Chiar daca performantele au ramas mai mult datorita unei inertii, mingea s-a rostogolit altfel dupa 1989, atragind in traiectoria sa multe milioane de dolari. Fotbalul s-a adaptat la structurile capitaliste, devenind si la noi o afacere.

Ca orice afacere, in care profitul se intoarce doar in Maybach-ul patronului, iar juniorii folosesc aceeasi minge peticita, falimentul este una dintre optiuni si pentru fotbal. Protejat in epoca comunista, ca supapa de defulare pentru norod, tolerat dupa 1989, cind o varietate de oportunisti s-au folosit de sportul confundat cu o religie fie pentru a spala bani negri, fie pentru a intra mai facil in politica, fie ambele, fotbalul continua sa suscite interes, sa adune puncte de rating la televiziuni si bani in diverse conturi. Federatia a fost scutita de plata a 5 milioane de dolari impozite catre stat, sub amenintarea ca nu se prezinta la CM din 1998.

Ministerul Apararii Nationale a platit 40 de miliarde de lei pentru modernizarea unui stadion folosit de un club privat de fotbal, situatia fiind similara la Rapid, cu o nocturna instalata cu bani de la buget de Ministerul Transporturilor, si la Dinamo, unde Ministerul de Interne si-a retras generalii din Consiliul de Administratie, dar a ramas sa comande prin puterea pe care i-o da baza materiala. De curind, guvernul a aprobat 30 de milioane de euro pentru un stadion nou si alte 80 de miliarde de lei pentru modernizarea fostului "23 August".

Fente tot mai scumpe

Fotbalistii. Platiti pe statele intreprinderilor inainte de 1989, fotbalistii isi vind scump driblingurile in zilele noastre. Media contractelor in Divizia A este de 15.000 de euro pe an, la care se adauga diverse bonusuri pentru victorii, goluri, indeplinirea anumitor obiective. La echipele de top, cuantumul salariilor creste, Dinamo si Rapid avind o medie de 35.000 de euro, iar Steaua de 45.000 de euro, platibili insa cu sacosa.

Pentru patru luni, Viorel Moldovan a incasat 100.000 de dolari la Timisoara, in timp ce Dorinel Munteanu a avut un contract de 160.000 de dolari pe an la Steaua. Pentru comparatie, jucatorii care au cistigat Cupa Campionilor in 1986 au fost recompensati cu un autoturism de teren marca ARO. Daca sub dictatura nu isi puteau deschide o afacere, fotbalistii de azi investesc in imobiliare si turism, si isi stocheaza bani in automobile de lux si banci. Dacia nu mai exista in vocabularul fotbalistilor nici macar la nivelul Diviziei B.

Legaturile cu fetele frumoase s-au pastrat peste timp. Daca inainte de 1989 balerinele si actritele intretineau atmosfera la petrecerile de dupa meci, acum top-modelele si vedetele TV le inlocuiesc cu mare succes.

LPF face marcaj la FRF

Structurile. Organizate ca asociatii non-profit dupa o lege din 1924, cluburile au devenit societati comerciale organizate dupa legile economiei de piata. O serie de legi si regulamente au fost adoptate la presiunea UEFA, dar ca in toata societatea, ele au ajuns sa fie aplicate facultativ. Asa se face ca in prezent exista datorii acumulate de peste 20 de milioane de euro, iar investitiile tind spre zero. Pentru a supravietui in prima liga, un club are nevoie de cel putin 1,5 milioane de euro, lupta pentru titlu impunind un buget de 5-10 milioane de euro.

Spre deosebire de perioada anterioara, au aparut structuri noi, copiate din Occident, gen Liga Profesionista de Fotbal. Aceasta nu face decit sa completeze atributiile Federatiei Romane de Fotbal. LPF se ocupa de organizarea Diviziei A si gestioneaza sumele obtinute din drepturile tv, ultimul contract fiind de 28 de milioane de dolari. In afara structurilor strict legate de fenomen, au aparut si capusele. Casele de pariuri speculeaza pasiunea microbistilor pentru cistiguri pentru a rula anual in jur de o suta de milioane de dolari.

