TOP 7: Muzica dusa la extreme

Death Metal-ul este o increngatura a genului muzical Heavy Metal (insa este metalul modern, american, nu death metalul anilor '80 si '90). De obicei este cunoscut prin acordurile violente ale chitarelor ce par dezacordate, vocalistilor cu voci puternice, care parca urla, a sunetelor furtunoase de tobe, cu numeroase schimbarile ale tempo-ului.

Construit pe viteza si complexitatea Trash metalului, acest gen s-a dezvoltat la mijlocul anilor '80, avant ca punct de pornire trupe ca Slayer, Kreator si Celtic Frost. Pe langa trupe ca Death (cu solistul Chuck Schuldiner, considerat parintele death-metalului), s-au nascut incet si alte trupe considerate acum pionierii acestui gen (vezi Possessed si Morbid Angel). La sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90, acest gen de muzica a intrat in atentia media, casele de productie dandu-le mai multa atentie acestor solisti. De atunci si pana in zilele noastre ei au ramas in castile a milioane de tineri, diversificandu-se si dezvoltand alte si alte subgenuri.

De ce este o muzica dusa la extrem? Pentru ca versurile indeamna la crime, moarte, vilouri, masacre, sinucideri, mutilari, dominatie, furie, ura, tortura etc.

Genurile care au derivat sunt: Mathcore, Deathcore, Black Metal, Grindcore, Doom Metal si Speed Metal.

Iar artistii moderni ai zilelor noastre care canta Death Metal (aici nu intra cei traditionali ai secolului trecut) sunt: Oceano, Suicide Silence, Waking the Cadaver, Ion Dissonance, Suffokate, Annotations of an Autopsy, Winds of Plague, Emmure, Rose Funeral.