Sportul te invata sa cistigi cinstit si sa pierzi in mod demn, obisnuia sa spuna Hemingway. Devenit o afacere ca oricare alta, acest domeniu de activitate s-a indepartat mult de principiile promovate de Pierre de Coubertain, insusindu-si multe dintre legile de jungla ale economiei, astfel ca este greu de gasit o reteta care sa fie aplicata unui numar mare de sportivi/persoane implicate in sport. Putine sint exceptiile care au trecut de barierele rigide intre care se misca sportul romanesc de citeva zeci de ani.

Chiar si virful de lance, gimnastica, a inceput sa-si piarda din ascutime, iar de asta n-are cum sa fie straina conducerea plantata la federatie pe vremea comunistilor. Fotbalul are o evolutie sinusoidala, in functie de interesele patronilor, la canotaj si kaiac-canoe sintem intrecuti cu lungimi de barca de tot mai multe echipaje, la box incasam mai mult decit dam.

Sint sporturi cu care aproape nici nu indraznim sa iesim in lume, precum disciplinele auto, fiindca dezvoltarea lor se afla intr-un stadiu embrionar, in timp ce cu altele, cum ar fi sporturile de iarna sau ciclismul, ne e pur si simplu rusine, din cauza jalnicei baze materiale si a conditiilor primitive de pregatire. Desi "vedeta face afisul", am evitat sa pariem pe sportivi care apar mai des in revistele de mondenitati. Am selectat "11" modele, fie ca acestia stau in ghete sau in spatele birourilor, despre care noi credem ca, parafrazind un cliseu al comentatorilor sportivi, "au talent, dar nu vor muri sperante".

Alternativa la dinozauri

Facind o radiografie severa a fiecarei ramuri, aproape ca il intelegi pe premierul Tariceanu, despre care ai spune ca ignora total sportul daca n-ai sti ca in programul de guvernare este totusi trecut o data cuvintul "sport". E greu sa construiesti structuri total noi, pe o arie atit de cuprinzatoare. Cu siguranta ca, o vreme, lucrurile vor merge la fel ca azi, ba poate chiar mai rau. Pina atunci cind o noua generatie isi va cere dreptul de a conduce sportul romanesc.

Fara a deranja praful care se asaza peste prezentele structuri invechite, am gasit totusi generatia asteptata: in actiuni, idei, performante manageriale si chiar rezultate sportive. Ne asumam riscul de a crede in ei si sustinem ca vor da o fata optimista sportului romanesc, fiind individualitati care pot genera cresteri valorice in masa. Chiar daca nu vor spori PIB, "generatia asteptata" in sport va aduce puncte de rating Romaniei, in toate colturile lumii. Fara sa ii faca uitati pe Nadia, Nastase, Tiriac sau Hagi, acestia vor contrabalansa cu succes falsele mituri Ceausescu, "copiii strazii", Dracula si altele.

Banii se lasa greu investiti in sport

Totusi, in plan managerial trebuie remarcat ca sint destul de putini cei care s-au aventurat sa se implice in sport. De obicei, aceasta apropiere este complementara unei activitati economice prospere, care nu intotdeauna are legatura cu fair-play-ul, si se produce la o virsta prea matura, fapt care il face pe subiect sa gaseasca in fenomen mai mult relaxare decit dorinta de performanta.

Asta in cazul in care nu continua lupta pe mai multe fronturi si introduce sportul intr-un malaxor de afaceri dubioase si indescifrabile, situatie de care nu ducem lipsa in Romania actuala. Janos Kurko contribuie enorm la dezvoltarea hocheiului romanesc. La prima vedere, intre el, vicepresedinte de federatie si presedinte de club, si gimnasta Sandra Izbasa n-ar exista elemente de comparatie, dar tinara campioana compenseaza lipsa de experienta cu cele trei titluri cistigate la Internationalele Romaniei, in fata Catalinei Ponor, si cu imensul potential pe care il are.

Toate cazurile de tineri sportivi din aceasta lista pot fi asociate in asemenea dualitati, si chiar aplicabilitatea cu succes in plan competitional real a unui tandem manager-sportiv necesita o structura bazata pe componente puternice.

Presa ca motor

Un rol important in acest angrenaj il are presa sportiva, asezata pe baze mai moderne decit fenomenul pe care il analizeaza. Prioritatile stabilite in redactii se reflecta in interesul publicului pentru o ramura sau alta. Fotbalul continua sa tina capul de afis, insa aparitia posturilor de televiziune specializate in transmisiuni sportive a inceput sa mai echilibreze balanta, handbalul sau tenisul avind drepturi aproape egale cu sportul-rege.