De la micul trafic la marea jecmaneala

Conducatorii. S-au adaptat la noile cerinte. Inainte de 1989, Dragomir era presedinte la Scornicesti si Victoria si facea bisnita cu aparate video si rulmenti, iar acum este presedinte la LPF, are hotel, administreaza circiumi si lacuri. Tiparul este aproape identic pentru subordonatii sai. Dinel Staicu a fost militian, acum controleaza societatea de investitii SIF Oltenia, dupa ce a vindut de doua ori aceeasi echipa. Gigi Netoiu este legat ombilical de cele doua perioade. Investitorul onest a fost deconspirat de Mircea Dinescu lunile trecute ca fiind unul dintre baietii cu ochi albastri care ii fila locuinta. Noile cerinte ale UEFA impun insa un alt tip de lider, familiarizat mai mult cu legislatia si contabilitatea si mai putin cu relatiile de cumetrie.

Impresarii, o meserie de succes

Transferurile: Efectuate cu voie de la partid sau pe fereastra de la hotel, cind securistii din delegatie erau fascinati de importanta gradelor unei sticle de whisky inainte de 1989. Dupa, mii de fotbalisti s-au transferat in strainatate, contribuind, inainte de a fi inventati "capsunarii", la cresterea PIB-ului Romaniei.

Ca si in alte domenii, au aparut si profitorii, multe sume luind calea unor conturi obscure din paradisuri fiscale. O analiza a transferurilor de la Dinamo arata ca aritmetica a fost faultata pret de 24 de milioane de dolari. Conform datelor oficiale, in club ar fi intrat, pina in 2004, 38.300.000 de dolari, dar in acte nu apar decit 14.100.000. Intre timp, suma s-a mai rotunjit cu citeva milioane de dolari. Fratii Becali au ajuns din bisnitari de bilete unii dintre cei mai bogati oameni ai Romaniei, consacrind pentru posteritate meseria de impresar.

Urmasii lui Stefan Kovacs

Notorietatea pe plan extern a tehnicienilor a fost o exceptie inainte de 1989, dar globalizarea si-a spus cuvintul.

Stefan Kovacs este cel mai mare antrenor pe care l-a dat Romania, cele doua Cupe ale Campionilor Europeni (1972, 1973), Supercupe ale Europei si Cupa Intercontinentala cucerite cu Ajax Amsterdam facindu-l cel mai titrat tehnician din spatiul carpatic. Pentru el, granitele nu au reprezentat bariere, iar din Olanda a ajuns in Franta, director tehnic la federatia de fotbal.

S-a intors in Romania, in 1976, si a fost instalat vicepresedinte al FRF, apoi director tehnic si antrenor al nationalei. In 1982 a plecat din nou sa cutreiere Europa si a ocupat functia de director tehnic la AS Monaco si Panathinaikos Atena. In plan exclusiv intern, cel mai valoros tehnician ramine Emerich Jenei, care are meritul de a fi cistigat Cupa Campionilor Europeni (1986) si de a fi calificat nationala la Coppa del Mondo. Dupa 1990, si-a incercat norocul afara, la nationala Ungariei si Panionios Atena, dar nu a avut succes.

Majoritatea antrenorilor care si-au facut nume in tara au cautat contracte in strainatate, dar intre ei se distinge un traseist intercontinental, Mihai Stoichita. Acesta a antrenat pe Litex Loveci, nationala Panama, Serif Tiraspol, nationala Armeniei si Piunik Erevan, iar acum este selectioner al Kuweitului. Ilie Balaci a facut cariera exclusiv in spatiul arab, iar Iordanescu isi gaseste in zona Golfului recunoasterea de care nu are parte in tara. Cele mai vizibile performante le au insa tehnicienii care si-au facut veacul prin Europa, Ladislau Bölöni si Mircea Lucescu, ei fiind considerati si cei mai buni antrenori romani ai momentului. Si pe plan metodic au survenit schimbari, antrenorii de genul "Focu’ la ei", "Pase scurte si pe sus" sau "Ai n-ai mingea tragi la poarta" fiind obligati sa faca o serie de cursuri pentru a obtine o licenta PRO, pe baza unui audit de la UEFA.

In cautarea rezultatelor pierdute

Anii ’80 au reprezentat virful de performanta, in care Romania a reusit sa cucereasca singurele trofee, in timp ce anii ’90 sint cei de trista amintire, cu umilinte la scoruri de maidan si contraperformante.

