Dupa ce si-a ingropat tatal, Piturca a dezgropat sperantele unei tari intregi in privinta calificarii.Nu e usor sa fii antrenor, sau orice altceva, si sa trebuiasca sa-ti faci meseria dupa ce abia ai suferit pierderea unui suflet apropiat. Legile bunului simt al firii nu-ti acorda nici o sansa in astfel de momente. Orice ai face, oricum ai incerca sa treci peste sau sa-ti imprimi ideea ca trebuie sa continui, nu ai cum sa nu fi marcat. Chiar daca viata te obliga sa mergi mai departe. Pe Piti, soarta l-a luat pe nepregatite, tocmai inaintea meciului care ar fi putut da un curs favorabil acestor preliminarii. Nu era o partida cruciala, dar era necesar sa iesim pe plus.

Cu capul sus. Intilneam Olanda, ghinionul carierei de selectioner a lui Piturca si indiciile de ultima ora ne-au facut sa ne gindim pe furis la bifarea unui nou dezastru. Transmisia efectiva a partidei de la Rotterdam a debutat cu un prim-plan al selectionerului. Eram obisnuiti sa nu i se citeasca nimic pe figura, insa acum era altceva. Figura lui exprima o raceala de mormint. Apropiatii sai au dezvaluit ca a stat trei zile si trei nopti la capatiiul tatalui pentru a-l jeli.

Dusmanii ar fi zis ca, in sfirsit, e la pamint. Pina la urma, fiecare dintre noi l-a crezut indeajuns de darimat pentru a rata sansa unui rezultat bun pe terenul Olandei. Piturca a preferat sa nu vorbeasca cu nimeni despre necazul sau. Era problema lui, desi, intre timp, devenise a tuturor. Egoistii din noi alesesem deja un alibi pentru o noua infringere inchipuita.

N-a fost sa fie si ne bucuram pentru asta. Ne bucuram si pentru ca, la putine minute dupa fluierul de start, Piti devenise cel pe care l-am vazut si l-a meciul cu Cehia. Agitat, cu gura pe baietii lui si ai nostri, concentrat, anticipi nd miscarile adversarilor, agonizi nd, sperind. Finalul a consemnat si primul zimbet al selectionerului in saptamina care a trecut.

Remiza de pe De Kuip i-a dat certitudinea ca mai are pentru ce lupta, ca nu e totul pierdut, chiar daca asa simtise cu citeva zile mai devreme. Zimbetul lui poate fi zimbetul actualei generat ii. Unul pe care il asteptam de sapte ani.

Citeste si:

VICTOR PITURCA:" Ma bucura evolutia echipei din acest meci, pentru ca am reusit sa recuperam un punct din cele pierdute cu Bulgaria, pe teren propriu. Am facut cel mai bun joc ca organizare, de cind sint eu selectioner Nu conteaza pe ce loc terminam grupa. Important e sa ne calificam. Voi putea spune ca au crescut sansele noastre de calificare abia dupa dubla cu Slovenia, din vara, cind sper sa obtinem toate cele sase puncte. Olanda pastreaza, deocamdata, prima sansa. Daca bateam Bulgaria, alta era situatia acum M-am temut nu doar de Robben, ci si de Mathijsen sau Bouma la fazele fixe sau de Van der Vaart sau Huntelaar in apropierea careului."

MIRCEA SANDU: "E un rezultat bun, insa bucuria este moderata. Mai ramin inca opt partide de jucat. Am facut un meci foarte bun din punct de vedere tactic. Am stat bine pe teren. Van Basten a realizat ca nu ne poate invinge si s-a multumit cu un egal."

Romani pe De Kuip

Biletele pentru fanii romani, puse la dispozitie de federatia olandeza, s-au vindut in intregime, la meci asistind in jur de 2.600 de fani ai tricolorilor. Interesul mare pentru partida cu Olanda i-a determinat si pe multi alti suporteri romani, care locuiesc in tari europene, sa se deplaseze la Rotterdam, special pentru a vedea un meci al nationalei.

De altfel, mica, dar inimoasa galerie tricolora si-a facut simtita prezenta pe tot parcursul meciului, in special in momentele in care fanii Portocalei au fost redusi la tacere de dominatia tricolorilor.