N-a fost ceea ce si-au dorit handbalistii de la Steaua, in primul meci din finala pentru Challenge Cup, cu portughezii de la Sporting Club Horta... Chiar daca urmau sa joace in deplasare, jucatorii pregatiti de Vasile Stanga (dar indirect si de Stefan Birtalan celebri internationali de ieri!) au mizat pe o victorie sau in cazul cel mai nefericit pe un esec la o mica diferenta de goluri... Nu s-a intamplat asa. Sporting si-a apropiat victoria cu 26-21 fara a straluci.

Chiar daca un fost jucator stelist, Sebastian Bota (in prezent handbalist in Portugalia, la CD Sao Barnardo), le-a atras atentia fostilor lor colegi din echipa militara sa fie destul de lucizi in abordarea meciului cu Sporting, o formatie cu o capacitate ofensiva remarcabila, mai ales datorita interului dreapta Milan Vucicevici si extremelor fratii Pedro si David Garça, jucatori care rateaza foarte rar. Mai ales Vucicevici, care arunca la poarta din orice pozitie. Sporting - dupa opinia lui Sebastian Bota - o echipa are stie sa organizeze foarte exact faza de atac, iar in defensiva se dovedeste a fi adepta apararii in linie.

De buna seama un semnal de care jucatorii bucuresteni ar fi trebuit sa tina seama si sa-si ia masuri in consecinta. Adica sa gaseasca antidotul spre a anihila orice initiativa a lusitanilor de a-si valorifica avantajul jocului acasa. Pentru ca avea sa fie realmente un avantaj. Pe de o parte datorita publicului, pe cat de modest ca numar - nici 1.500 de spectatori (capacitatea maxima a salii de sport din Horta) iar de pe alta parte datorita conditiilor meteo, cu totul neobisnuite. O caldura realmente greu de suportat - asa cum este in Romania in luna lui Cuptor - si totodata, sub influenta Oceanului Atlantic - o clima extrem de umeda, precum la tropice, unde chiar cand stai pe loc camasa ti se umezeste aproape instantaneu...

Initial, "stelistii", la carma jocului!

Dupa felul cum a debutat meciul se parea ca misiunea handbalistilor militari va fi una usoara. In pofida unei galerii extrem de galagioase in care spectatorii "inarmati" cu umbrele (la Horta ploua foarte des), steaguri si alte obiecte au creat o atmosfera infernala, "elevii" lui Vasile Stanga si-au impus initiativa. Scorul l-a deschis Viorel Mazilu, care a transformat ca la carte o lovitura de la 7 metri. Steaua a condus apoi cu 2-1 si 3-2 - goluri "semnate" de Alin Sania, dupa care tot pe fondul unei dominari a jucatorilor nostri s-a ajuns la 5-2 si 6-3 datorita in special unui mare apetit ofensiv al jucatorilor Iulian Stamate si Viorel Mazilu.

Cu alte cuvinte, semnalul de alarma tras de Sebastian Bota parea fals sau cel mult exagerat, Sporting dand impresia unei echipe care este deja multumita pentru faptul ca a ajuns intr-o finala a unei competitii continentale. Isi realizase planul de a elimina, intre altele, adversare precum SKIF Krasnodar - Rusia, NIT-HAK Nittedal - Norvegia, iar in semifinale pe elvetienii de la BSV Bern Muri. Mai mult, Sporting se afla in premiera intr-o finala de cupa europeana, dupa doua tratative esuate de fiecare data, in turul al treilea, in EHF si Challenge Cup.

Totodata, echipa lusitana pierduse cu doua sezoane in urma la handbalistii de l HCM Constanta cu 28-23 si 30-23. Cu alte cuvinte, pareau vulnerabili. Numai ca dupa 6-3, in primele 10 minute, jucatorii Sportingului au schimbat radical registrul tactic, fortand prin actiuni ofensive succesive refacerea handicapului si preluarea conducerii. Sarbul Milan Vucicevici a fost si n-a fost pericolul numarul 1, mai mult bozniacul Mane Lavrnic si mai ales fratii Graça, cei care au facut ca fata echipei gazda sa se schimbe, Horta castigand consistenta la linia de la 9 metri.

Ceea ce avea sa se dovedeasca si punctul forte al echipei. In noile conditii, Sporting-ul nu numai ca a egalat destul de repede (in minutul 12), dar a si preluat initiativa. Usor descumpaniti de noul curs al jocului, "stelistii" au pus mai mult accentul pe aparare si mai putin pe atac. Au reusit, totusi, sa se mentina in "plasa" adversarilor lor, care au incheiat repriza I cu un avantaj doar de un singur punct, 11-10. Sigur, recuperabail, cu o prestatie mai bine ordonata tactic si totodata cu un plus de personalitate din partea "tunarilor" echipei militare, Viorel Mazilu, Andrei Cian si Alin Sania, dar si a unei cat mai inspirate interventii a portarului Stefan Laufceag. Si poate ca Steaua ar fi reusit sa preia initiativa, daca tirul actiunilor lor ofensive ar fi avut o mai mare claritate.