Seria performantelor a fost deschisa de Craiova Maxima, care, in sezonul 1982/1983, reusea sa ajunga pina in semifinalele Cupei UEFA, fiind eliminata de Benfica dupa doua egaluri, 0-0 la Lisabona si 1-1 in Banie. Sezonul urmator a venit rindul altei echipe, Dinamo, sa ajunga in penultimul act al unei competitii europene, de data aceasta fiind vorba chiar despre cea mai importanta: Cupa Campionilor Europeni. Formatia din Stefan cel Mare avea sa fie invinsa in ambele intilniri si eliminata de Liverpool. Dupa un sezon in care performantele nu au mai fost repetate, au urmat anii de dominare ai Stelei, "ros-albastrii" reusind sa cucereasca Cupa Campionilor Europeni in 1986 si Supercupa Europei in 1987. Momentul a fost speculat propagandistic de Nicolae Ceausescu, care a conferit Ordinul "Steaua Republicii Socialiste Romania", clasa I echipei Steaua pentru "comportarea deosebita".

Ceausescu voia mai mult

In cuvintarea sa, redata de "Scinteia" din 13 mai, Nicolae Ceausescu perora: "Este o victorie a fotbalului romanesc in general, a miscarii sportive romanesti, care in anii constructiei socialiste a cunoscut o dezvoltare puternica si careia partidul, statul nostru ii acorda un sprijin urias, pentru a se putea prezenta cu rezultatele cele mai bune in tara, cit si in competitiile internationale. Sportul trebuie sa ramina totdeauna o preocupare de seama a tineretului, a poporului nostru, ca o parte a intregii activitati de constructie socialista, de faurire a unei lumi in care omul e pe deplin stapin pe destinele sale. Am convingerea ca clubul Steaua va lua toate masurile pentru a ridica pregatirea echipei de fotbal - ca insisi fotbalistii vor intelege ca trebuie si mai multa exigenta, mai multa disciplina si mai multa tehnica si hotarire".

Si Steaua nu s-a oprit, echipa din Ghencea mai avind semifinala pierduta in fata portughezilor de la Benfica (1988) si finala pierduta in fata "diavolilor" din Milano (1989), ambele tot in Cupa Campionilor Europeni. Seria succeselor avea sa fie incheiata de Dinamo, care, in sezonul 1989/1990, a reusit cea mai buna performanta a unei echipe romanesti in Cupa Cupelor (competitie desfiintata in 1999), ajungind pina in penultimul act.

Vidul de performante

La inceputul anilor ’90, Romania a mai contat in competitiile europene intercluburi mai mult din inertie, insa numarul echipelor eliminate in fiecare sezon de formatiile noastre s-a redus odata cu trecerea anilor. Transferurile pe banda rulanta in strainatate au fost si ele un factor important in crearea acestui vid de performanta, cele mai notabile ale anilor ’90 fiind cele trei participari consecutive ale Stelei in grupele Ligii Campionilor, unde "ros-albastrii" au terminat cel mult pe locul trei, din patru echipe.

Mai mult, spre sfirsitul acestei perioade, Romania a inregistrat cele mai slabe rezultate. Sezonul 1998/1999 a fost cel al umilintelor. Steaua a primit opt goluri de la Panathinaikos si sapte de la Valencia, FC Arges a fost umilita de Celta Vigo cu scorul general de 0-8, iar Otelul de anonimii de la Vejle, 0-6 la general. Doi ani mai tirziu, au venit cele mai slabe rezultate, doar Rapid reusind sa treaca de tururile preliminare, insa si giulestenii au rezistat doar un tur in Cupa UEFA, fiind eliminati de Liverpool.

Urme de primavara

In ultimii doi ani, suporterii romani au inceput sa spere din nou, daca nu la performante notabile, macar la comportari onorabile. Astfel, in sezonul trecut, Steaua a ajuns in primavara europeana pentru prima data dupa 12 ani, "ros-albastrii" reusind sa elimine cea mai buna echipa din 2004, Valencia, pentru a fi eliminati in optimile Cupei UEFA de Villarreal. Mai mult, anul acesta, elevii lui Protasov au avut noroc la tragerile la sorti, Fortuna rezervindu-le un culoar accesibil spre grupele Ligii Campionilor.

Comunismul a brevetat fotbalul iesit din comun

Fotbalul s-a reinventat odata cu instaurarea regimului comunist, care i-a intuit importanta si l-a modificat din temelii. Fotbalul a fost faultat in careu si transformat intr-unul dintre cele mai eficiente mijloace propagandistice ale vremii.