Un post de radio, trei ziare si doua statii tv relateaza exclusiv fenomenul sportiv, insa tineretea lor nu le permite inca sa se laude ca au influentat formarea vreunei generatii de campioni. Poate peste citiva ani, cind transmisiunea oricarui eveniment se va inscrie in firesc.

Unsprezece tineri joaca pentru un sport curat

Laura Badea, 35 de ani

Niciodata nu m-am gindit ca voi ajunge campioana olimpica. Am fost si sint o rasfatata a sortii", marturiseste floretista Laura Badea-Cirlescu. In cei 23 de ani de scrima, Laura a reusit sa-si faca o carte de vizita, cu care putini sportivi se pot lauda. A cucerit, de-a lungul carierei, nu mai putin de 22 de medalii europene, mondiale si olimpice, singura sau cu echipa Romaniei, la acestea adaugindu-se si numeroasele titluri de campioana nationala.

Virful carierei Laurei Badea l-au reprezentat, fara doar si poate, Jocurile Olimpice de la Atlanta, unde a cucerit aurul, la individual, si argintul, cu echipa. Ultimele succese ale floretistei se leaga de Europenele de la Copenhaga, din 2004. Aici, ea a devenit pentru a treia oara campioana continentala (dupa Limoges, 1996, si Gdansk, 1997). Ultima mare competitie la care a participat Laura Badea a fost Olimpiada de la Atena. Dezamagita dupa ce a pierdut in sferturile de finala, ea s-a decis sa se retraga din activitatea competitionala.

Chiar si dupa ce a agatat floreta in cui, scrimera a ramas in continuare in slujba sportului. "Visul meu este sa promovez cit mai multe talente, in special in scrima", a marturisit fosta campioana. Ea ocupa, in prezent, functia de director al Departamentului de educatie olimpica in cadrul Comitetului Olimpic si Sportiv Roman, fiind totodata ambasador al Romaniei pentru Sport, Toleranta si Spirit Sportiv pe linga Consiliul Europei.

Otilia Badescu, 35 de ani

Respectul de care se bucura Otilia Badescu in lumea tenisului de masa este comparabil cu cel al lui Hagi in fotbal. O cariera impresionanta! Acum mai bine de 20 de ani, a ales sa joace ping-pong, desi fetitele de virsta ei se duceau la gimnastica. Nu stia nimic despre traditie, despre Angelica Rozeanu sau Maria Alexandru. Dar cind a aflat si a inteles ce inseamna succesele lor, si-a dorit sa fie ca ele. Si a reusit. Pe cind juca in Japonia, clubul Juroku Bank trebuia sa trimita in China o jucatoare, pentru un schimb de experienta.

Chinezii au refuzat sa o primeasca pe Otilia, spunind ca abia reusesc sa o bata din cind in cind, iar daca romanca afla si secretele pregatirii lor, n-or s-o mai invinga vreodata. In 1995, a fost desemnata drept cea mai buna jucatoare din Europa. Cinci ani mai tirziu, a obtinut "bronzul" la Mondiale. A cucerit aurul european in anul 2003, dupa o operatie la genunchi si un sezon, 2002, ratat. A revenit cind altii s-ar fi retras. A continuat sa joace doar pentru ca mingea mica de celuloid a atras-o atit de tare, incit a vrajit-o definitiv.

Acum, la 35 de ani, Otilia Badescu are sansa de a deveni cel mai tinar presedinte de federatie sportiva din Romania. Ea a decis sa intre in cursa pentru sefia Federatiei Romane de Tenis de Masa, avindu-l drept contracandidat pe actualul presedinte, Cristinel Romanescu. "Am acceptat sa candidez pentru ca imi pasa de viitorul tenisului de masa", a declarat Otilia Badescu.

Florin Campeanu, 30 de ani

In sportul de golani practicat de gentlemeni este omul care face proiecte si strategii pentru a aduce noi parteneri si a-i mentine pe cei existenti cit mai aproape de aceasta disciplina a barbatiei. Eseurile lui sint "marcate" la masa discutiilor, cu potentialii sponsori. Perfectionist si autodidact, stie ca, pentru a redeveni ce a fost, rugby-ul trebuie sa ajunga o afacere profitabila, in care merita investit. O lupta cu morile de vint ar spune unii, nu si Florin Campeanu, directorul comercial si de marketing al Federatiei Romane de Rugby si managerul echipei nationale sub 18 ani.

