De fiecare data cind Romania a infruntat Ungaria, tensiunile si frustrarile nationaliste gaseau o supapa eficienta in sport. Tainuite bine in comunism si exhibate fatis dupa Revolutie, contrele interetnice din teren si din tribune au oglindit fidel relatiile socio-politice dintre cele doua tari. Azi se consuma un nou episod, la CM de Handbal.

Romania se afla in fata ultimelor doua meciuri la Campionatul Mondial de handbal feminin, iar cele opt victorii obtinute in ultimele 11 zile au dus-o in situatia de a disputa una dintre semifinale, din confortabila dar teoretica postura de favorita. Sub tirurile naucitoare ale Stelutei Luca, Simonei Gogirla sau Valentinei Elisei s-au prabusit, pe rind, medaliata cu bronz la JO de la Atena, Ucraina, detinatoarea titlului mondial, Franta, revelatia Brazilia, totusi campioana a Americii de Sud, puternica Germanie si, joi seara, cistigatoarea ultimelor trei Olimpiade, Danemarca (33-29).

De la ora 14.30, astazi (in direct, la TVR 2), jucam pentru calificarea in finala, impotriva Ungariei. Meciul se anunta infinit mai greu decit cele anterioare, miza comuna a combatantelor, lupta pentru aur, aflindu-se la o distanta de doar 60 de minute. Jucatoarele maghiare, vicecampioane mondiale, au o singura infringere la acest turneu final, in fata Rusiei (33-35), insa ea a fost suferita in conditiile in care doua dintre vedetele echipei, Timea Toth si Anita Gorbicz, au fost protejate.

Dupa Hamlet, Petöfi

La noi, in meciul cu danezele, Gheorghe Tadici a aliniat toate titularele obisnuite, inclusiv pe Steluta Luca, accidentata. "Este de admirat atitudinea Stelutei, care, desi avea dureri de spate, a vrut sa intre in teren, desi eu am vrut s-o opresc in acest meci", a spus Tadici dupa ultima victorie, el prefatind si jocul de azi: "Problema noastra, acum, este recuperarea Stelutei Luca, Ramonei Maier si Narcisei Lecusanu. Ungaria va fi mai proaspata, pentru ca si-a menajat doua jucatoare de baza. Au citeva jucatoare valoroase ca Palinger, Toth, Gorbicz si Balogh, insa cred ca nu sint mai valoroase decit fetele noastre si vom reusi sa ajungem in finala. Daca n-as crede ca bat Ungaria, nu m-as prezenta la sala".

Un aspect ingrijorator il reprezinta faptul ca temerile cele mai mari ale delegatiei noastre, greselile de arbitraj, s-au adeverit intr-o mare masura la meciul cu Danemarca, sirboaicele Branka Maric si Zorica Gardinovacki, care au condus jocul, defavorizind clar Romania in primele 20 de minute. "Sintem pregatiti sa jucam si cu Ungaria in 7 contra 8 sau 9, cit o fi cazul", a anuntat Tadici, care in minutul 21 al partidei cu danezele, cind Romania era condusa cu 7-10, a cerut time-out.

A fost momentul in care arbitrele au fost chemate de observator, iar deciziile pe care le-au luat ulterior au fost normale. Meciul cu Ungaria se anunta cu scintei si prin prisma declaratiilor pentru televiziunea maghiara ale antrenorului Andras Nemeth: "Daca Ungaria va juca semfinala cu Romania, va ajunge in finala". Ultima intilnire dintre cele doua reprezentative a avut loc pe 13 august 2005, in cadrul Cupei Panoniei. Scorul a fost egal, 20-20, dar echipa noastra s-a bazat mai mult pe jucatoarele din campionatul intern, din strainatate fiind chemate doar Simona Gogirla, Aurelia Bradeanu si Ana-Maria Lazer.

Meciul este doar un episod al istoriei confruntarilor mai mult decit sportive. Anglia - Argentina, Portugalia - Mozambic, SUA - Iran, Grecia - Turcia. Meciuri intertari cu tensiuni sporite, toate pe motive geopolitice. Romanii n-au fost nici ei mai prejos si s-au faultat aproape de fiecare data in sali sau in preajma gazonului cu vecinii unguri.

Citeva amintiri destabilizatoare

O jumatate de secol in care ni s-a servit un ghiveci cu o duzina de partide de fotbal oficiale si amicale pasnice si in spiritul tovarasesc care inflacara cele doua tari comuniste. Presa era binevoitoare, declaratiile combatantilor erau cordiale, incurajarile muncitorilor din uzine erau fair-play pina in pinzele albe. Nota discordanta este data de citeva documente de corespondenta ale Ministerului Afacerilor Externe maghiar pe doua dintre partidele din anii ’50 si un documentar care pune fata in fata diversi actori din acele vremuri. Toate pun putin piper pe laptele si mierea care curgea pe Tisa si pe Dunare in preajma meciurilor dintre cele doua echipe nationale.