Lumea fotbalului a suferit aceleasi schimbari esentiale precum cele produse la nivel social si politic in timpul comunismului. Urmind modelul sovietic consacrat si patentat peste tot in jur, noua forta politica instaurata dupa razboi a infiintat primele echipe de fotbal care sa o legitimeze. Fotbalul a devenit in timpul comunismului o adevarata problema de stat, o problema a unui biet stat care suferea de complexul dependentei si al marginalizarii in plan extern, dar si un mijloc la fel de eficient pentru ca dictatura comunista sa-si sporeasca autoritatea in interior.

Burghezii, schimbati la pauza cu muncitori

Dupa retragerea trupelor sovietice, au aparut primele echipe muncitoresti precum Strungul Arad, Rulmentul Alexandria, Rocar Bucuresti, Precizia Sacele, Flacara Ploiesti (actualul Petrolul), dar si echipe militare ca Steaua Bucuresti, Steaua Mizil, ASA Tg. Mures, Dinamo Bucuresti, Dinamo Brasov sau Dinamo Bacau. Acestor echipe li s-au adaugat ulterior, odata cu ascensiunea lui Ceausescu, echipe sprijinite de catre anturajul dictatorului: FC Olt Scornicesti, Flacara Moreni sau Victoria Bucuresti. Echipe neconforme ideologic precum Carmen Bucuresti, Unirea Tricolor, Ciocanul Bucuresti, Ripensia Timisoara, Venus Bucuresti, Sparta Arad, Ferrar Cluj au fost desfiintate in masa.

Dinamo si Steaua sus rasar

Steaua (ASA in primii ani de existenta), echipa armatei, s-a infiintat in 1947. Pentru ca Steaua sa vada lumina zilei, s-a desfiintat clubul Carmen Bucuresti, patronat de un important industrias al perioadei interbelice. In anii in care Ceausescu a fost ministru al Apararii Nationale, Steaua a devenit echipa de suflet a familiei sale si in special a fiului sau, Valentin Ceausescu, devenit principalul ei protector. Dinamo a luat nastere un an mai tirziu, sprijinita de ministerul de Interne. Clubul a fost infiintat din dorinta Martei Draghici, sotia ministrului de Interne, ca raspuns la faptul ca Elena Ceausescu, sotia ministrului Apararii, avea deja o echipa a ei. Dinamo a ingropat astfel echipa comunitatii evreiesti din Bucuresti, Ciocanul.

Armata la trinta cu Militia

Cele doua cluburi s-au impus treptat pe scena fotbalistica, dominind categoric campionatul in ultimii ani ai regimului. Sistemul de echipe-satelit pus la punct de cele doua, precum si politicile de transferari abuzive de la alte echipe au fost liniile de forta prin care dusmanele de moarte si-au croit drum spre virful clasamentului ani de-a rindul. Santajarea sau amenintarea echipelor adverse, cumpararea arbitrilor erau deja probleme de detaliu.

La mijlocul anilor 1980, Dinamo si Steaua s-au ciocnit cu o ferocitate dementa. In iunie 1988, la un meci Steaua - Dinamo din finala Cupei Romaniei, Valentin Ceausescu a scos echipa de pe teren din cauza unui gol controversat. Cistigatoare a fost proclamata Steaua si arbitrii au fost suspendati.

Un an mai tirziu, in primavara, la un alt meci, galeria dinamovista a scandat: "Steaua, stai putin, pupati-l pe Valentin". Mai mult, dinamovistul Andone a facut gesturi obscene spre tribuna oficiala unde se afla Valentin Ceausescu. Jucatorul a fost suspendat un an, dar a ispasit in cele din urma numai trei luni.

Fotbalul, apanaj al tiranilor

Regimurile totalitare au intuit rolul pe care fotbalul il are in manipularea maselor si in stimularea identitatii nationale. Atit fascistii, cit si comunistii l-au exploatat de cite ori au avut ocazia. In Italia, Mussolini a recunoscut rolul nationalist al fotbalului si a avut grija ca "nationala" sa cistige Campionatul Mondial pentru a arata lumii superioritatea fascismului. In 1934, Mussolini a cumparat voturi pentru ca Italia sa organizeze turneul.

Ulterior, echipa si-a ales singura arbitrii la partidele sale si a pastrat pentru finala "centralul" care a ajutat-o si in semifinala. In finala, Italia a invins printr-un joc dur nesanctionat si printr-un gol din ofsaid. Dupa fluierul final, suporterii au racnit trei ore: "Italia, Duce!" Inaintea finalei din 1938 Mussolini a trimis o telegrama jucatorilor cu trei cuvinte: "Cistigati sau muriti!".

In Rusia Sovietica, fotbalul a devenit, in afara de spectacol pentru mase, mijloc de propaganda interna. Echipele nu erau legate de o regiune sau o categorie sociala, ci apartineau aparatelor statului. Dinamo era echipa Internelor si a KGB, TSKA (sau Steaua Rosie) era sub protectia Armatei. Practica sovieticilor s-a propagat si in restul tarilor comuniste din Europa la sfirsitul anilor ’40, in plina stalinizare.

Epoca de aur si generatia de aur

Citeste si:

Echipa nationala de fotbal a fost singura care a avut dupa revolutie rezultate mai bune decit inainte de marea invalmaseala din decembrie ’89. Jucatorii, antrenorii si baza de pregatire au fost insa de pe vremea lui Ceausescu.

Cu o luna si jumatate inainte de Revolutie, romanii iesisera inca o data in strada. Nu pentru a darima regimul comunist, ci pentru a cinta, in preajma Congresului al XIV-lea, bucuria calificarii la CM de fotbal din Italia. Dupa 20 de ani, "tricolorii" intrau din nou in lumea buna a fotbalului mondial si aveau sa ramina acolo 10 ani. Situatia echipei nationale este una dintre putinele care s-a schimbat in bine dupa 1989, dar pina in ziua de astazi joaca sub tricolor fotbalisti (Dorinel Munteanu este un exemplu) formati "pe vremea lui Ceausescu". Echipa nationala nu a fost pregatita decit sporadic (nici un an) de catre Hagi, singurul antrenor format dupa Revolutie, iar baza de la Saftica, pentru care s-au certat la cutite Mircea Lucescu si Dumitru Dragomir la infiintarea Victoriei, este si acum preferata pentru antrenamentele lui Mutu & Co. Perioada comunista a fost una saraca in performante la nivelul echipei nationale. Citeva calificari (CM ’70, CE ‘84), un sfert de finala al CE disputat in 1972 contra Ungariei si cam atit. Juniorii au scos si ei capul in lume, generatia lui Gabor cucerind medalia de bronz la CM din Australia din 1981.

Au fost transferurile externe favorabile nationalei?

Pina in ’89 nu prindeau transferuri in strainatate decit norocosii. Este memorabil transferul lui Pircalab si Nastase la Nimes in anii ‘70, orasul din sudul Frantei avind pe atunci un primar comunist in relatii foarte bune cu "fratii rosii" din PCR. Revolutia a liberalizat plecarile la echipe din Vest, dar fotbalistii romani nu au suportat prea bine socul intilnirii cu lumea libera. Nu intimplator, deruta lor a dus la ratarea calificarii la CE din 1992, singurul esec al generatiei care avea sa devina "de aur".

Virful 1994-1997

Internationalii si-au revenit deplin abia la CM din 1994, cind au reusit cea mai buna clasare din istoria echipei nationale. Spre deosebire de "epoca de aur", dupa decembrie ’89 interesul statului pentru centrele regionale de copii si juniori a disparut, micsorindu-se astfel considerabil baza de selectie. Echipa nationala este din ce in ce mai greu de gestionat, reprezentativa lipsind din 2000 de la toate competitiile europene sau mondiale. (Ovidiu Dragan)•
Scoli de fotbal pe banda rulanta
Centrul de performanta "Luceafarul" s-a volatilizat, locul sau fiind luat de sute de scoli private de fotbal.

"Fotbalul romanesc are o scoala foarte buna, care a dat multi jucatori talentati", asa incepe raspunsul oricarei vedete din fotbalul international in momentul in care este intrebata daca stie ceva despre sportul-rege din Romania. Ca sintem mingicari este un lucru recunoscut. Cit de buna este insa scoala noastra ramine de vazut. La nivelul juniorilor, situatia nu a fost niciodata prea buna. Comunismul a lasat insa in urma imaginea "Luceafarului", centrul la care s-au format toti jucatorii din Generatia de Aur.