A ajuns in rugby accidental, ca si colaborator al unei publicatii a FRR, iar timp de patru ani a fost ofiterul de presa al "Stejarilor", devenind, la 28 de ani, cel mai tinar manager de echipa nationala la Cupa Mondiala din 2003. Prototipul omului bun la toate, capabil sa se adapteze oricarei situatii, pentru CM din 1999 a invatat engleza in sase luni, pentru a-si implini cit mai bine sarcinile de ofiter de presa.

Dublu licentiat, cu studii de specializare in marketing in Franta, Germania si Statele Unite, urmind in prezent un master in "Management of eGovernment in the EU -Enlargement Government", si autor al unor publicatii de management si marketing, Campeanu se numara printre tinerii care se incapatineaza sa creada in visul romanesc. Este si membru fondator al Fundatiei pentru Formarea si Educarea prin Sport a Tinerilor.

Cristian Cirlan, 33 de ani

De patru ani este seful de Relatii publice al Clubului Sportiv al Armatei, Steaua Bucuresti, din luna august a acestui an devenind si presedintele sectiei de hochei a militarilor. Scolit in spirit cazon, Cristian Cirlan este promotorul gindirii occidentale in echipa pe care o conduce, pariul pus cu el insusi fiind acela de a-i reinvata pe iubitorii hocheiului drumul spre patinoar la meciurile stelistilor. Aplicind strategiile de marketing care dau viata sportului in alte tari, suporterul fiind pus in prim-plan, el a organizat prima prezentare profesionista din istoria sportului autohton cu crosa si puc si, mai mult, a adus o trupa de majorete ca sustinatoare a echipei.

Pregatirea profesionala pe plan sportiv, experienta de marketing si imagine, completate de abilitatea in planul relatiilor internationale dezvoltata de-a lungul numeroaselor aplicatii, posesorul unui brevet de parasutist militar, toate sint bifate cu prestatii foarte bune de Cirlan.

Citeste si:

Un tip hotarit si ambitios, adeptul "politicii faptelor" si-a pus in scurt timp in practica ideile: parteneri puternici si de durata, echipa competitiva si spectacol pentru suporteri. Rezultatele nu au intirziat sa apara, "ros-albastrii" cistigind pentru al doilea an consecutiv Cupa Romaniei si reusind cea mai buna comportare a unei echipe romanesti intr-o competitie europeana.

Razvan Cocis, 22 de ani

In virsta de numai 22 de ani, Razvan Cocis este cel de la care se asteapta sa-i faca uitati pe Adrian Ilie, Marius Niculae sau Ionel Ganea, iesiti prea devreme din circuitul nationalei. Are ceva din tehnica primului si din forta ultimilor doi, iar primul pas l-a facut deja, fiind titular in ultimele victorii ale Romaniei, cu Cehia si Finlanda. Pustiul, caracterizat de toata lumea, in primul rind, ca fiind modest, domina acum fotbalul din Moldova cu Seriff Tiraspol, formatie la care a ajuns dupa mai multe peripetii.

Obligat sa semneze cu Universitatea Cluj la terminarea junioratului, Cocis era ofertat de Dinamo, dar cauta sa ajunga la Rennes. Nu s-a materializat nici una dintre cele doua variante si a fugit la Gent, dar clujenii au refuzat si oferta belgienilor, iar Cocis a participat la un turneu cu Rapid. In cele din urma, a ajuns la Tiraspol, insa, dupa ce si-a dat seama ca intrecerea din tara vecina este lipsita de concurenta, nu exclude chiar o revenire in Romania, desi nu a evoluat nici un minut in Divizia A. "Sper sa nu mi se urce la cap succesul. Este usor sa joci un meci bun la nationala, dar este greu sa te mentii la acelasi nivel", spune Razvan Cocis.

Sandra Izbasa, 15 ani

Nationalele de la Bacau au adus in prim-plan o noua "printesa" a gimnasticii romanesti: Sandra Izbasa. Campioana nationala absoluta, componenta lotului national de junioare a reusit sa le detroneze pe "vedetele" Catalina Ponor, Floarea Leonida, Alexandra Eremia si Monica Rosu. La Bacau, ea a obtinut nu mai putin de patru medalii, dintre care trei de aur. Toti cei care au urmarit concursul au ramas impresionati de evolutiile ei, dar si de prestanta pe care micuta vedeta o are la o virsta atit de frageda.