Citeste si:

Iar in aparare nu s-ar fi comis repetate fault-uri, ceea ce a determinat nedorite eliminari temporare. Ratarile in serie - intre acestea si un "7 metri" - de asemenea suturile blocate in bara, iar aproape de neimaginat, mingi trimise in bratele portarului advers, ca ultim aparator, au facut ca dupa 16 egal, in minutul 46, Sportingul sa se "vada" mai mult. De la 19-16 pentru Sporting in minutul 50 s-a ajuns la 25-20 in minutul 55 si la 26-21 in momentul fluierului final al arbitrilor Stephan Vitzhun si Francis Choquard din Tara Cantoanelor, carora nu li se poate reprosa nimic. Au functonat ca un advarat ceasornic elvetian.

Un handicap lesne de recuperat

Sigur, un 21-26 nu este un rezultat care nu poate fi anulat, in mansa a doua a finalei, care este programata sambata 29 aprilie la Bucuresti. Evident, cu o prestatie cu totul alta decat cea din sala Faial-Açores din Horta. Si de buna seama cu un public care sa dea aripi jucatorilor de la Steaua. Cum s-a intamplat mai ales in meciurile din semifinala cu Vardar Skopje si Agram Medescak Zagreb. In aceasta privinta Stefan Birtalant poate avea dreptate cand, dupa meci, a tinut sa declare: "Sobolanii rosii sa nu isi faca iluzii ca vor castiga trofeul!...".

Sobolanii rosii fiind denumirea celor de la Sporting Horta. Evident, cu totul altfel trebuie pregatit si mai ales abordat meciul-retur, astfel ca apararea sa nu mai lase spatii libere de circulatie fratilor Graça si nici lui Vucicevici si Lavrnici sau celorlalti jucatori lusitani, Castro, Azevedo si Lopez, ultimul poate cel mai periculos dintre jucatorii Sportingului, de vreme ce poate evolua pe orice post. Sporting Club Horta se poate consola cu victoria obtinuta acasa, justificandu-si bugetul de care dispune (pe aproximativ doua milioane de euro, cel mai mare la nivelul tuturor echipelor de club din handbalul portughez).

De altfel dupa meci antrenorul principal al echipei din Horta, rusul Konstantin Dolgov, nu s-a aratat prea incantat de dimensiunea rezultatului: "In handbal cinci goluri avans nu iti pot oferi linistea necesara, cand ai de intalnit un adversar precum Steaua, in retur jucand acasa in fata unui public de cateva ori mai numeros decat cel de la Horta! Si, fara nici un dubiu, cu totul altfel va fi si evolutia jucatorilor romani, care pastreaza prima sansa...". Dolgov, tehnician cu o mare experienta, n-a facut o declaratie de complezenta, doar pentru a spori - artificial - optimismul adversarilor echipei sale. Intuieste ca sambata la Bucuresti, in polivalenta, Challenge Cup poate intra in posesia formatiei militare.

De fapt, aceasta saptamana este una a handbalului, in conditiile in care si formatiile noastre feminine, Rulmentul Brasov si Tomis Constanta, traiesc cu satisfactia de a fi ajuns finaliste ale aceleiasi competitii continentale. Intr-adevar, Rulmentul Brasov si-a reparat greseala din prima mansa a semifinalei cu Merignac, pierduta acasa cu 25-23, reusind sa-si apropie victoria in deplasare, la Bordeaux, cu 25-22.

In acest fel, esecul dureros suferit in municipiul de sub Tampa a fost repede uitat, iar Mariana Tarca, dupa ce mai inainte savurase... mustarul de Dijon (vezi victoria cu 32-19 din sferturi de finala), acum a reusit sa savureze si vinul rubiniu de Bordeaux... In acelasi timp, cealalta echipa romaneasca de handbal, cea a jucatoarelor de de la Tomis Constanta, dupa 37-25 in tur pe litoral, nu aveau cum sa rateze calificara in meciul de la Reykjavik cu Valur, chiar daca profesorul Dumitru Musi, prudent, prin structura, si-a indemnat sportivele sa nu considere partida retur doar o simpla formalitate. De fapt, cum nici n-a fost.

Handbalistele litoralului au cedat la o diferenta de sapte goluri, 28-35. Dar cum aveau un avans de 12, calificarea in finala n-a mai fost o problema. Mai exact, ele s-au menajat pentru a dispune de rezerve de energie pentru dubla din finala cu Rulmentul Brasov, programate pe 12 si 19 mai.