"Luceafarul"

Ideea centrului "Luceafarul", dublata de patru centre zonale, a fost aceea de a aduna cei mai buni juniori din tara, remarcati si recomandati de diversi antrenori, acestia urmind sa faca trecerea la nivelul seniorilor in cadrul echipei de Divizia B. Pe de alta parte, "Luceafarul" a fost blamat pentru ca stringea tot ce era mai bun pentru Steaua si Dinamo - echipele puterii, din cauza faptului ca, dupa ce-si faceau "rodajul", tinerii talentati si care confirmau luau drumul echipelor din Ghencea sau Sos. Stefan cel Mare.

Totusi, inainte de 1989, juniorii beneficiau de o atentie mai mare din partea conducatorilor de cluburi, care ii stimulau in diverse feluri: copiii primeau suplimente nutritive, iar echipele mai bune jucau cu stadionul plin inaintea meciurilor de seniori. Dupa 1989, stimulentele s-au transformat in promisiuni, iar motivatia a devenit salariul pe care il primea un fotbalist.

Capital intern si extern

Din 1990 a inceput dezastrul la nivel de copii si juniori. Dezinteresul marilor cluburi pentru propriile centre de juniori si lipsa banilor - in primul rind din cauza unei legi a sponsorizarii facute special parca pentru a limita acest mod de finantare - de la pepinierele care se bazau ex clusiv pe formarea jucatorilor a facut ca rezultatele sa se vada tot mai putin pe la fazele finale ale competitiilor internationale. Actuala generatie de la nationala este dovada clara.

In ultimii ani, fotbalul romanesc, la nivelul copiilor si juniorilor, s-a adaptat la sistemul economic, devenind o afacere. Astfel, locul pepinierelor finantate de diverse firme a fost luat de scolile de fotbal. Citeva nume sonore ale sportului-rege de la noi si-au incercat norocul pe aceasta piata. Gica Popescu si Nicolae Dobrin si-au deschis astfel de centre in Craiova, respectiv Pitesti, in timp ce in Bucuresti au aparut cele ale lui Cornel Dinu si Florin Halagian. Ultimul pe lista este Viorel Moldovan, care intentioneaza sa-si deschida o scoala de fotbal la Bistrita. Nu este singurul fotbalist in activitate care se gindeste la viitor, Razvan Rat investind si el 58 de miliarde de lei intr-o academie pentru juniori. Mai mult, strainii sint dispusi sa investeasca in tinerii romani, olandezii avind un parteneriat cu Gica Popescu si o scoala de fotbal la Oradea.

Politica fotbalului

Mingea a rostogolit dupa 1989 multi anonimi care s-au folosit de acest sport pentru a intra in culisele politicii.

Politica si fotbalul sint jocuri de echipa, care au numeroase intersectii de interese comune. Si inainte, si dupa 1989, popularitatea fotbalului a atras politicienii. Circ care a tinut loc de piine, element propagandistic in comunism, motiv de pansare a orgoliilor in familia Ceausescu sau intre cabinete, jocul cu mingea a rotunjit conturile si capitalul de imagine ale unor ilustri anonimi in ultimul deceniu. Inainte de a fi sef in Parlament, Alexandru Birladeanu a fost presedintele FRF.

Vacaroiu a ciocnit cu "tricolorii"

In 1994, Nicolae Vacaroiu a fost la Otopeni sa ciocneasca un pahar cu "tricolorii", intorsi de la Mondialul din SUA alaturi de Oliviu Gherman, Doru Ioan Taracila, Alexandru Mironov sau Crin Halaicu. Si Emil Constantinescu l-a facut "mare comandor" pe Hagi, speculind imaginea buna de care se bucura fotbalistul, dar mult mai grav au fost cei implicati direct.

Pinalti, Jiji si Mitica

Acestia au facut din Gheorghe Stefan un obscur profesor provincial de tehnologie, un lider PNL si primar de municipiu, sau din oierul Gigi Becali, arivistul fascinant, un lider de partid care monopolizeaza emisiunile de stiri si talk show-urile. Lista ii mai cuprinde pe Viorel Paunescu, George Copos, Mitica Dragomir, fratii Mihailescu, Gigi Netoiu, Gheorghe Florea si multi altii. A fost si o categorie de sportivi care au acceptat benevol sa isi vinda imaginea in schimbul unor beneficii. Mircea Lucescu l-a insotit in campania electorala pe Doru Ioan Taracila fara sa fie inregimentat politic, iar Anghel Iordanescu a pus nationala de fotbal in slujba PSD, obtinind un mandat de consilier local in judetul Ilfov. Rica Raducanu a facut poante alaturi de Viorel Lis, Helmuth Dukadam alaturi de Gigi Becali si Mihai Leu a ajuns in partidul lui Dan Voiculescu. •
Mingea de aur a afacerilor

Daca pe vremea comunismului fotbalistii obtineau mai degraba favoruri decit bani, avantajul capitalismului s-a materializat pentru fotbalistii exponentiali in investitii. Cu precadere in domeniile imobiliarelor si turismului.

