Cine voteaza cu Mircea Sandu

Razgindirea fiind mai la moda in Romania decit gindirea, de ce m-as mira ca Mircea Sandu pare hotarit sa recandideze, dupa ce a spus sus si tare ca se retrage, la conducerea unei federatii de dinsul inventata astfel incit cu a ei putere sa ne apese in jugul carului de fotbal. FRF, c’est moi, ar putea zice, flaubertian, presedintele uneia dintre cele dintii institutii postcomuniste nascute prin cezariana din mama ei comunista. Si adevar gura lui ar grai, caci FRF este in aceeasi masura Mircea Sandu, in care Mircea Sandu este FRF.

Un aranjament en gros si en detail, de la infiintare si pina astazi, 15 ani batuti pe muchie, menit a sluji interesele unui grup de oameni care, dupa ce au slujit inainte de 1989 interesele partidului si statului (eventual, prin mijlocirea Securitatii), si-au luat interesele in propriile miini si au invatat sa si le slujeasca singuri. Neajutati acum nici de Leul, nici de Vulturul, care au lucrat imprejurul lui Nicolae, Nicusor si Valentin, dar nici descurcindu-se fara ajutor, asa ca intelegindu-se sa se ajute intre ei, solidari pe deasupra si cu un trecut de care (ascultati-l pe Dumitru Dragomir!) nu le e rusine.

Aceasta solidaritate a dat nastere FRF prin vointa presedintilor de cluburi, si ei nascuti in vechiul regim si facuti in cel nou. Urmarea este un paradox tipic tranzitiei noastre glorioase. Pe masura ce fotbalul romanesc devine tot mai sarac, ferefistii lui Mircea Sandu devin tot mai bogati. Scazind nivelul performantelor, le cresc lor actiunile. Falsificind rezultate si clasamente, ferefistii devin, ei, tot mai adevarati. Vind fotbalisti precum ciobanii oi, cumpara cluburi precum fermierii paminturi, si, in timp ce floarea talentelor romanesti ia calea lumii largi, terenurile se degradeaza, tribunele se golesc, iar sportul cel mai popular se joaca prin mucigaiuri, bube si noroi. Fotbalul cu inlocuitori este opera cea mai de seama a lui Mircea Sandu - FRF.

Acum, la greu, cind opinia publica, presa, spectatorii si telespectatorii cer tot mai des plosnitelor de la federatie si liga sa plesneasca si de raul pe care l-au facut fotbalului, nu numai de binele pe care si l-au facut lor, in sprijinul lui Mircea Sandu sar toti cei care au pus cindva umarul la blaturile de partid de dinainte si la blaturile de partida de dupa 1989. Care, ieri, pe la Dinamo, care pe la Victoria (Socialismului), care pe la Flacara (Morenasterii fotbalistice, dupa vorba celebra a lui T.R.U.), care specialist in valentinologie (ce baiat bun, cum ne sprijinea el!), care cu tatal, care cu fiul. Care, astazi, cu FRF-ul central si cu filialele lui.

PS: De ce oare nu sint socat de rugamintea pe care Mircea Lucescu i-a adresat-o celuilalt Mircea, de a mai sta un pic pe post macar pina in 2007, anul de gratie al intrarii Romaniei in UE si al FRF in UEFA?

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe