Lumea sportului ascunde multe drame. Unele cunoscute, altele nu. Undeva la mijloc se situeaza viata Elenei Mukhina. Cine-si mai aminteste astazi acest nume, un nume care in 1978 statea pe buzele tuturor iubitorilor gimnasticii? Ea i-a "furat" reginei Nadia Comaneci, la Campionatele Mondiale de la Strasbourg, o medalie de aur. Din virful aisbergului, soarta a lovit-o necrutator pe Elena Mukhina. In 1980, cu doar citeva zile inaintea startului J.O. de la Moscova, sportiva a suferit un grav accident la antrenamente, raminind paralizata de la git in jos. Saptamina trecuta, cu trei zile inainte de Craciun, rusoaica a murit.

Ultimii 26 de ani si i-a petrecut intr-un scaun cu rotile, ingrijita de bunica sa. Daca s-ar realiza un film despre viata Elenei, cu siguranta acesta ar intra in topul celor mai dramatice pelicule. Ramasa orfana de ambii parinti la virsta de cinci ani, Elena a fost crescuta de bunica sa, Anna Ivanovna. Mukhina a ales de mica lumea gimnasticii, exprimindu-si dorinta de a practica acest sport. Norocul i-a suris inca din scoala, cind soarta i-a scos in cale un cautator de talente. S-a dus la el, cerind sa primeasca lectii de gimnastica. Talentata, Elena a iesit imediat in evidenta, iar clubul TSKA Moscova a legitimat-o pe loc.

I-a "furat" o medalie de aur Nadiei

Primul antrenor al Mukhinei a fost cel al lotului national de baieti, Mihail Klimenko. El a transformat-o nu doar intr-una dintre cele mai valoroase gimnaste ale lumii, ci si intr-un robot, programat doar sa execute exercitii. Prima mare competitie la care a participat a fost Campionatul Mondial de la Strasbourg. In Franta anului `78, o evolutie de exceptie i-a adus medalia de aur in fata Nadiei Comaneci, romanca laureata cu aur la Olimpiada de la Montreal, cu doi ani mai devreme. Elena Mukhina a intrat in istorie, la Strasbourg, prin introducerea unor elemente personale in exercitiile efectuate: un salt Korbut cu rotatie completa (la paralele), un dublu salt pe spate din ghemuit cu aterizare (la birna - element folosit si astazi) si un dublu salt pe spate cu rotatie completa (la sol - si in ziua de azi, acest element este trecut in categoria cea mai grea a codului de punctaj).

A paralizat la 20 de ani

La sfirsitul anului 1979, aflata in plina glorie, Mukhina s-a accidentat la picior, avind nevoie de o interventie chirurgicala pentru a-si reveni. Cum principala vedeta din lot a lipsit, echipa Rusiei nu a obtinut decit "argintul" la "mondialele" disputate in SUA, fiind devansata de Romania. Dupa operatie, Elena a fortat revenirea in circuit, iar medicii au decis ca este necesara o a doua operatie. Cu doua saptamini inainte de debutul Jocurilor Olimpice de la Moscova (1980), antrenorul Klimenko a chemat-o la antrenament. Nerefacuta complet, ea s-a supus deciziei tehnicianului. La unul dintre exercitiile de la sol, a incercat sa faca saltul Thomas (n.n. - salt cu o rotatie si jumatate, urmat de o intoarcere si trei sferturi), dar nu i-a reusit. A aterizat in barbie, iar coloana vertebrala i-a cedat. In urma cazaturii, Elena Mukhina a ramas paralizata pe viata, de la git in jos.

Citeste si:

Decorata pentru scurta sa cariera

Chiar daca a avut o cariera scurta, gimnasta a primit toate laudele din partea forurilor de specialitate. Uniunea Sovietica a decorat-o, imediat dupa accidentare, cu "Ordinul lui Lenin", cea mai inalta distinctie acordata unui civil, iar trei ani mai tirziu, presedintele Comitetului International Olimpic, Juan Antonio Samaranch, i-a acordat Medalia de Argint a Ordinului Olimpic.

Vinovat: antrenorul

Deloc surprinzator pentru acele vremuri, tragedia suferita de Elena Mukhina nu a fost comentata de Federatia de Gimnastica de la Moscova. Dupa caderea comunismului, mai precis in 1991, fosta gimnasta a explicat intr-un interviu acordat revistei "Ogonyok" cine a fost principalul vinovat de accidentarea sa: "Am fost fortata sa incep antrenamentele, cind nici nu eram refacuta dupa operatie. Chiar daca se stia ca nu pot reusi acea saritura, am fost obligata s-o incerc, iar din aceasta cauza am paralizat. I-am spus antrenorului Klimenko ca nu pot efectua rotatia si ca intr-un final imi voi rupe gitul, iar ce-am prevestit s-a adeverit. Pentru el, in afara de gimnastica nu conta nimic altceva. Nu aveai dreptul de a fi bolnav, de a avea probleme". De asemenea, drama Elenei a fost prezentata intr-un documentar al televiziunii americane "A&E", iar postul "ABC Sports" a realizat o productie speciala dedicata carierei sale.

A decedat dupa 26 de ani de suferinta

Dupa ce a paralizat, Elena a continuat sa locuiasca alaturi de bunica Anna Ivanovna, in capitala Rusiei. In 2000, a fost invitata in America de Nord pentru a participa la un festival in cadrul caruia urma sa fie trecuta in istoria acestui sport, dar a refuzat calatoria, temindu-se ca nu cumva situatia ei fizica sa nu se inrautateasca din cauza drumului lung si obositor. Vineri seara, pe 22 decembrie, sportiva a decedat. Cu trei zile inainte de Craciun. Miercuri, a fost condusa pe ultimul drum de rude, prieteni si citiva admiratori care n-au uitat-o, fiind inmormintata la Moscova.