"Daca Dumnezeu va vrea, Sandra reprezinta una dintre solutiile viabile pentru echipa cu care Romania va participa la Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2008. Este cea mai talentata, cu potential de participare la toate probele: individual, cu echipa si pe aparate", apreciaza antrenorul Nicolae Forminte. Micuta gimnasta a reusit rezultate notabile - deocamdata, la junioare - nu numai pe plan intern, ci si in competitiile de anvergura de pe Batrinul Continent.

Anul trecut, la Amsterdam, Sandra a obtinut doua titluri de vicecampioana continentala: unul cu echipa si altul la sol. Nu peste mult timp insa, Izbasa are toate sansele sa-si vada visul cu ochii si sa devina una dintre marile stele ale gimnasticii mondiale. "Cind am intrat pentru prima data in sala de la Deva, am privit cu atentie fotografiile marilor gimnaste. In acel moment, am stiut ce-mi doresc: sa ajung si eu campioana olimpica, la fel ca ele", a spus Sandra.

Victor Hanescu, 24 de ani

Ilie Nastase ramine principalul personaj la care se raporteaza tenisul romanesc. Al doilea, din perspectiva constantei rezultatelor, ar fi Andrei Pavel, insa, in plan prezent, "Cneazul" este depasit de Victor Hanescu. Acesta are 24 de ani si avantajul de a fi inregistrat performante care lui Pavel i-au fost accesibile la o virsta ceva mai inaintata. Hanescu a inceput sa joace tenis cind avea sapte ani, dar racheta nu a fost o alegere 100%. "M-am dus la baschet, dar cei de acolo mi-au spus ca sint prea tinar", isi aminteste cel care, treptat, si-a gasit si modelele:

Ilie Nastase, Goran Ivanisevici si Pete Sampras. Din 2001 este component al reprezentativei de Cupa Davis, cu el in jocurile de simplu echipa reusind sa se mentina in Grupa Mondiala.

De aproape zece ani are acelasi antrenor, Firicel Tomai, si nu de putine ori se gindeste ca ascensiunea sa ar fi putut fi mai rapida daca ar fi primit un minimum de ajutor din partea Federatiei Romane de Tenis. De aceea, din cind in cind, izbucneste chiar si impotriva lui Ilie Nastase si Ion Tiriac, nu de mult el fiind supus unor presiuni de a-si schimba antrenorul, in favoarea unuia din federatie. A rezistat, iar in acest an a ajuns printre primii jucatori la Roland Garros.

Mihai Marinescu, 16 ani

Rareori automobilismul romanesc a depasit granitele tarii. Raidurile decorative ale lui Titi Aur in Campionatul Mondial de Raliuri au fost secventele cele mai semnificative, cit despre prezenta unor compatrioti in importantele curse de pe circuit nici nu s-a pus problema. Mihai Marinescu are 16 ani si este unul dintre putinii romani care au reusit in curse din strainatate. Este vicecampion al Italiei in Formula Renault 1.6 si a trecut deja in Formula 2.0, o anticamera a F1, unde s-au format piloti precum Fernando Alonso sau Kimi Raikkonen.

Marinescu este din Brasov, vorbeste foarte bine limba germana, cunoaste la nivel avansat engleza si maghiara si la nivel de incepatori limba italiana. A practicat schiul la nivel de performanta, in urma cu trei ani clasindu-se pe locul cinci la Super G, in Campionatul National. S-a urcat pentru prima oara intr-un kart in 1999, iar in 2000 s-a inscris in Campionatul National de Karting, clasa Cadet.

Ulterior, avea sa aleaga sa practice schiul doar ca sport complementar. In lumea auto, trecerea din Formula Renault 1.6 in 2.0 inseamna un pas urias, insa pentru supravietuire, sustinerea financiara trebuie sa fie pe masura. Oricum, visul sau este ca intr-o zi sa ajunga sa piloteze in F1.

