Bela Karoly a devenit celebru descoperind-o pe Nadia Comaneci, cea mai valoroasa gimnasta a tuturor timpurilor. In 1981, cu ocazia unui turneu demonstrativ in SUA, Karoly si sotia sa, Martha, cea care ocupa in prezent functia de coordonator al lotului olimpic american, au ales sa fuga din lagarul comunist. In prezent, detin o academie de gimnastica la Waverly, intr-un ranch de linga Houston, care nu seamana deloc cu ceea ce lasasera in Romania, ci mai degraba cu un Disneyland intins pe 600 de hectare de teren. Nu i-a fost usor insa sa ajunga aici. A pornit de la zero, chiar daca venea dupa un titlu olimpic cucerit cu Nadia.

"Cind am decis sa raminem in SUA, nu ne asteptam sa ni se intinda covorul rosu, dar nici sa nu ne recunoasca nimeni ca antrenori si experti in gimnastica. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa luam cartea de telefoane, sa o rasfoim si sa sunam la cluburile de gimnastica. Vorbeam insa atit de prost incit lumea imi inchidea telefonul in nas. Asta se intimpla in California, in Huntington Beach. Nu puteam comunica cu oamenii si din cauza aceasta am ales sa ne ascundem. Nu de viata sportiva, ci de societate. Am ales sa muncesc in porturi, sa fac munca fizica, decit sa sun oamenii pentru a cere ajutor", a povestit Bela Karoly pentru cotidianul "Daily Dose".

Bart l-a readus in gimnastica

Citeste si:

Si totusi Bela a avut incredibila putere de a se adapta la sistemul american de valori, in care pe primul loc se afla omul si nu performanta. Reusita lui de astazi i-o datoreaza intr-o mai mare sau mai mica masura lui Bart Conner, nimeni altul decit sotul de mai tirziu al fostei sale eleve, Nadia Comaneci.

,,Pe Bart il intilnisem de citeva ori, cu diverse ocazii. Intr-o zi, in timp ce mergeam pe bicicleta sa ma intilnesc cu niste colegi de-ai mei mexicani, cu care zugraveam case, mi s-a parut ca-l vad pe Bart. Un tip de statura mica, blondut, se plimba prin fata aeroportului din Los Angeles. M-am gindit ca poate el va fi norocul meu si asa a fost. Acela a fost momentul in care mi-am revenit. Bart ne-a ajutat sa mergem in Norman (Oklahoma), unde managerul lui, Paul Ziert, pregatea echipa masculina a Universitatii. Ne-a aranjat sa locuim in campus si am inceput sa antrenez ca ajutor al unui asistent. Sase-opt luni mai tirziu, un grup de oameni de afaceri mi-au propus sa merg sa antrenez in Houston. Proiectul a esuat, dar am decis sa nu mai plec de acolo. Am hotarit sa-mi fac propria afacere. Asta se intimpla in 1982. Cu ajutorul bancii si al prietenilor, impreuna cu Martha am deschis o scoala de gimnastica. Am lucrat singuri la amenajarea ei. Peste numai sase luni insa aveam destui copii pentru a putea plati ratele si a rasplati sprijinul financiar pe care ni l-au dat prietenii la inceput."