Scris acum un sfert de secol, imnul Rapidului a iesit cu adevarat la lumina abia in primavara acestui an. Dincolo de valoarea in sine a textului si-a muzicii, au contribuit atat succesele visiniilor in Cupa UEFA, cat si faptul ca, interpretata de jucatori si inregistrata intr-un studio, piesa a fost preluata de mereu frenetica si fantastica galerie a Giulestiului.

Ca unul care nu am alt merit decat ca am fost martor la nasterea acestui cantec, pot relata ca la capatul unei miute pe care in mod obisnuit redactorii revistei "Flacara" le jucau pe Stadionul Rapid, poetul Adrian Paunescu si cantautorul Victor Socaciu au hotarat sa rasplateasca generozitatea cu care eram acceptati pe stadion. Zis si facut! Acuma, la atatia ani de la intamplare, e greu de spus daca mai intai si-ntai au fost versurile, dupa care s-a modelat melodia, sau Victor avea deja linia melodica. Ceea ce stiu este ca imnul s-a nascut in cel mult o jumatate de ora, fara nicio opinteala. Peste cateva zile, la primul meci in "potocoava", Victor Socaciu l-a cantat in premiera la microfonul statiei de amplificare a stadionului.

Doua strofe disparute

Citeste si:

Cei care l-au cantat atunci isi mai aduc aminte, probabil, ca imnul mai avea doua strofe care intre timp au disparut. Iata-le, pentru mai noua galerie a Rapidului: "Ai culoarea visinie/ Ai Giulestiul muncitor/ Pentru scumpa Romanie/ Pentru steagul tricolor// Imnul nostru de echipa/ La nevoie e un tun/ Pentru-o singura dreptate/ Sa invinga cel mai bun".

L-am sunat pe Victor Socaciu care a confirmat ca, intr-adevar, cele doua strofe faceau parte din prima varianta a imnului. "Asa, pentru restabilirea adevarului literar, poate ca este important sa se stie ca au mai fost doua strofe, dar eu cred ca imnul, in forma sa actuala, este rotund, este chiar perfect si ma bucur ca este pe buzele tuturor rapidistilor. Eu insumi sunt surprins de priza pe care o are la mai toti microbistii, fie ca sunt sau nu sunt rapidisti".

Ceea ce ar trebui sa mai spun despre autorii acestui imn ar fi faptul ca poetul Adrian Paunescu era la acea ora un redutabil jucator de fotbal, avea un sut extraordinar de puternic si maturisesc, in premiera, ca un sut de-al sau, expediat din sapte-opt metri, mi-a luxat mana pe care mi-am pus-o, pana la urma, in ghips. Cat despre talentul fotbalistic al lui Victor Socaciu este destul sa relatez ca, asistand la miutele noastre, cativa rapidisti au fost convinsi ca el este unul din jucatorii pe care Adrian Paunescu voia sa-l transfere in "potcoava".