Vlad Moldoveanu, 17 ani

La doar 17 are o inaltime de 2,10 m si cu siguranta nu ar fi putut practica alt sport decit baschetul. Iar asta nu numai din cauza staturii impresionante, ci si a faptului ca mama sa, Carmen Branisteanu, a fost o mare baschetbalista a Romaniei, iar la ora actuala este presedintele federatiei de specialitate. Dupa ce in mai multe rinduri a fost declarat cel mai bun jucator din Romania, la categoria sa de virsta, Vlad a fost invitat la o bursa in SUA, la St. John’s College Washington, unde joaca la echipa de seniori.

A devenit primul roman care a participat la "Nike All-America Camp", cel mai puternic centru de pregatire din lumea baschetului, iar in aceasta vara a fost ofertat de Benetton Treviso, dupa ce s-a clasat in Top 10 la camp-ul NBA din Italia. Valoric, e al cincilea jucator al Europei, insa este singurul jucator de pe Batrinul Continent cotat cu cinci stele la capitolul potential sportiv. El a fost remarcat de mai multi impresari din campionatul universitar nord-american (NCAA) si campionatul profesionist (NBA). "Vreau sa joc in NBA, aici e baschetul adevarat", spune Vlad, un specialist al aruncarilor de trei puncte, care in camp-ul de la Treviso a evoluat pentru gruparea Utah Jazz.

Dieter Nisipeanu, 29 de ani

Campion european la Varsovia (2005) si semifinalist la Mondialele de la Las Vegas (1999), Dieter Nisipeanu este cel mai bun produs al sahului romanesc din ultimii ani. Lumea celor 64 de patratele l-a cucerit inca de la virsta de 6 ani, cind tatal sau a decis sa-l legitimeze la CSS Brasov. Iar rezultatele nu au intirziat sa apara, Dieter devenind in foarte scurt timp campion national de juniori. Dragostea de sah si dorinta de a se dedica in intregime sportului mintii l-au determinat pe Nisipeanu sa renunte la scoala la sfirsitul primului an de liceu.

"Eram pe locul trei la juniori. Profesorii aveau pretentia sa stiu tot. Simteam ca nu am timp sa ma antrenez. N-avea rost sa merg la scoala si sa iau o gramada de note mici. Oricum, simteam ca acolo nu invat nimic folositor", a povestit sahistul. Mondialele de la Las Vegas, din 1999, l-au adus pe Nisipeanu in elita sahului mondial, umplindu-i totodata conturile cu 150.000 de dolari. Anul acesta, la intrecerile continentale de la Varsovia, romanul a reusit o noua performanta de exceptie: titlul european si un premiu in valoare de 20.000 de dolari.

Rezultatul din Polonia l-a propulsat pe sahist printre primii 15 jucatori ai lumii. "In cinci ani, voi deveni campion mondial", promite Nisipeanu. Iar planurile de viitor ale lui Dieter nu se opresc aici: "Cind voi incheia activitatea competitionala, as dori sa conduc Federatia Romana de Sah".

Alexandru Tudor, 34 de ani

Este cel mai bun arbitru roman al ultimilor ani, omul care nu zimbeste niciodata pe dreptunghiul verde, care aplica regulamentul cu intransigenta si, faptul cel mai important, care este garantul unui arbitraj echidistant, intr-un sport in care suspiciunile fac parte din legile nescrise ale fenomenului. Spre deosebire de restul arbitrilor romani, Tudor este singurul profesionist suta la suta, in sensul ca isi cistiga existenta exclusiv din arbitraj.

Desemnat de doua ori cel mai bun arbitru roman, Alexandru Tudor a renuntat la afaceri pentru pasiunea sa, drept pentru care conduce o Dacia break, baremurile pentru meciuri nepermitindu-i sa-si achizitioneze o masina straina. Preferatul presedintelui Comisiei Centrale a Arbitrilor, Ion Craciunescu, "fluierasul" bucurestean a declarat in repetate rinduri ca traieste pentru arbitraj, ii dedica, astfel, cel mai mult timp, fapt pentru care isi sacrifica inclusiv familia.

Cel mai bine cotat arbitru roman de pe lista FIFA, in categoria "first class", a fluierat mai mult de 80 partide internationale si, inainte de fiecare meci, nu discuta cu nimeni si nu citeste presa, pentru a se concentra doar asupra celor 90 de minute de joc si pentru a nu fi influentat in vreun fel. Dupa retragerea lui Ion Craciunescu si lui Adrian Porumboiu, Alexandru Tudor are cele mai mari perspective sa arbitreze la turneele finale ale competitiilor intertari, unde Romania nu a mai fost reprezentata in ultimul timp.