In imediata apropiere a gloriei, pina si fotbalul devine mic. Jose Mourinho spunea deunazi ca istoria retine doar cistigatoarele Ligii Campionilor, iar AC Milan si FC Liverpool aproape ca au amortit asteptind sa-si largeasca locul cumparat de inaintasii lor in templul fotbalului. A fost o finala destul de fada la Atena, cel putin in comparatie cu spectacolul oferit de semifinale, iar intr-o sectiune a celor mai nereusite ultime acte ale C1 din ultimii 20 de ani, intilnirea Milan - Liverpool a fost intrecuta in plictiseala doar de finalele Juventus - AC Milan (2003) si Juventus - Real Madrid (1998).

Disputa pentru trofeu de anul acesta, din capitala Greciei, a fost cistigata de milanezi, cu 2-1, iar punctul sau dramatic s-a consumat, dupa min. 88, cind Liverpool a redus diferenta de la 0-2 si a dat senzatia ca poate repeta isprava de acum doi ani, cind a revenit de la 0-3 si a cistigat trofeul. A fost doar o impresie, dar despre cit de puternic afectiv s-a resimtit ea sint emblematice vorbele vicepresedintelui lui Milan, Adriano Galliani: "Am plecat la vestiare cu putin timp inainte de fluierul final, fiindca n-as fi putut sa vad, din nou, cum sintem egalati.

Ar fi fost o imagine care m-ar fi urmarit tot restul zilelor". Este al saptelea trofeu de Liga Campionilor din vitrina rossonerilor si al cincilea cistigat de Paolo Maldini, jucator a carui goana dupa cupe a inceput in primavara lui ’89, la Barcelona, impotriva Stelei.