Daca pentru cistigarea Cupei Campionilor Europeni stelistii au primit in 1986 drept prima cite un automobil ARO, odata cu caderea comunismului lucrurile s-au schimbat in conturile fotbalistilor romani. Alinierea la capitalism si transferurile la echipe de top ale Europei au sporit finantele jucatorilor autohtoni. Si, cum moda depozitelor la CEC palise in Romania post-decembrista, au aparut investitiile. Fara doar si poate, nivelul acestora a coincis cu nivelul fotbalistic atins pe parcursul carierei.

Asa se face ca Gica Hagi sau Gheorghe Popescu reprezinta punctul de maxima prosperitate a fostilor fotbalisti deveniti oameni de afaceri. Ii secundeaza coechipieri din "Generatia de Aur", precum Adrian Ilie, Dan Petrescu sau Ilie Dumitrescu. Din noua generatie, vin din urma Adrian Mutu sau Bogdan Lobont, alti jucatori cu potential marginindu-se la amenajarea de terenuri sintetice in localitatile natale ori la deschiderea de cluburi. Exista si reteta perdantului, exponent fiind antrenorul lui Sahtior Donetk, Mircea Lucescu.

Hagi si Popescu, cei mai prosperi

In topul investitiilor fotbalistilor se situeaza domeniile imobiliarelor si turismului. Virful de gama al lui Gica Hagi il reprezinta hotelul Iaki din Mamaia, cu o investitie de aproximativ 10 milioane de euro. Asocierea imaginii cu firme de renume, asemenea Adi Mutu, i-a adus lui Hagi foarte multi bani. Gica Popescu a ales tot imobiliarele, dar s-a profilat peste hotare. "Baciul" detine cladiri in Ibiza si Madrid, are o societate imobiliara cu parteneri din Spania, este asociat cu Giovanni si Victor Becali la Becali&Popescu Sport Management si detine o scoala de fotbal. Popescu a investit si in cladirile din Bucuresti, alaturi de Victor Becali, de Hagi si de Dan Petrescu.

Aproape jumatate din banii cistigati de Adrian Ilie, cinci milioane de euro, au mers in Poiana Brasov pentru ridicarea pensiunii Ruia. Atipic fata de colegii de batut mingea la nivel inalt, Ilie Dumitrescu a investit in arta. Mai precis in galeria de arta "Hanul cu Tei". Alunecind spre actuala generatie, Adi Mutu a ales sa-si imparta investitiile in tandem cu Nicu Gheara. Detine un iaht, o fabrica de blugi si un club in centrul Bucurestiului. Colegul sau de la Ajax, Bogdan Lobont, a urmat calea deschisa mai deunazi de Mircea Lucescu. Recent, portarul nationalei a cumparat un teren in Hunedoara unde intentioneaza sa deschida o fabrica de incaltaminte si un magazin de prezentare.

Lucescu a renuntat la afaceri

La capatul celalalt al succesului se situeaza antrenorul lui Sahtior Donetk. Lucescu senior a renuntat treptat la toate afacerile din Romania in urma unor falimente puse de tehnician pe seama faptului ca a fost tras in piept. Pe rind, a renuntat la afacerile cu prajituri la care il dedulcise Copos, a pierdut fabrica "Romradiatoare" din cauza unei datorii neachitate, firma de asigurari "Croma", o fabrica de incaltaminte, dar si un restaurant. Dupa toate acestea, Mircea Lucescu a decis sa-si tina banii in banca.

