A semnat imaginea a peste 100 de filme, printre care si „Cinema Paradiso”, pelicula premiata cu Oscar, iar anul acesta ii putem admira geniul si in filmul romanesc „Octav”, al carui Director de Imagine este, se arata intr-un comunicat remis 9am. Despre cum a ajuns renumitul Blasco Giurato in echipa regizorului Serge Celebidachi si de ce filmarea pe pelicula este dragostea vietii sale, aflam in randurile de mai jos.

Cum ati ajuns sa lucrati la „Octav”?

La „Octav” am ajuns din intamplare, in sensul ca am primit un mesaj de la producatorul filmului, care imi spunea ca are proiectul acesta. Asa cum fac cu toti cei care imi propun colaborari am spus Da, cu mare drag, dar mai intai trebuie sa citesc scenariul, sa inteleg despre ce e vorba. Dupa foarte putin timp mi-a ajuns scenariul si a fost una dintre putinele si foarte rarele ocazii in care l-am citit de la un cap la altul, fara sa ma opresc. Imi aduc aminte ca m-am apucat pe la 11 seara, iar la ora 1:00 il terminasem pe tot, dar nu citindu-l pe nerasuflate, ci oprindu-ma sa meditez si sa inteleg ce opera extraordinara e filmul acesta. De ce? Pentru ca mi s-a parut ca citesc sau, mai degraba, ca ascult o partitura foarte frumoasa. Si, prin urmare, am acceptat imediat. Am spus, da, vin, indiferent de onorariu sau de perioada de fimare.

„E o bucurie de nedescris sa poti filma pe pelicula fata de laudatele si eficientele sisteme de filmare din ziua de azi.”

Stiu ca unul din motivele pentru care ati acceptat sa lucrati la acest film este ca el se filmeaza pe pelicula. De ce va atrage pe dvs acest stil de filmat?

Sa filmez pe pelicula pentru mine a fost o propunere foarte neobisnuita, pentru ziua de azi. Am acceptat-o imediat pentru ca acesta va fi poate testamentul meu pe pelicula si pentru ca va fi foarte greu sa mai fac un alt film pe 35 mm. Au trecut patru sau cinci ani de cand n-am mai lucrat pe pelicula, care e dragostea vietii mele. E ca si cum te-ai intoarce la prima iubita din viata ta. E o bucurie de nedescris sa poti filma pe pelicula fata de laudatele si eficientele sisteme de filmare din ziua de azi.



Ce inseamna pentru dvs frumusete intr-un film?

Nu stiu daca vi se intampla ca atunci cand mergeti la cinema, sa vedeti o imagine care va ramane imprimata si sa nu va puteti explica de ce. Poate e o imagine care v-a miscat toate simturile... adica frumusetea nu se poate descrie, este o senzatie pe care o avem inauntru.
Si frumusetea din filmul “Octav”, cum ati descrie-o?

Citeste si:
Alin Oprea și Medana, primele declarații despre nuntă: „Mă simt un...
Alin Oprea și Medana, primele...

Jur ca citind, si apoi facand acest film, cunoscand si vazand capacitatea extrordinara pe care o are Serge (un regizor cu care sunt onorat sa lucrez, pentru ca va deveni un foarte mare regizor), sensibilitatea lui mi-a dat posibilitatea de a crea tocmai acele imagini pe care eu le consider a fi insasi frumusetea, care te fac sa te simti bine. Cred ca oricine va vedea acest film, la sfarsit nu va exista o explozie si nu va spune, „Doamne, am vazut cea mai mare capodopera din viata mea!”, dar se va simti, zic eu, binecuvantat; iar acesta este un rezultat la care ajungi de foarte putine ori la cinematograf.

Cum ati lucrat cu Serge Celebidachi?

De obicei, atunci cand ma alatur unui proiect, prima zi mi-o dedic cunoasterii echipei si a modalitatii de lucru, insa cu Serge dupa primele 2 ore am inteles care este modul lui de lucru si felul in care a vizualizat (lucru foarte important sa vizualizezi) mereu filmul. Iar eu cred, de fapt sunt sigur, ca ochii sai au facut toate secventele, nu le-am facut eu sa fie materiale, ci el. Eu am pus la dispozitie doar experienta mea, care nu e putina, pentru a rezolva probleme marunte de filmare si nu configurarea generala a secventei. Configuratia fiecarei secvente o avea atat de precisa el, atat de bine vizualizata, incat aportul meu a fost doar unul de serviciu.

Citeste si:
Marcel Iures: "Filmul Octav are un destin frumos"
Marcel Iures: "Filmul Octav...

Sunteti modest, inseamna…

Nu sunt modest. Trebuie sa intelegi ca azi cea mai mare bucurie a mea este sa intru in mintea regizorilor mei. Nu sunt o povara, nu ma gandesc cum s-ar putea realiza, dupa viziunea mea, anumite secvente. Pot sa propun cum sa se realizeze, dar la sfarsit tot regizorul decide, pentru ca el a trait filmul inaintea mea. Eu il traiesc in clipa aceea. El poate deci sa ia cateva senzatii pe care eu le am in clipa aceea si sa se imbogateasca, lucru care s-a si intamplat de cateva ori la „Octav”.

Pe platoul de filmare ati fost extrem de activ, de binedispus, in ciuda conditiilor meteorologice nefavorabile. Ati fost primul care ajungea, ultimul care pleca, ati dansat, ati glumit… De unde va incarcati cu atata energie?

O echipa de filmare e precum o armata. Serge e generalul, eu sunt maiorul. Maiorul trebuie sa-si tina toti soldatii laolalta. Daca tu ai slabiciuni sau momente de slabiciune, soldatii nu te mai urmeaza. Pe cand, daca soldatii vad ca ai o atitudine pozitiva si frumoasa fata de ceea ce faci, te urmeaza. Echipa pe care am gasit-o aici este una extraordinara, m-a urmat mereu, prin frig si ploaie. Fizic n-a fost deloc usor filmul asta.

Citeste si:
Când apare filmul Gladiator 2?
Când apare filmul Gladiator 2?

Exigentele filmarilor au constrans tehnicienii sa faca lucruri cumplite, electricienii sa care lumini in locuri de neinchipuit, dar asta s-a intamplat pentru ca au simtit ca eu iubesc filmul asta. Am reusit sa-i implic pe toti. Asta e secretul. Te uiti la mine si ma intrebi cum de nu esti niciodata obosit, dar tu nu ma vezi seara cand ma duc la culcare, cum ma prabusesc. Dimineata insa, am din nou energie si asta pentru ca imi place mult sa fac filmul asta. Am facut tot timpul, de-a lungul carierei mele, lucrul asta. Sunt primii mei prieteni, pe toti colaboratorii mei i-am implicat mereu. Pana si ultimul tehnician sau electrician stie care e secventa pe care o filmam. De obicei acest lucru nu se intampla. Intr-o echipa normala lucrul asta nu se intampla. Fiecare face, sa-i spunem, o munca de rutina, si asta e cel mai rau lucru care ti se poate intampla. Intr-o seara, de exemplu, cand am cerut la ora doua dimineata sa mi se aduca o lumina intr-un loc dificil, ar fi facut-o blestemandu-ma, atunci in schimb au facut-o pentru ca stiau cu totii ca era necesara. Prin urmare, cred ca secretul unui bun director de imagine este sa-si implice intotdeauna toata echipa in fiecare lucru pe care-l face; ca sa faca atmosfera vesela pentru ca, altfel, imagineaza-ti cat de plictisitoare si apasatoare ar fi lucrurile la un film, care deja e greu. Pentru ca asta e un film greu, nu-i usor.

Care este acea sclipire pe care doriti sa o transmiteti mai departe, prin frumusetea imaginilor din „Octav”?

Eu spun ca filmul se explica perfect prin lectia pe care tatal i-o da fiului, cand sunt la pian. Pentru mine e explicatia intregului film. Iar apoi, scanteia pe care ti-o da sau ti-o lasa Octav, nu e una singura, e una generala si importanta care te face sa intelegi cum era Romania odinioara, dar intr-un mod voalat. Nu e un film politic care sa denunte situatia politica de atunci, comunismul, opresiunea... il reda cu imagini foarte simple, precum procesele pe care le are personajul principal la tribunal, fara sa ia nicicand o pozitie violenta si dura impotriva celor intamplate. Prin urmare, nu exista o singura scanteie pe care ti-o lasa Octav, sunt o infinitate in film, e o continua eliberare de scantei.

Citeste si:
Când apare noul film Napoleon, cu Joaquin Phoenix în rolul principal?
Când apare noul film...

„Nostalgia e un sentiment care te tine in viata”

Fiecare dintre noi ascunde in el, un copil. Ce il determina pe copilul din dvs sa iasa la suprafata?

Cred ca ramanem mereu putin copii. Norocul unui om in varsta este sa poata ramane copil, sa isi pastreze curiozitatea. Eu sunt curios sa aflu tot, sa descopar tot ce se poate intampla in viata. Daca intalnesc un om, vreau sa-i aflu povestea. Am ramas copil.

Ce reprezinta nostalgia pentru dvs?

Nostalgia inseamna enorm. Pe mine ma devoreaza, ma face sa ma simt rau pentru ca am nostalgia nepoatelelor mele, nostalgia anumitor prieteni sau nostalgia unor imprejurari. Dar asta e totodata si o forta importanta a vietii. Adica sa nu inchizi niciodata un anumit sector, sa-l lasi deschis. E foarte frumos lucrul asta. Nostalgia e dupa mine un alt sentiment care te tine in viata. Care iti da forta.

In opinia dvs, viata pe care o traim e doar un episod, o etapa pe care o traim?

Pentru mine viata e un ciclu, care se sfarseste si apoi nu mai e nimic. Trebuie sa traiesti ciclul pe care ti-l ofera. Nu trebuie sa te gandesti ce va fi dupa viata, ea se sfarseste cand murim. Asa am considerat mereu. Nu mi-e teama de moarte, cand vine, vine. Eu am avut o viata minunata. Si asta e un lucru important. Nu ma uit la amintirile din trecut, ci la ce-ar putea sa fie maine si asta e frumusetea vietii.

Cu ce va doriti sa ramana publicul, dupa vizionarea filmului “Octav”?

Imi doresc ca filmul sa transmita o senzatie de mare duiosie, dar mai ales de mare reflectie asupra vietii. Viata este ca o amintire frumoasa; chiar si episoadele urate din trecut, la batranete sunt redimensionate, devin experiente care ne-au format.

„Faptul ca am facut filme care acum apartin istoriei cinematografiei mi-a imbogatit spiritul”

Si ce doriti sa lasati dvs oamenilor, dupa o viata intreaga in cinematografie?

Filmele mele. Putem face o retrospectiva a filmografiei italiene, prin prisma filmelor la care am lucrat. Filmele mele sunt importante pentru cei care le privesc, revazute chiar si acum si asta e frumos.

Referitor la cariera dvs, ati ajuns acolo unde v-ati propus?

Mult mai departe de asteptarile mele. Faptul ca am facut filme care acum apartin istoriei cinematografiei mi-a imbogatit spiritul si m-a facut sa cunosc oameni care m-au invatat atat de multe lucruri, ducandu-ma la o cunoastere a acestei meserii pe care nu m-as fi asteptat s-o dobandesc.

Cat de periculoasa este rutinizarea in aceasta arta?

Poate ca este cel mai periculos lucru. O experienta vasta poate sa puna in pericol creativitatea, de aceea fiecare proiect trebuie abordat ca si cum ar fi primul din viata ta profesionala.

Cat de usor se poate distruge talentul, din punctul dvs de vedere?

Nedandu-ti seama, uneori din graba, alteori din suficienta, alteori din prostie, de faptul ca il ai. Am incercat mereu sa-l gasesc in toti cei cu care am lucrat si acesta a fost punctul meu forte, sa-i ajut sa inteleaga ca il au, pe cei care nu si-l identificasera inca.

Pe ce mizati dvs, ca Director de imagine, in relatia cu publicul?

Ma gandesc intotdeauna ca ceea ce fac va fi supus aprecierilor si criticilor, sunt fericit daca reusesc sa transmit o emotie, iar daca aceasta nu ajunge unde trebuie, incerc mereu sa ma gandesc de ce nu a functionat.

Cat de mult conteaza pentru dvs parerea criticilor?

Foarte importanta, chiar daca uneori unii si-au dat seama cu intarziere de valentele vreunuia dintre filmele mele.

Cum ati defini succesul?

Atunci cand intr-o sala cu foarte putini spectatori ii vezi pe unii care surad si sunt multumiti de ceea ce vad, cu acele priviri ai dobandit succesul.

Cat de importanta ajunge sa fie modestia in aceasta arta unde imaginea prevaleaza?

Sa fii umil inseamna totul. Intotdeauna mai avem ceva de invatat si fiecare proiect poate fi o noua scoala. Niciodata nu reusesti sa o absolvi.

V-ati vazut vreodata in ipostaza de regizor sau in cea de actor?

Uneori am avut mici aparitii in filmele mele, mereu cu mare stanjeneala. Locul meu adevarat e acela din care sa-i privesc pe actori.

Ce va face fericit?

Sa fiu ochii regizorilor mei si sa le pot oferi toata sensibilitatea mea.

Se spune ca pentru a fi fericit, trebuie mai intai sa stii sa fii singur. In acest sens, intr-o camera goala, dvs cine sunteti?

Unul care inchide ochii si se gandeste la cat de fericit a fost.

Ce anume va intristeaza?

Cand cei pe care ii iubesti nu sunt bine.

Pe dvs ce va intimideaza, asa, in viata?

Prostia. Mi-e greu sa relationez cu prostia.

Va considerati un om religios?

Daca religiozitate inseamna sa crezi in cei pe care ii iubesti, atunci sunt religios.

Numiti 3 filme care v-au impresionat cu adevarat si pe care le-ati recomanda oricui sa le urmareasca.

„Roma, open city”, „The wild bunch”, „Evanghelia dupa Matei”.

Si 3 titluri de carti.

„Iliada”, „Odisea”, „Eneida”, totul incepe de acolo.

Si ce melodie va este cel mai aproape de suflet?

Nu exista o melodie a vietii mele, toata muzica e viata mea.

Ipotetic vorbind, daca ar fi sa primiti o cutiuta in care sa puteti pastra amintiri, ce momente din viata dvs ati aduna acolo?

Intalnirea cu sotia mea, nasterea copiilor mei si cea a celor doua nepoate ale mele.

Cine este cel mai bun prieten al dvs?

Un prieten pe care l-am intalnit tarziu, dar poate tocmai de aceea ne asteptam sa ne intalnim.

Cum vi s-a parut Romania?

O tara extraordinara, din fericire, inca de descoperit, cu un potential al tinerilor pe care putine tari il mai au astazi.

In momentul de fata, care este cea mai arzatoare dorinta a dvs?

Sa continui sa fac filme frumoase.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.