Are 53 de ani, voce joasa si o pereche de ochelari care au marcat candva trecerea de la fostul varf al Sportului Studentesc la presedintele FRF. Desi sunt vreo doua decenii de cand a pus ghetele in cui, in biroul lui Mircea Sandu dai cu ochii de o duzina de mingi, diferite modele, diferite semnificatii, randuite cu grija pe rafturile unei biblioteci in care mai sunt asezate icoane si poze de familie. Pe masa boss-ului FRF, statute si regulamente ale FIFA si UEFA, plus o gramada de dosare. "Patruzeci si cinci de minute, e de ajuns, nu?", intreaba omul care conduce fotbalul romanesc din august 1990. Convenim ca e de ajuns, desi nu va fi. Ne-am despartit dupa doua ore.

Trei oameni ocupa pozitii importante din 1990 pana azi: Patriarhul Teoctist, Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, si Mircea Sandu.

Ma simt onorat de aceasta enumerare. Nu e putin lucru sa fii alaturi, chiar si intr-o simpla enumerare, de cel care conduce Biserica, socotita institutia cu cea mai mare credibilitate in randul romanilor, si de un finantist de talia si prestigiul domnului Isarescu. Sa nu se uite insa ca eu sunt in Federatie din toamna lui 1989, cand am fost numit secretar pe probleme de copii si juniori. Apoi, in primele zile ale lui 1990, Mircea Angelescu, care devenise ministrul Sportului, ne-a chemat pe mine si pe Cristi Bivolaru si ne-a numit secretar general adjunct, eu, si secretar general adjunct, Cristi. Asa am condus federatia pana la alegerile din februarie 1990, alegeri castigate de Mircea Pascu, dar a fost un fel de interimat. Ce a urmat se stie... in august 1990, la alta Adunare Generala, eu am devenit presedinte al FRF.

"Mi-a fost implicata familia"

Nu se stie, de exemplu, de ce, anul trecut, dupa infrangerea din Giulesti contra Olandei, ati declarat ca nu veti mai candida pentru un nou mandat...

Pentru ca ma saturasem. Era o prea mare presiune a opiniei publice si, mai ales, a presei. Hai, nu era prima data, iar eu sunt mai "tabacit", sa zic asa, dar incepuse sa-mi fie atacata si familia. Problemele lui Robert, nepotul meu, erau transferate si asupra mea... La fel si Raluca... Ulterior, a ajuns sa fie amestecata in activitatea federatiei chiar si sotia mea... Domnule, nu era OK!

N-a fost o stratagema? Declaratia aceea a detensionat atmosfera... Iar printre cei implicati in fotbal a si circulat varianta ca nici gand sa va retrageti.

Nu. N-a fost nici o regie... E drept ca in zilele respective am primit o multime de telefoane de la cei din fotbal, de la cei apropiati, ma rog, si toti imi cereau sa ma razgandesc.

"Gica nu mi-a raspuns ferm"

Puteti nominaliza cativa dintre cei care v-au telefonat? Dragomir, Padureanu...

Domnule, nu pot. De fapt, nu vreau, fiindca iar ar incepe nu stiu cate speculatii. Oricum, va pot spune ca m-au sunat chiar si oameni din presa. Destui oameni din presa...

Cand v-ati razgandit? Si cine v-a determinat?

M-am razgandit undeva spre toamna anului trecut. Mi-am dat seama ca inca ma bucur de increderea si de respectul oamenilor din fotbal.

Citeste si:

V-ati gandit vreun moment ca ati putea pierde in fata lui Gica Popescu?

Nici un moment. Daca m-as fi temut, probabil ca n-as fi candidat. Sau, altfel spus, daca n-as fi fost absolut sigur de castig, n-as fi candidat.

S-a vehiculat ideea ca la un moment dat i-ati propus lui Gica Popescu postul de presedinte executiv, cu dumneavoastra presedinte de onoare...

Da, va spun eu cum au stat lucrurile. Cred ca prin aprilie 2005, dupa ce eu anuntasem ca n-as mai candida, am avut cu Gica o discutie. Dintre fostii jucatori el isi precizase in mai multe randuri dorinta de a urma cale manageriala. Restul, Hagi, Lupescu, Dan Petrescu si ceilalti, alesesera partea tehnica. Am vorbit cu Gica Popescu si i-am propus sa candideze la functia de presedinte. Cu mine onorific, consilier, nu stiu... Urma sa decidem... Sigur, erau niste alegeri in fata noastra... Bun. Am discutat cu el, dar n-am primit din partea lui un raspuns ferm. A ramas sa mai vorbim.

Cand s-a gandit la Lupescu

Si?

Si n-am mai vorbit. Nici de la el n-am primit vreun semn, nici eu n-am mai abordat discutia. in toamna s-a retras din impresariat si a inceput sa circule varianta ca va candida. in dimineata in care si-a anuntat candidatura a venit la mine la birou si mi-a comunicat hotararea pe care o luase.

Ce i-ati spus?

I-am urat succes si i-am spus ca eu inca nu m-am hotarat. Cand m-am hotarat, i-am oferit lui un post in echipa mea, iar lui Lupescu alt post. El n-a acceptat.

Era deja in campanie, cum putea sa accepte? Din contracandidat al lui Mircea Sandu devenea dintr-o data subaltern...

Domnule, vorbim de subordonare? Sigur, daca exista orgolii...

Cand v-ati gandit sa-l cooptati pe Ionut Lupescu? si, de fapt, a fost vorba in primul rand de o lovitura de imagine?

Lui Ionut i-a fost respins dosarul de candidatura. Nu indeplinea conditia absolvirii unui institut de invatamant superior, nu puteam incalca statutul. L-am chemat la o discutie si l-am intrebat: "Ioane, tu vrei administratie? Sau partea tehnica? Sau cand ai servici esti antrenor, cand n-ai, faci administratie?". El anuntase ca are un plan al lui... De mai multa vreme intentionam sa ofer fostilor jucatori posturi in federatie, dar nu venea nimeni.