Concluziile unei analize a revistei "Business Magazin"

* fostii sau actualii jucatori investesc in marea lor majoritate dupa flerul personal, fara consultanta profesionista si fara cunostinte de management;

* prefera sa mearga in afaceri pe mina rudelor cu ajutorul carora isi administreaza afacerile;

* au o arie restrinsa de domenii de investitie, de obicei pe termen scurt si mediu, gen imobiliare sau turism, neluind in calcul investitiile solide, pe termen lung, dar cu cistiguri mult mai mari;

* fotbalistii romani sint mai putin oameni de afaceri si mai mult investitori cu multi bani, dar foarte precauti;

* lectia pe care o stiu cel mai bine este sa investeasca in imobiliare si turism, iar o parte din bani sint depozitati in banca.

De la variante la combinatii

Romanii au aratat intotdeauna un apetit deosebit pentru jocul cu 1, X sau 2. Ei au trecut insa de la coada pentru buletinul Pronosportului comunist in fata tablei cu toate campionatele din Europa a caselor de pariuri. Romanii au fost dintotdeauna dornici sa-si demonstreze cunostintele in materie de fotbal prin indicarea cistigatoarei meciurilor, dovedindu-se mari devoratori de 1, X si 2. De altfel, statisticile arata ca pariem zeci de milioane de dolari, de la concursurile cu cai si ciini la meciurile de tenis si, mai ales, de fotbal.

Variantele, singura varianta

Pina in 1989 si in anii imediat urmatori, singura posibilitate de a-si manifesta priceperea a fost celebrul Pronosport. Din ‘90, ei au avut la dispozitie si pariurile, care au inlaturat biletul cu 13 meciuri impuse de Loteria Nationala. De altfel, in incercarea de a-si recupera jucatorii, Loteria Nationala a infiintat Pariloto, care insa nu s-a bucurat de succesul scontat. De asemenea, in paralel, a fost pastrat si Pronosportul, dar parca din nostalgie, cistigurile fiind acum mai mult simbolice: 2-3 lei noi (20.000-30.000 de lei vechi) la 11 rezultate, 10-20 de lei noi pentru 12 si peste 100 daca sint corecte toate pronosticurile.

Pronosportul, eliminat de 22 de operatori

Aparitia pariurilor a insemnat condamnarea la uitare a Pronosportului. Posibilitatea de a juca meciuri din aproape toate campionatele Europei, plus alte sporturi, modurile diferite de pariere si numarul mic de evenimente acceptate pe un bilet (in unele cazuri se poate miza doar pe o partida) i-au determinat pina si pe clientii traditionali ai Pronosportului sa-si schimbe optiunile. Acum, romanii joaca bilete in combinatii si pariaza 120 de milioane de dolari dintr-o piata estimata la peste 200 de milioane de dolari. Concurenta este acerba. Exista patru mari operatori de pariuri (Atra Sport Bets, Wettpunnkt, Stanleybet, PariLoto)

dintr-un total de 22, care au aproximativ 4-500 de locatii (investitia medie pentru o locatie este de 10.000 de euro) unde poti sa iti incerci norocul, piata fiind intr-o continua expansiune. "In trei ani am investit peste trei milioane de euro", declara Eduard Biletz, managerul de la Wettpunkt.

Romanilor le este frica de romani

Desi a fost si ea acceptata si introdusa in oferta caselor de pariuri, Divizia A este privita cu neincredere, suspiciunile planind asupra corectitudinii unor meciuri. Bookmakerii

si-au luat insa masuri de siguranta, in unele cazuri fiind acceptata doar o partida din campionatul intern pe biletele de joc. Este de altfel cunoscuta situatia inregistrata in urma cu doua sezoane, cind gazdele au invins in toate cele opt meciuri ale etapei, iar casa de pariuri care accepta mai multe partide din Divizia A pe un buletin s-a aflat pentru o zi in imposibilitate de plata din cauza cistigurilor mari. O alta metoda folosita de casele de pariuri pentru stoparea cistigurilor bazate pe "reciprocitati" este blocarea partidelor suspecte.

Cazul Horizont

Nici casele de pariuri nu reprezinta inca imaginea corectitudinii. Astfel, pe 16 martie 2003, trei angajati ai casei de pariuri Horizont - slovacii Lubomir Maruska si Juraj Belvoncik, plus Ana Avram, au fost arestati dupa ce s-a descoperit ca introduceau bilete dupa terminarea partidelor, metoda prin care au "cistigat" peste jumatate de miliard de lei. In luna august a aceluiasi an, slovacii au primit trei ani de inchisoare, iar Ana Avram - doi ani si jumatate cu suspendare.