Dovezile "bunei prietenii"

Ambasadorul Ungariei in Romania, Laszló Pataki, nota interesul din preajma partidei din 19 septembrie 1954 de la Bucuresti dintre echipele de tineret, declarind ca "toate biletele au fost epuizate inca de pe 16 septembrie, numarul acestora depasind capacitatea de locuri a stadionului". Oficialul a mai notat ca orchestra a intonat mai intii imnul RPR si abia apoi pe cel al oaspetilor, "si pe acesta atit de fals incit a provocat indignare nu doar in rindul maghiarilor aflati pe stadion, ci si printre tovarasii romani de buna credinta".

Pe parcursul meciului, in urma unui contact la care un atacant al Romaniei a ramas intins pe gazon, un fotograf a coborit din tribuna pentru a-i apostrofa pe maghiarii veniti sa-l asiste pe roman. "Publicul aflat in zona a inceput sa arunce cu pietre si sticle de bere in jucatorii maghiari, in tot acest timp fortele de ordine nesinchisindu-se sa intervina in vreun fel", consemneaza Pataki, care mai adauga ca, dupa meci, pe strazile Bucurestiului se auzeau "voci care condamnau in cel mai sovin mod posibil comportamentul maghiarilor, numindu-i huni, barbari si huligani".

Referitor la meciul amical din 1958 de la Bucuresti (2-1 pentru Ungaria), un alt ambasador maghiar, Keleti Ferenc, nota ca numerosi maghiari, sositi din Ardeal pentru a sustine echipa oaspete, "au fost insultati prin vorbe sau fapte pentru simplul fapt ca au aplaudat o actiune reusita a fotbalistilor maghiari. Cea mai blinda apostrofare la adresa lor era: 'Nu ti-e rusine, maninci piine romaneasca si ii aplauzi pe maghiari?>>". Keleti mai consemneaza ca un oficial al Ambasadei URSS i-a declarat ca Nicolae Ceausescu, membru al Biroului Politic la acea vreme, "a iesit indignat de pe stadion si s-a dus acasa in momentul in care arbitrul a eliminat unul dintre jucatorii romani".

Limbi dezlegate

Nu toate incidentele au avut o tonalitate serioasa, multe dintre ele trecind ca anecdotice, insa totusi in spiritul micilor frecusuri dintre cele doua tari. Mészöly Kálmán, fost jucator si antrenor al nationalei Ungariei, participase la finala Campionatul European de tineret din 1960 impotriva Romaniei. "Am avut un amic foarte simpatic si amabil in selectionata Romaniei, Jakab Sándor. Conduceam cu 2-1 si am facut o gafa monumentala, arbitrul dictind penalty. Antrenorul roman l-a numit pe el sa bata lovitura. M-am dus la el si i-am spus: 'Sanyika, daca esti maghiar, tragi peste sau pe linga, nu se poate sa dai gol taman impotriva noastra>>. Era atit de emotionat incit a ratat", isi aminteste acesta.

Suspiciuni la firul ierbii

In meciul tur de la Budapesta, romanii au stat la un hotel pe Dunare, unde, "absolut intimplator", dupa cum spune Kálmán, a cintat o formatie de muzica tiganeasca, exact in orele de liniste ale echipei, astfel ca jucatorii romani nu s-au putut odihni. "Au crezut ca muzicantii au fost trimisi dinadins si ne-au amenintat cu un tratament asemanator la partida retur. De aceea, in Romania, echipa ungara a tinut sedinta tactica la ambasada, Kálmán reclamind existenta unor microfoane la hotel. "Pe timpul meciului ne-au numit 'unguri jegosi>>. Dupa meci, am plecat cu autobuzul direct la aeroport si de acolo acasa", adauga fostul international maghiar.

Tot la meciul cu pricina, increderea reciproca intre cele doua federatii se degradase atit de tare incit echipa maghiara a mincat la ambasada ungara, pentru ca cei din conducerea Federatiei Ungare "aveau justificate retineri sa manince la hotel, considerind ca vor avea o diaree atit de sofisticata incit nici in patru labe nu o sa poata ajunge la teren", spune Almási Kálmán, un alt fost ambasador al Ungariei la Bucuresti.

