce va relua munca lui Mihail Kogalniceanu si Cuza, in perspectiva primei mari conflagratii mondiale, avea sa fie tocmai fiul sau, Ionel Bratianu, adevaratul artizan, alaturi de Regina Maria, al Marii Uniri din 1918. Cu diplomatie, dar si duritate, el a explicat generatiei sale ca in chestiunile cele mari, in acele de ordin moral care stapanesc viitorul unui neam, de care sunt legate interesele lui supreme de onoare si de nationalitate, nu pot fi preturi de tocmeala, nu pot fi motive de oportunitate ca sa te hotarasca a le compromite, coborandu-te de pe taramul inalt si sigur al principiilor. Oricare ar fi vicisitudinile zilelor si anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora rasplatirii!
De ce era necesara o astfel de punere la punct? Pentru ca adevarul in privinta elitei noastre politice din primele decenii ale veacului trecut, elita idealizata de urmasii sai intru totul de astazi, difera de ceea ce ni s-a inoculat prin educatie. Si, fara cunoasterea acestui adevar, am ajuns sa facem scump platita greseala din 1996, cand ne-am dat pe mana celor 15 000 de specialisti, adica a propriilor noastre himere! In cuvinte cumplit de actuale, unul dintre analistii politici lucizi facea, din interior, radiografia elitei politice romanesti a anilor 1914-1919, definind-o drept Turn Babel... in care cele mai scarboase ambitii cautau sa-si faca jocul la adapostul declamatiilor patriotice... Toata lumea facea politica europeana si nimeni romaneasca, adica toata lumea se preocupa de soarta Europei si nimeni de a Romaniei.
Romanii se imparteau in francofoni si germanofili si cereau intrarea noastra imediat in razboi, dupa cum simpatiile lor se indreptau spre unii sau spre altii din beligeranti, fara sa se ocupe de interesele romanesti. Nimeni nu mai simtea romaneste! (C. Argetoianu)
Daca am fi cunoscut si acceptat acest adevar, am mai fi fost oare nevoiti sa o luam de la capat sau sa suportam oracaiala bicisnica a unor falsi profeti botezati analisti politici? Fiindca Europa nu a permis Unirii celei Mari, platita cu un milion de martiri, carora, in loc de Remembrance Day, le dam astazi Valentine's Day, sa existe decat 20 de ani, dupa care, in anul tradarii generale 1940, cand diplomatii lesinau ca midinetele, semnandu-i decesul, cand regele, politicienii si generalii si-au pus limba in ghips, armata Tarii, neprimind ordinul de lupta s-a retras de la toate fruntariile fara sa fi tras (suprema umilinta!) un foc de arma! Cu o singura exceptie - maiorul Valeriu Carp, simplu comandant de batalion, care s-a jertfit interesului national, oprindu-i pe rusi cu foc in fata Putnei! Iar rasplata i-a fost pe masura! Proclamat de rusi criminal de razboi, figureaza inca pe lista infamiei in tara in care o justitie chioara i-a declarat eroi pe spionii defectori care, vanzand secrete economice si militare, n-au tradat poporul roman, ci pe Ceausescu (!!!!!).
In aceeasi situatie se afla Reintregitorul, militarul care a reinviat virtutea romana, angajandu-i pe romani intr-un razboi national, fara aliati consfintiti prin tratate! Si a facut-o ridicand prin proclamatia Catre romani, din ianuarie 1941, steagul lui Mihai Kogalniceanu, Cuza si Ion Bratianu: Fii om, fii drept si recunoaste ca deasupra ambitiilor si intrigilor si urilor este Patria, este vesnicia Neamului si ca acolo trebuie sa ne intalnim intotdeauna chiar daca nu ne intelegem de fiecare data! (Ion Antonescu). Pentru ca nu Unirea pamanturilor noastre intr-un tot a fost cheia de bolta a edificiului nostru national, ci unirea in cuget si-n simtiri, unitatea care ne-a lipsit aproape intotdeauna si ne lipseste si astazi cand suntem pe cale sa cedam pentru eternitate parti din putinul ramas, fara sa ne punem, orbi la colapsul spre care ne indreptam ca neam, intrebari...
Ai voie?
Ai voie in dispretul majoritatii, urmand doar propriul interes, sa calci in picioare jertfa generatiilor trecute si viitorul generatiilor nenascute? Ai voie sa te substitui lui Dumnezeu, decizand unilateral ca binele general nu tine de vointa majoritatii dispretuite, ci de vointa celor putini si (auto)alesi, despre a caror moralitate si calitati reale ar fi multe de spus? Ai voie sa vinzi in detrimentul interesului national suflete de romani, pamant romanesc, paduri, pasuni, ape, fabrici, holde, mine, drumuri, flote, banci? Gandeste-te, spunea geniul national si el hulit astazi de epigoni, ca Tara aceasta este rodul muncii unor zeci de generatii si ca apartine altor zeci de generatii care vor veni (Mihai Eminescu). Iar interesul national este liantul fara de care ne-am inceta existenta ca fiinta etnica, este coloana noastra vertebrala, este ceea ce ne face demni si egali in randul celorlalte natiuni, amintindu-le ca avem si noi o misie a implini in lume (Nicolae Balcescu). Cu singura conditie de a ne tine hotarat si uniti sub steagul lui! Cine s-a saturat de Romania este liber sa plece unde o vedea cu ochii! Dar fara pamantul mortilor nostri si al pruncilor nostri nenascuti, pe talpi! Pentru ca nimeni nu are dreptul sa ia decizii pentru altii!
De mii de ani ne lamentam! De mii de ani cladim scenarii si ne ucidem, din indolenta sau invidie, visele. De mii de ani speram ca poate o noua generatie va avea curajul sa se priveasca sincer in oglinda sufletului si sa extirpe, in sfarsit, cancerul din noi! Romanul... dusmanul romanului! Singurul etern! De mii de ani! Si tot de mii de ani adormim cu speranta ca generatia copiilor nostri va fi poate cea aleasa, aceea care va gasi solutia nu in isme, nu pe pamant strain, ci in sine! Sa fi sosit oare clipa? Sa se fi nascut in sfarsit o generatie de romani-soldati, dupa atatea si atatea generatii de romani-Napoleoni si imparati? O generatie unita, capabila sa-si schimbe mentalul, genetic mostenit, de supravietuitor intr-unul de cuceritor? Si daca aceasta este generatia, va intelege ea, oare, ca nu Canada trebuie cucerita, nu Statele Unite, nu Germania, ci... Romania?

... ... greu, florine, greu pentru niste selectionati si presupusi crestini ...

De la: proasta_satului, la data 2009-04-12 00:07:59Captalism, comunism sau ce-o fi, nu asta e problema mea concreta. Eu refuz sa mai platesc contributii pentru ca banii sa fie folositi la recuperarea sau asistarea persoanelor schilodite, imbolnavite sau epuizate inainte de vreme de catre angajatori, pe altarul profiturilor facile si rapide, prin nerespectarea programului de lucru, fisei postului, dreptul la concedii, dezinteresul fata de sanatatea si integritatea personalului angajat. Ei ne scot din circuit si asigurarile platesc ilegalitatile si abuzurile lor. Munca a devenit in tara asta un dispret dar se accepta cu darzenie.

... lasa, bre, ca stii sa te FERESTI ... ... multumeste-i din inima partidului cind vei fi si tu ''asistata'' ...