Probleme de familie

pentru inceput tin sa mentin ca imi este foarte greu sa imi fac publice problemele personale, dar simt ca o iau din loc in ceea ce priveste gandirea mea. este vorba de parintii mei, pana la varsta de 8 ani am avut o viata normala, asta pana cand mama sa recasatorit pentru a treia oara. dupa aceea a urmat o serie de intamplari nefericite pe care ni le oferea sotul mamei, mie si fratelui meu mai mic. se asigura nenorocitul ca in fiecare zi sa fim opariti cu apa fierbinte, batuti pana aproape de ultima suflare, inchisi in casa cu lunile, o sa inchei aici exemplele pentru ca mai sunt multe altele, idiotul era chiar inventiv in privinta asta, ma rog...
cel mai rau a fost ca de fiecare data cand ii ceream ajutorul mamei, ea se comporta de parca ii venea sa vomite cand ne auzea. imi aduc aminte cum strigam dupa ea in timp ce ea pleca la serviciu si eu mancam bataie. de cele mai multe ori ii luam apararea fratelui meu dar perntru asta aveam de platit un pret mare. fiind mic,din cauza ca nu primeam protectie si sentimente din partea mamei atunci cand aveam nevoie mai mult, am inceput sa ma retrag in mine si sa imi strang din ce in ce mai multi nervi. din pacate am fost nevoit sa renunt la soala pentru faptul ca mama mi-a spus clar ca ea refuza sa ma mai creasca pentru ca eu sa stau in scoala, asa ca la varsta de 16 ani m-am mutat singur intr-un camin de nefamilisti si mi-am luat slujba pentru a-mi capata independenta, dar aceasta nu putea sa imi ofere si timp indeajuns pentru scoala, dar aveam totusi un salariu destul de bun, defapt, indeajuns de bun incat sa ii ajut si pe ei, saracii pentru ca erau muritori de foame datorita creditelor pe care le aveau. da, stiu, sunt un idiot pentru ca ii ajutam, dar ii ajutam mai mult pentru fratimiu, pentru ca el a ramas cu ei. mai sunt multe de spus dar am sa trec la subiect. chestia este ca eu tot nu reusesc sa scam de nervii care s-au acumulat in mine si eu inceput sa ma afecteze foarte rau, mai ales ca in ultima perioada am avut parte de o serie de cazaturi pe plan financiar care m-au facut sa ajung sa le cel lor ajutorul, iar ei se fac ca ploua, iar pe mine ma imbolnaveste si mai tare lucrul acesta.
am inceput sa nu mai vad nimic frumos in lumea asta, nu pot dormi noaptea si nu ma mai pot concentra de nici o culoare la ce ar trbui sa fac, mai precis, sunt in cadere libera. vrea sa stiu unde gresesc, de ce nu pot mai pot gandi rational? din cauza aceasta am parte numai de lucruri tampite in viata si de ghinioane.
este prima oara cand spun aceste lucruri, asa ca va rog sa nu ma criticati pre tare.

De la: 9am092159, la data 2010-07-05 18:53:44 pentru inceput tin sa mentin ca imi este foarte greu sa imi fac publice problemele personale, dar simt ca o iau din loc in ceea ce priveste gandirea mea. este vorba de parintii mei, pana la varsta de 8 ani am avut o viata normala, asta pana cand mama sa recasatorit pentru a treia oara. dupa aceea a urmat o serie de intamplari nefericite pe care ni le oferea sotul mamei, mie si fratelui meu mai mic. se asigura nenorocitul ca in fiecare zi sa fim opariti cu apa fierbinte, batuti pana aproape de ultima suflare, inchisi in casa cu lunile, o sa inchei aici exemplele pentru ca mai sunt multe altele, idiotul era chiar inventiv in privinta asta, ma rog...
cel mai rau a fost ca de fiecare data cand ii ceream ajutorul mamei, ea se comporta de parca ii venea sa vomite cand ne auzea. imi aduc aminte cum strigam dupa ea in timp ce ea pleca la serviciu si eu mancam bataie. de cele mai multe ori ii luam apararea fratelui meu dar perntru asta aveam de platit un pret mare. fiind mic,din cauza ca nu primeam protectie si sentimente din partea mamei atunci cand aveam nevoie mai mult, am inceput sa ma retrag in mine si sa imi strang din ce in ce mai multi nervi. din pacate am fost nevoit sa renunt la soala pentru faptul ca mama mi-a spus clar ca ea refuza sa ma mai creasca pentru ca eu sa stau in scoala, asa ca la varsta de 16 ani m-am mutat singur intr-un camin de nefamilisti si mi-am luat slujba pentru a-mi capata independenta, dar aceasta nu putea sa imi ofere si timp indeajuns pentru scoala, dar aveam totusi un salariu destul de bun, defapt, indeajuns de bun incat sa ii ajut si pe ei, saracii pentru ca erau muritori de foame datorita creditelor pe care le aveau. da, stiu, sunt un idiot pentru ca ii ajutam, dar ii ajutam mai mult pentru fratimiu, pentru ca el a ramas cu ei. mai sunt multe de spus dar am sa trec la subiect. chestia este ca eu tot nu reusesc sa scam de nervii care s-au acumulat in mine si eu inceput sa ma afecteze foarte rau, mai ales ca in ultima perioada am avut parte de o serie de cazaturi pe plan financiar care m-au facut sa ajung sa le cel lor ajutorul, iar ei se fac ca ploua, iar pe mine ma imbolnaveste si mai tare lucrul acesta.
am inceput sa nu mai vad nimic frumos in lumea asta, nu pot dormi noaptea si nu ma mai pot concentra de nici o culoare la ce ar trbui sa fac, mai precis, sunt in cadere libera. vrea sa stiu unde gresesc, de ce nu pot mai pot gandi rational? din cauza aceasta am parte numai de lucruri tampite in viata si de ghinioane.
este prima oara cand spun aceste lucruri, asa ca va rog sa nu ma criticati pre tare.

Esti de admirat, nu ai de ce sa-ti faci probleme. Sigur o s-o scoti tu la capat cumva pt ca se vede clar ca esti descurcaret si inteligent. Nu iti mai face atatea griji si nu te mai baza pe ei, sunt niste oameni de nimic. Tu nu esti nici pe departe un om de criticat, daca ei te critica sau te desconsidera e problema lor. Inseamna ca au probleme ori cu invidia ori cu simtul realitatii.
Incearca sa te calmezi, sa te linistesti si sa vorbesti cu cat mai multe persoane care sa-ti dea sfaturi si solutii. Nu te mai inchide, nu are rost. Suntem toti oameni si avem toti suisurile si coborasurile noastre. Nu e nici o rusine sa ai probleme cu banii! Am crescut in saracie, majoritatea romanilor au crescut in saracie. Incearca sa-ti gasesti oameni de incredere si discuta cu ei despre problemele tale. Si nu uita, increderea in tine si in Dumnezeu te tin pe picioare. Roaga-l pe Dumnezeu sa-ti aduca in cale oamenii potriviti care sa te ajute. Ai incredere, daca ai incredere totul va fi ok. Succes!

nu ai de ce sa-ti faci griji si probleme.
daca ai reusit sa treci prin atatea,sigur vei reusi si mai departe!
parintii nu ni-i alegem,trebuie sa-i respectam,atata timp cat sunt oameni ca si noi,dar daca sunt oameni fara suflet,nu merita dragostea si atentia noastra.
banii vin si se duc precum vantul,sunt simple hartii (sau bucati de plastic,dupa caz..)
adevarata bogatie este in clipele traite zi de zi si in sentimentele traite!
nu conteaza daca locuiesti in camin sau vila cu 40 de camere,de cele mai multe ori cel ce traieste mai modest traieste cu inima impacata ca a fost un om cinstit si nu a facut rau nimanui.
incearca sa te detasezi de parinti si sa ai grija de fratele tau.
cand ai ganduri negre,iesi la o plimbare in parc,mergi la o biserica,imprieteneste-te cu un catel,hraneste porumbeii,asculta o melodie preferata,fa orice lucru care te distrage si te relaxeaza.
viata este un dar divin si merita traita la maxim oricat de grea ar parea
bafta !

otto

De la: 9am092159, la data 2010-07-05 18:53:44 pentru inceput tin sa mentin ca imi este foarte greu sa imi fac publice problemele personale, dar simt ca o iau din loc in ceea ce priveste gandirea mea. este vorba de parintii mei, pana la varsta de 8 ani am avut o viata normala, asta pana cand mama sa recasatorit pentru a treia oara. dupa aceea a urmat o serie de intamplari nefericite pe care ni le oferea sotul mamei, mie si fratelui meu mai mic. se asigura nenorocitul ca in fiecare zi sa fim opariti cu apa fierbinte, batuti pana aproape de ultima suflare, inchisi in casa cu lunile, o sa inchei aici exemplele pentru ca mai sunt multe altele, idiotul era chiar inventiv in privinta asta, ma rog...
cel mai rau a fost ca de fiecare data cand ii ceream ajutorul mamei, ea se comporta de parca ii venea sa vomite cand ne auzea. imi aduc aminte cum strigam dupa ea in timp ce ea pleca la serviciu si eu mancam bataie. de cele mai multe ori ii luam apararea fratelui meu dar perntru asta aveam de platit un pret mare. fiind mic,din cauza ca nu primeam protectie si sentimente din partea mamei atunci cand aveam nevoie mai mult, am inceput sa ma retrag in mine si sa imi strang din ce in ce mai multi nervi. din pacate am fost nevoit sa renunt la soala pentru faptul ca mama mi-a spus clar ca ea refuza sa ma mai creasca pentru ca eu sa stau in scoala, asa ca la varsta de 16 ani m-am mutat singur intr-un camin de nefamilisti si mi-am luat slujba pentru a-mi capata independenta, dar aceasta nu putea sa imi ofere si timp indeajuns pentru scoala, dar aveam totusi un salariu destul de bun, defapt, indeajuns de bun incat sa ii ajut si pe ei, saracii pentru ca erau muritori de foame datorita creditelor pe care le aveau. da, stiu, sunt un idiot pentru ca ii ajutam, dar ii ajutam mai mult pentru fratimiu, pentru ca el a ramas cu ei. mai sunt multe de spus dar am sa trec la subiect. chestia este ca eu tot nu reusesc sa scam de nervii care s-au acumulat in mine si eu inceput sa ma afecteze foarte rau, mai ales ca in ultima perioada am avut parte de o serie de cazaturi pe plan financiar care m-au facut sa ajung sa le cel lor ajutorul, iar ei se fac ca ploua, iar pe mine ma imbolnaveste si mai tare lucrul acesta.
am inceput sa nu mai vad nimic frumos in lumea asta, nu pot dormi noaptea si nu ma mai pot concentra de nici o culoare la ce ar trbui sa fac, mai precis, sunt in cadere libera. vrea sa stiu unde gresesc, de ce nu pot mai pot gandi rational? din cauza aceasta am parte numai de lucruri tampite in viata si de ghinioane.
este prima oara cand spun aceste lucruri, asa ca va rog sa nu ma criticati pre tare.

... e calr ca mediul te afecteaza ... SCHIMBA-L ... dute undeva unde te poti concentra pe ati face o situatie ... ia-l si pe fratele tau si vedeti-va de treaba ... cu cit mai repede cu atit mai bine ... o sa ai si tu copii de crescut iar scuzele ca ti-ai intretinut parintii nu vor fi suficente ... ei se mai pot descurca dar daca fac asta exclusiv pe spinarea ta nu e corect ... mai ales prin prisma copilariei oferite ...

Inchipuiesteti ce viata am dus noi cu un tata marinar!

Si totusi tata va pacaleste inca odata ca romanii uita repede !

Traieste-ti viata pentru tine. Daca poti, ajuta-i si pe ceilalti, dar numai daca poti. Nu cred ca scopul tau existential e sa te sacrifici pentru ai tai. Fratele tau nu e rasponsabilitatea ta. Va invata "sa stea singur in picioare" si va intelege ca tu nu ai nicio obl;igatie fata de el. Dar tocmai asta trebuie sa intelegi tu - mai intai. Inainte de a lua orice decizie, gandeste-te la viitorul tau, la tine si numai la tine.

Nu sunt decat doua iubiri. Iubirea de sine, sau iubirea pentru alte fiinte vii. Si indaratul iubirii de sine se afla suferinta si boala. iar indaratul iubirii pentru altii, se afla Binele. De fiecara data cand omul iubeste in afara lui, face, constient sau nu, un act de credinta.

Eu o sa-ti spun doar ceva.Ceva pe care din pacate nici eu nu stiu sa urmez...:)
"Iubeste-ti aproapele CA PE TINE INSUTI"...Nu mai mult decat pe tine...Nimic din ceea ce ai facut nu trebuie sa regreti pentru ca ,ajutorul l-ai dat de buna voie pentru ca-ti PASA...Nu poti cere lumii sa actioneze si sa simta ca si tine...De cele mai multe ori ajutorul nu ajuta decat ca cei in cauza sa nu faca nimic si sa astepte sa-i salveze mereu cineva...Fiecare are lectia lui de invatat,fiecare trebuie sa-si duca crucea lui...Daca ceea ce-ai facut bun pentru altii te face sa te simti frustrat,te face sa crezi ca acum esti indreptatit sa primesti inapoi,ai facut degeaba si pe viitor nu mai face...CAnd ajuti pe cineva fa-o fara sa astepti nimic in schim.Sa te bucuri ca ajuti..Altfel o faci de pomana.Fiecare isi plateste pacatele singur,si desi esti tentat sa crezi ca tu ai dreptate-nimeni nu raspunde pt sentimentele altcuiva.Faptul ca-ti ajuti sau ti-ai ajutat familie a fost alegerea ta in urma ceea ce ai simtit tu.Deci esti singurul responsabil de alegerea ta...Ai fi putut sa nu o faci...Invata sa te bucuri ca ai facut-o.Pentru ca...MULTI nu-s in stare sa o faca..Si apoi,exista legea compensatiei.Acum nu ai nimic ca peste noapte sa nu stii ce sa mai faci cu ce primesti.Doar CREDE...

"Intre marginile mele ,lumea mea fara de margini"

In viata fiecaruia exista un amalgam de intamplari care ne schimba caracterul din mers si cel mai grav este ca nu putem sa le prevedem in timp util. Rabatand subiectul la ce as face eu, cred ca cel mai bine e sa-ti aduni curajul care ti-a mai ramas si sa privesti in viitor ca si cum ti l-ai oferi fara prea multe regrete, fara sa mai privesti spre trecut. Totusi inca nu pot sa ma obisnuiesc cu comportamentul mamei care nu tine seama ca a aduce pe lume copii inseamna a-ti crea obligatii sfinte fata de ei. Acum, poate ar trebui sa reiei "invatatura" daca nu la cursuri cel putin documentandu-te din ceea ce ne asteapta pe toti. Daca ai facut un bine, lasa-l in urma fara a-l regreta ci mai usor sa gandesti daca ai mai putea-o face in continuare in limita posibilitatilor. Eu sunt sigura ca mai tarziu te vei bucura de ceea ce ai facut pentru ei si numai faptul ca acum nu te mai descurci iti creaza aceasta stare de neputinta. Nu lua in seama starea nervilor pentru ca ii transformi in boala care trebuie tratata, ori tu nu de asta ai nevoie ci mai curand de a-ti aduna fortele psihice si fizice sa mergi mai departe, sa razbati prin toate oprelistile si sa invingi.
Poate topicul nu a fost deschis numai pentru un singur caz! Cred ca sunt multi care au probleme in familiile lor, dar a ne sprijini pe sfaturile pe care le primim nu duce la nimic daca nu avem si o vointa de fier, daca nu privim lucrurile in concretul desfasurarii lor.

Imaginea nuielii implantate in apa se frange si se abate in alta directie. Tot asa ideea unuia in capul celor mai multi. Galina