Ardealul, prima de victorie

Citeste si:

Mészöly Kálmán a avut in timpul campaniei de calificare la Mondialele din Spania o discutie memorabila cu omologul sau de pe banca Romaniei, Mircea Lucescu. In timpul discutiei, acesta din urma a incercat sa-i motiveze pe maghiari sa cistige meciul cu Anglia, echipa aflata in grupa cu Romania si Ungaria, astfel incit cele doua tari sa se califice impreuna la turneul final. "La un moment dat, Lucescu imi spune ca are o mare rugaminte, sa-i batem pe englezi. Prima propusa ar fi fost apropierea dintre cele doua popoare. 'Nu, nu, nu, ii spun, uite, iti spun eu care e prima. Du-te acasa si spune-le alor tai sa ne dea inapoi Ardealul si ii vom bate pe englezi. Desigur, in propunere era putin ironica, putin politica, dar am vrut sa arat ca sint maghiar. Lucescu s-a dus acasa si a spus ca vreau realipirea Ardealului. Dupa o saptamina am fost chemat la presedintia Ungariei ca sa dau explicatii...", rememoreaza Kálmán.

Botezul fotbalului

"In perioada anilor ‘40-’50 au existat meciuri impotriva Ungariei in care selectionata Romaniei numara 9-10 jucatori maghiari. Mai tirziu insa, cind au inceput sa apara tendintele nationaliste, jucatorilor li se schimba numele in altele romanesti. "Szatmari devenea Satmareanu, Szoboszlai - Soboslau", isi aminteste Oroszhegyi Kalman, jurnalist aradean in acea perioada. In urma meciurilor de calificare la Campionatul Mondial pe care Romania le-a pierdut, antrenorul de atunci al tricolorilor, Stefan Covaci, a fost acuzat ca e de origine maghiara. "Imi amintesc ca presa de atunci nu i-a mai scris numele pe romaneste, Covaci, ci ii scria numele ca in limba maghiara, Kovacs", spune comentatorul sportiv Cristian Topescu.

Cenzura de tot felul

Cea mai drastica bataie incasata de Romania in istoria meciurilor cu Ungaria, 9-0 in 1948, a fost indelung comentata de ai nostri, multi sustinind ca meciul fusese vindut ungurilor, in echipa Romaniei regasindu-se destul de multi maghiari. "Comentatorul partidei pentru Radio Romania, Emanuel Valeriu, a primit chiar directiva de la Bucuresti sa intrerupa transmisia cind scorul era deja 5 sau 6 la 0", spune Radu Cosasu. In schimb, dupa meciul din 1952, de la Olimpiada, cistigat de vecini cu 2-1, unui alt comentator al radioului public, Radu Urziceanu, i s-a interzis sa mai transmita o perioada de timp meciuri ale "nationalei" pentru ca fusese prea nationalist. "S-a considerat ca a tinut prea mult cu Romania intr-o perioada in care politica partidului nu accepta nationalismul. A fost suficient sa spuna ca arbitrul ne-a dezavantajat", spune acelasi Cosasu.

Ceasca apare, cronica dispare

La un amical din 1958 disputat la Bucuresti, incheiat 2-1 pentru maghiari, spectatorii nu au mai vrut sa mearga acasa din cauza unui gol anulat de arbitru. "A aparut un sir de indivizi cu megafoane, imbracati in civil, care il avea in frunte pe Ceausescu, la acea vreme secretar al Comitetului Central al PMR, care i-a rugat sa plece acasa. In Sportul Popular de a doua zi a aparut doar caseta tehnica a meciului", isi mai aminteste editorialistul "Gazetei Sporturilor".

Prime de soi

Inaintea meciurilor cu Ungaria se faceau de fiecare data presiuni pentru ca nationala sa obtina rezultate cit mai bune. "Un anume general Dragnea a venit la un moment dat in cantonamentul de la Snagov si ne vorbea ca la armata: apararea devenea infanterie, atacul era cavaleria. Ni se promiteau turnee de iarna in Brazilia, aprobari pentru masini sau televizoare color", spune Rodion Camataru.

Putin folclor

In jurul meciului de baraj pentru Campionatul European, desfasurat la Belgrad in 1972, si incheiat cu 2-1 pentru unguri, romanii au creat cel mai bogat folclor. "Partida a fost perceputa ca o adevarata trauma si interpretata ca o mare injustitie", comenteaza Traian Ungureanu. Utilizarea de catre antrenorul Angelo Niculescu a lui Dobrin pe un alt post decit cel pe care juca in mod normal, unde "alergase mai mult decit o facuse in toata cariera lui", dupa cum spune Ungureanu, a fost interpretata ca un sabotaj prin care ungurii il cumparasera pe tehnicianul roman. Arbitrului partidei i se gasise si lui un cusur reconfortant: era casatorit cu o unguroaica. Cea mai aberanta poveste s-a tesut insa in jurul unui jucator maghiar, care a parasit terenul din cauza unei arcade sparte. A doua zi s-a lansat zvonul ca ar fi murit la spital.

