"Daca mi-ar fi spus cineva cand m-am apucat de fotbal ca o sa ajung sa joc in Coreea de Sud, probabil m-as fi lasat repede de acest sport. Acum insa pot spune ca acest transfer a fost sansa vietii mele din punct de vedere financiar. Sigur, deja ma gandesc mai departe si as vrea sa cred ca mai pot face fata unei alte provocari."
Adrian Neaga

Salt intr-o alta viata

Pana in Coreea de Sud zbori de-ti vine acru in gura. Pe oriunde ai lua-o, nu scapi fara minimum 12 ore efectiv de stat in avion, basca doua-trei escale.

Odata ajuns la Seul, intri intr-o alta lume. Una in care tot ce misca pare mic si oblic, iar tot ce se inalta e gigantic. Coreea e mult peste nivelul Romaniei, din toate punctele de vedere, poate si pentru ca aici s-a copiat modelul american, in vreme ce noi am adoptat varianta rusa. Salariul minim sare de 2.000 de dolari, iar saracia e o notiune pe cale de disparitie, valabila oarecum in mediul rural, acolo unde oamenii au alte prioritati decat a-si lua case, masini si telefoane scumpe. Seulul nu e insa lumea lui Neaga, deoarece de aici am mai zburat 50 de minute pe o cursa interna pentru a ajunge la Gwanyang, un orasel din sudul tarii unde destinul l-a adus pe fostul stelist.

Trebuie mentionat ca in Coreea se zboara cu avionul cum se merge la noi cu trenul, orice distanta mai mare de 200 de kilometri fiind parcursa pe calea aerului. Pretul biletelor nu e deloc mare pentru buzunarul autohtonilor, iar miniaeroporturi sunt peste tot. Gwanyang e un fel de Targoviste, ceva mai populat.

Oras tipic de provincie, cu o strada principala, careia Rica ii spune Magheru, cateva cartiere de locuinte, o zona industriala, unde e cel mai mare combinat metalurgic din Coreea, si multe spatii verzi. Aici exista un adevarat cult fata de flori si copaci, pe care le gasesti peste tot. Neaga sta intr-un apartament cochet, cu patru camere, situat intr-un ansamblu de locuinte rezidential. Le are alaturi pe sotia si fiica sa, dar si-a chemat din tara si tatal, pentru a-si mai indulci singuratatea.

Aduce branza si pate din Romania

Citeste si:

Desi s-ar putea crede ca in Coreea gasesti de mancat orice, lucrurile nu stau tocmai asa. intr-adevar, poti servi o supa de caine sau un gratar de sarpe, tot felul de ierburi, alge si frunze de copac, dar, spre exemplu, nu gasesti urma de branza sau de iaurt. Lunar insa, Neaga primeste din tara pachete cu mancare, in primul rand cu branza si pate de ficat.

Mancarea coreeana e foarte picanta, iar de la nicio masa nu lipseste kimcii, un fel de varza care se tine la inghetat timp de patru luni si apoi se amesteca cu un condiment puternic. Personal, gustul ei mi s-a parut groaznic, dar localnicii o considera o delicatesa.

Fight, Rica, fight!

Chunnam Dragons este o echipa de mijlocul clasamentului, in ciuda faptului ca are un buget de 20 de milioane de dolari, unul dintre cele mai mari din Coreea de Sud.

Neaga joaca acum varf impins, intrucat cel care indeplinea acest rol, un brazilian, s-a accidentat si e indisponibil sase luni. Rica a avut anul trecut un sezon extraordinar, inscriind 13 goluri, insa anul acesta n-a reusit decat unul. Echipa lui a inregistrat zece rezultate de egalitate din unsprezece posibile. Stilul fotbalului coreean e unul aparte. Se joaca uluitor de tare, aproape la rupere, iar daca nu esti atent, o incasezi.

Cu tehnica, mai subtire, iar la tactica, jale!

Organizarea jocului e deficitara rau. Pentru europeni, Neaga pare cel mai fotbalist din echipa, dar pentru coreeni e unul care stie mai mult cu mingea si are stiinta golului, insa alearga si se lupta mai putin decat ceilalti. Sloganul fotbalului coreean este "Fight!", strigat pe care il auzi din vestiar si pana intri in casa. De la copiii de 5 ani si pana la batranii de 65, toata lumea vrea sa lupti. Altfel, esti gata! Mai multa apreciere aduce un tackling hotarat sau o alunecare ucigasa decat o trecere a mingii printre picioarele adversarului.