TOP 5: Comportamente umane inexplicabile

Rasul: nu exista om pe lumea asta sa nu rada macar de 5 ori pe zi, iar starea generala de fericire care ne cuprinde este generata de endorfinele secretate atunci cand radem. Descoperirea care i-a socat pe cercetatori a fost faptul ca rasul este mai adesea produs de catre comentariile banale decat de glume ori de bancuri. Atunci unde mai este evolutia umorului?

Rasul face parte din vocabularul uman universal. Orice membru al speciei il intelege. Nu conteaza ca este vorbitor de engleza, franceza, romana ori swahili, nimeni nu trebuie sa te invete sa razi. Oamenii se nasc cu aceasta capacitate de a rade.

Potrivit msnbc, rasul se intampla inconstient. Nu decidem noi daca vrem sa radem sau nu, desi putem sa ne fortam sau sa ne abtinem de la ras, dar nu putem prodece constient rasul. De aceea este foarte greu sa radem la comanda sau sa ne fortam sa radem daca un banc nu ni se pare amuzant.

Explicatia ca sarutul este genetic nu este una care sa-i satisfaca pe oamenii de stiinta , deoarece nu este practicat de toate societatile umane. Sunt cateva teorii care incearca sa-l apropie de amintirea hranirii de la san, sau cu modul in care stramosii nostri isi hraneau puii (vezi cum isi hranesc pasarile sau unele mamifere puii, dupa ce nu-i mai alapteaza). Desi le cresteau dintii, mama persista in comportament doar pentru a le face placere acestora. In suportul ideii ca sarutul este invatat mai mult decat instincitv este faptul ca nu toti oamenii saruta. Anumite triburi nu fac asta. In timp ce 90% dintre oameni se saruta , 10% habar nu au ce pierd. Altii considera ca sarutul este inascut si aduc in favoarea acestei afirmatii dovada animalelor care la randul lor practica acelasi gest.

Dar acest raspuns nu ne multumeste nici pe noi si nu ne ramane decat sa ne intrebam din nou: de ce se saruta oamenii? Pentru ca este un sentiment foarte placut. Nici asta nu e suficient pentru cei care studiaza anatomia si istoria revolutionara a sarutului si se auto-intituleaza filematologisti.

 In zilele noastre motivatia gasita pentru sarut este aceea de a ne ajuta sa ne dam seama daca am ales partenerul potrivit. Cand fetele noastre se apropie , feromonii nostri comunica schimband informatii despre cat de puternici vor fi copiii pe care ii vom face cu partenerul respectiv. Potrivit LiveScience, femeile de exemplu prefera inconstient mirosul barbatilor ale caror gene pentru anumite proteine specifice sistemului imunitar sunt diferite de cele proprii. Acest tip de potrivire ar putea da nastere la copii cu un sistem imunitar mai puternic , si cu sanse mai mari de supravietuire. Nu in ultimul rand exista explicatia placerii cu care multi se multumesc. Buzele si limbile noastre sunt invadate cu terminatii nervoase care ajuta la intensificarea senzatiilor celor care sunt indragostiti si care isi ating buzele.
 

Teoria lui Sigmund Freud potrivit careia visurile exprima dorintele noastre subconstiente a fost respinsa de cativa oameni de stiinta care au admis ca visele ne ajuta in procesul emotional, insa adevaratul motiv pentru care uneori avem parte de viziuni sumbre nu a fost inca descoperit.

Una dintre premisele cercetatorilor ar fi Teoria indeplinirii asteptarilor. Deoarece visele sunt solutia naturala a problemelor ce stau la baza emotiilor oamenilor. (O emotie este un alt termen pentru asteptare/speranta). Functia primara a viselor este descarcarea metaforica a poverilor/asteptarilor emotionale pe care nu am reusit sa le indeplinim pe durata zilei precedente. Visand completam circuitul de asteptari trezindu-ne cu un sistem nervos autonom destresat si cu instinctele intacte.

Daca avem asteptari/sperante pozitive, atunci avem vise fericite, dar daca sistemul nostru este suprasolicitat si procesul de visare nu poate face faca cantitatii de asteptari negative (spre exemplu atunci cand oamenii continua sa se ingrijoreze), echilibrul somnului este deranjat, visele sunt neplacute, devin cosmaruri si asa, usor se instaleaza depresia. Un stres dus catre extreme poate interfera cu simptomele schizofreniei.

Aceasta este prima teorie viabila a evolutiei viselor oamenilor, iar de la emiterea sa in 1993 de catre Joe Griffin si Ivan Tyrrell, introdusa in cartea "Human Givens: A new approach to emotional health and clear thinking". Cel mai important lucru e ca visele au doua taisuri: ne mentin sanatosi, scapandu-ne de frustrari si asteptari neindeplinite sau ne imbolnavesc.
 

Superstitiile: nu fac decat sa ne trimita inapoi in istorie , cand oamenii se temeau de tunete si fulgere, insa cercetatorii nu au ajuns sa descopere de ce oamenii se bazeaza pe asemenea credinte.  De ce mergi trei pasi inapoi daca vezi o pisica neagra si iti scuipi in san? Sau de ce crezi ca daca iti uiti umbrela acasa e mai probabili ca o sa ploua? Doar traiesti in sec 21 si nu mai crezi in superstitii.

Psihologii Jane Risen si Thomas Gilovich au ramas impresionati de cati oameni aparent rationali isi invart viata in jurul a catorva superstitii sau credinte ciudate, iar in noul lor studiu publicat in Jurnalul de psihologie sociala si personalitate, au vrut sa afle de ce oamenii cred ca rezultatele negative sunt consecinta unor greseli ale sortii pe care nu le-au anticipat prin semne.

Si daca e asa ce procese psihologice sunt responsabile cu aceste ciudate superstitii? Studiul a explorat credinta conform careia aduce ghinion sa-ti incerci soarta, iar cercetatorii au ajuns la concluzia ca oamenii chiar intuiesc evenimentele care le aduc ghinion. Alte studii au aratat ca oamenii sunt manati de tendinte automate de a se astepta la ce e mai rau luandu-se dupa actiuni similare din trecut.  Bataia se da intre rationalitate si  intuitie, iar eu au ajuns la ipoteza ca aceasta legatura este datorata unui proces automatic, asociativ care se intampla in afara constiintei noastre, de care nu stim.

 

Chiar si Charles Darwin s-a chinuit sa explice evolutia comportamentului uman de inrosire atunci cand minte, cand simte o emotie puternica sau cand se simte rusinat ori umilit de ceva. Oricum unii cercetatori cred ca aceasta reactie ne ajuta sa le aratam celorlalti ca nu vrem sa avem o confruntare directa sau le cersim intimitate pentru a le arata slabiciunea noastra.

Potrivit Live Science, colorarea obrajilor, urechilor si uneori a mainilor, este un  raspuns universal la atentia sociala. Toata lumea face acest lucru, unii mai mult decat altii. In cele mai comune situatii acest lucru se poate intampla si doar daca primim un compliment, ne intalnim cu cineva pe care-l placem sau care ne intimideaza sau cand traim ceva puternic.  Aparent barbatii nu se inroresc asa de des precum femeile.

Din punct de vedere biologic, treaba sta cam asa: venele din tesuturile pielii faciale se dilata si implicit mai mult sange este pompat in obraji, de unde si culoarea rozalie. Mai mult de atat oamenii de stiinta nu stiu sa ne lamureasca: care ar fi rostul sau de ce ne inrosim in obraji.