"Afara cu ungurii din tara"

Emerich Jenei a jucat un singur meci impotriva Ungariei. "Am participat la meciul de calificare al selectionatei olimpice desfasurat impotriva Ungariei, insa la turneul final, cind a trebuit sa jucam din nou cu vecinii nostri, n-am mai fost inclus in echipa, partida avind o miza mai mare decit cea anterioara. Atit eu, cit si un alt coleg, pe jumatate ungur, am fost tinuti pe tusa pentru a nu crea probleme", spune Jenei.

Vadim verticalizeaza jocul

• In perioada comunista presa cenzura de cele mai multe ori pornirile nationaliste ale celor doua tabere. Sportul Popular, cotidianul de profil al vremii, comenta sosirea echipei maghiare in 1948 in Romania in termeni mai mult decit ospitalieri: "oficialitatile romane au facut sportivilor din tara prietena o frumoasa primire". Cu referire la o alta dubla, aceeasi publicatie concluziona entuziast ca "jocurile de la Bucuresti si Budapesta au fost un prilej de afirmare nu numai a prieteniei si a misiunei sportului in apropierea si infratirea popoarelor, ci si a idealurilor care insufletesc cele doua republici prietene".

• Dupa 1989, in schimb, ziarele romanesti si-au dat in petic in toate cele patru meciuri disputate intre reprezentativa Romaniei si Ungariei. Imediat dupa meciul din octombrie 1998 (1-1), reactiile lui Vadim la violentele suporterilor maghiari erau fidel redate in Pro Sport: "Ungaria nu are ce cauta in nici un campionat la Europei, ci in campionatul Asiei, din motive istorice si comportamentale cunoscute. In "Romania Mare", "tribunul" nota din nou: "Prea se dau okosi ungurii. Tricolori, va ordon: treceti Batalioane Balatonul si puneti a doua opinca pe cladirea Parlamentului de la Budapesta! E morti ungurii!". Intr-un alt numar, Vadim continua: "Vom bate Ungaria, de va uita si anul din care a venit din fundul Asiei".

• Pentru o mare parte a presei, miza meciului din iunie 2001 a fost nu un scor favorabil, cit mai degraba daca antrenorul Laci Bölöni va fi sau nu de partea romanilor. Pro Sport, in schimb, chiar il intreaba pe primarul Funar daca e normal ca Romania sa fie antrenata de un UDMR-ist. Vadim il numeste si el pe Bölöni "telectual ungur" si declara despre sotia sa, aflata in Franta, ca "are rau de Romania si nu poate trai aici". Vadim ofera chiar si metode de "batut bozgorii: numai in gura, ca pe coasa". In ziua primului meci cistigat de romani pe terenul Ungariei, in septembrie 2001, Pro Sport titra cu referire la legitimatiile de maghiar: "Ungaria, Romania nu-ti da legitimatie de fotbalist". O zi mai tirziu, ziaristii aceluiasi cotidian se racoreau: "Rezultatul razbuna atitudinea rece a vecinilor nostri in chestiunea integrarii europene a Romaniei".

• In cautarea meciului pierdut
Desi nu se bucura de aceeasi popularitate ca sportul rege, hocheiul provoaca, atunci cind pe gheata sint romani si unguri, (re)sentimente cel putin la fel de intense. Ajunge sa amintim de cunoscutele partide din campionatul intern dintre HC Miercurea Ciuc si Steaua Bucuresti, intilniri care par mai curand niste pretexte pentru manifestarea rivalitatilor regionale si etnice dintre secui si romanii din Capitala decit un sport alb... Picanteria situatiei e data de prezenta jucatorilor stelisti transferati de la echipele din Secuime.

Meciul cu relevanta cea mai mare insa il constituie cel desfasurat pe 28 martie 1998 in Sala Sporturilor din Budapesta, in cadrul Campionatului Mondial. Dupa ce romanii au condus cu 2-0, ungurii au cistigat cu 3-2. Ca si in cazul disputelor dintre Steaua si Miercurea Ciuc, tensiunea a fost sporita, si in acest caz, de alchimia celor doua echipe: de partea nationalei ungare, antrenorul si jumatate din echipa erau maghiari transilvaneni, reprezentativa Romaniei avind la rindul ei o linie de secui. Desi cu o luna inainte rivalitatea dintre ciucani si bucuresteni s-a soldat cu o bataie pe gheata in toata regula, ciucanii s-au solidarizat cu stelistii pe fondul invidiei pe care o purtau fata de co-regionalii lor din nationala ungara, care cistigau mult mai bine din acest sport. Atmosfera incarcata din teren s-a regasit atit in tribune, cit si in presa din cele doua tari.