A fi sau a nu fi in finala? De aici au inceput emotiile Stelei si ale tuturor celor care n-au fost, vorba lui Ion Tiriac, netrebnici sau nesanatosi la cap pentru a nu tine joi seara cu ros-albastrii.

Partida incepe si englezii se napustesc pe noi. Par nervosi, dar sunt si haotici. Ii respingem exact si in minutul 2 le dam primul avertisment. Dica trimite putin peste poarta dupa un corner executat de Bostina. Middlesbrough se enerveaza si incearca sa impinga jocul spre noi. Publicul e cu ei si la fiecare duel castigat de oamenii lui Boro explodeaza. Acustica stadionului te face sa te simti ca intr-un tunel in care se apropie trenul, fara a sti de unde. Insa Petre Marin nu pare a se sinchisi de asta si in minutul 16 penduleaza pe stanga si suteaza pervers, ca Barbulescu pe vremuri. Jones nu poate retine, respinge in fata, iar Dica preia si apoi inscrie. E 0-1.

Trenul i-a lovit pe englezi. Steaua zburda in continuare si, contrar asteptarilor, fiecare corner sau lovitura fixa e ca o bomba aruncata in careul englezilor. Explozia se produce in minutul 24. Bostina executa de la colt, Rigott e la un pas de autogol, mai bate Bostina o data, cap Goian, respinge Jones si apoi Goian marcheaza. 2-0 pentru Steaua si toata lumea e a noastra. Mai ales ca Iacob trece pe langa golul de forfait in minutul 31.

Situatia se schimba dupa ce Macarone intra in locul lui Southgate. Terenul se inclina spre Carlos si italianul chelios il executa pe goalkeeper-ul Stelei in minutul 33. A fost gura de aer pe care si-o dorea Boro. Englezii ne calaresc serios pana la pauza si doar Carlos salveaza avantajul. El, cand a respins suturile lui Viduka, si imprecizia lui Downing au dus Steaua finalista la cabine.

Repriza a doua am trait-o cu ochii la ceas si cu presiunea in artere ca la un meci de box. Steaua n-a contat in atac si avalansa gazdelor ne-a acoperit treptat. Mai ales dupa ce Middlesbrough a riscat tot, jucand cu patru atacanti si cu un public parca scos din minti. Semnalul degringoladei l-a dat eroul din prima repriza, Carlos. A iesit bezmetic, in minutul 64, pe sub o minge si Viduka a marcat cu capul. Steaua a mai incasat-o o data peste 7 minute, de la Rigott, si finalul parea parca blestemat, cu umbra lui Basel, eliminata in sferturi, plutind deasupra bancii noastre. Oli a mutat defensiv cu Balan si Baciu pe gazon, pe rol de kamikaze in fata urgiei engleze.

Sfarsitul a fost incandescent, cu Steaua agatandu-se de orice balon pe care scria finala. Nu si de cel de la centrarea lui Dowling din minutul 89 care i-a pus mingea pe cap lui Maccarone, al carui gol ne-a aruncat in infern.