Violenta la romani traieste, domestica, pe la casa omului. O gasim in media, in trafic sau dupa blocuri. Dintre toate insa, stadionul e spatiul cel mai cel. Propice si suficient de mediatizat. Inainte de 1989, aici se descarcau frustrarile politice. Acum, gama s-a mai diversificat.

Din punct de vedere istoric, relatia dintre violenta si fotbal are citeva secole la activ, cele doua fiind asociate inca din Anglia inceputului de secol XIII. Fenomenul de huliganism fotbalistic este insa ceva mai recent, dar tot britanic. A aparut in anii ’60, iar sociologii l-au explicat prin faptul ca sportul era revendicat de clasa muncitoare si prin mediatizarea meciurilor. Asa a patruns si violenta asociata fotbalului pe micile ecrane: bataile dintre suporteri sau invadarea terenului erau scandaloase, iar scandalul se vinde bine. Acelasi model de comportament a aparut si in restul tarilor europene, dar cu un deceniu mai tirziu. Englezii nu au pierdut nici ei timpul: intre 1960 si 1970, numarul manifestarilor violente legate de fotbal a crescut cu 75%.

Specific national

La ora actuala, in topul recordului de violenta fotbalistica alaturi de Marea Britanie se afla Italia, Germania, Olanda si Belgia. In aceste tari, la 10% dintre meciurile de fotbal agresivitatea suporterilor iese la suprafata. Danezii sint o exceptie notabila, ei mindrindu-se cu organizatia roliganilor, cuvintul "rolig" insemnind "pasnic". Beau la fel de mult alcool ca si huliganii englezi, priviti ca profesionistii violentei microbiste, dar au mult mai putine probleme cu autoritatile. Si componenta gruparii lor e bizara in comparatie cu alte organizatii de suporteri: media de virsta e 31 de ani, mult mai mare fata de restul, 45% sint femei si aproape 85% dintre ei au jucat fotbal pentru un club. Tot microbisti nonviolenti se proclama si scotienii din organizatia "Tartan Army", care doresc ca huliganismul fotbalistic sa nu mai poarte porecla de "boala engleza".

In Germania, violenta de acest tip se asociaza cu rasismul. Potrivit unui sondaj, 20% dintre suporteri au simpatii neo-naziste. De altfel, pe plan european, exista chiar citeva cluburi ai caror fani sint renumiti pentru xenofobie: Lazio si AC Milan in Italia, Paris Saint-Germain in Franta si Real Madrid plus Espanyol in Spania.

Agresivitatea mioritica

Romania pare sa fi intirziat, din cauza comunismului, in adoptarea acestui model de comportament, dar acum e pe cale sa ii ajunga din urma pe versatii huligani europeni. Incidentul din 14 mai de pe stadionul Steaua, cind presedintele Mihai Stoica a lovit un suporter, nu e unul izolat, si Agentia Nationala pentru Sport, si studiul coordonat de sociologul Marius Pieleanu demonstreaza ca numarul manifestarilor violente legate de fotbal e in crestere, granita dintre agresivitatea verbala si cea fizica fiind in fluctuatie.

Studiul in cauza, elaborat la sfirsitul lui 2004, a folosit drept subiecti 500 de suporteri din nucleul dur al galeriilor de la Dinamo, Rapid si Steaua. Una dintre concluzii este ca scandarile rasiste adresate rapidistilor sint lipsite de fundament real, pentru ca numarul persoanelor care apartin unor minoritati etnice este mai mare la Steaua si la Dinamo. In ceea ce priveste ultima echipa, suporterii ei scandeaza sloganuri impotriva Stelei si a Rapidului chiar si atunci cind Dinamo joaca cu o alta echipa. Cei care vin pe stadion la meciurile "ciinilor rosii" se diferentiaza in doua grupuri: auto-declaratii suporteri infocati si simplii spectatori, care reprezinta doar 16%. Acestia dezaproba violenta verbala a galeriei dinamoviste.

Grup de presiune in Ghencea

Citeste si:

Galeria stelista se considera un grup de presiune. Intentia lor se manifesta in legatura cu alte echipe, dar si cu conducerea clubului, suporterii fiind sceptici fata de increderea pe care reprezentantii oficiali ai trupei din Ghencea le-o acorda. Suporterii Stelei vor sa aiba un rol activ in deciziile luate la nivelul clubului, dar sint constienti ca pot fi ignorati de conducere, afirma unii dintre cei chestionati. Nu e vorba de o echipa care sa depinda financiar de incasarile din vinzarea biletelor, aceasta metoda de lobby indirect nefiind la dispozitia fanilor prin comparatie cu alte echipe mai mici, unde exista o strinsa interdependenta.

Liniste cu forta

Rapidistii se plaseaza la limita deviantei. Galeria e formata in principal din suporteri activi, care prefera sa fie prezenti pe stadion pentru a-i incuraja pe "alb-visinii". De altfel, 57% dintre ei nu au fost niciodata implicati intr-un scandal cu suporterii unor alte echipe si 78% prefera sa scandeze mesaje de incurajare a Rapidului, adoptind aceasta atitudine in locul denigrarii echipei adverse. In plus, majoritatea suporterilor au o atitudine realista, considerind ca nu pot influenta alegerea antrenorului si alcatuirea lotului de jucatori.

Cu toate ca acest studiu era o premiera romaneasca, el nu a incitat nici un interes din partea autoritatilor legate de acest sport sau din partea institutiilor care vegheaza asupra linistii publice. Fenomenul huliganismului fotbalistic e insa prea mediatizat pentru ca legiuitorii sa ramina surzi la el: din iunie 2004, a intrat in vigoare Hotarirea de Guvern nr. 791 care sanctioneaza actele de violenta din cadrul competitiilor sportive. Amenzile pentru batausi pot ajunge pina la 20.000.000 de lei, iar in ceea ce priveste organizatorii de competitii care nu pot tine in friu manifestarile de ura rasiala, de clasa sau religioasa, ei vor trebui sa plateasca pina la 100.000.000 de lei si sa se astepte in plus la suspendarea pe o perioada de la o luna la sase luni a dreptului de a organiza competitii.

Specialistii joaca in echipe diferite

Huliganismului fotbalistic i s-au dedicat nenumarate studii, tocmai pentru ca specialistii sint divizati cind vine vorba de explicatia violentei microbistilor. Sint de acord cu afirmatia ca in majoritatea tarilor europene acest fenomen e unul intern, grosul incidentelor avind loc la nivelul meciurilor dintre diverse cluburi, in special cind echipa joaca in deplasare. Din nou, Anglia e exceptia care confirma aceasta regula.

Unii cercetatori ai fenomenului, ca Manuel Comeron si Serge Govaert, sint de parere ca, sub efectul camerelor de luat vederi, violenta spontana a suporterilor a devenit premeditata, ei fiind dependenti de publicitatea care li se face. Christian Pociello crede ca media exagereaza infractiunile si le dramatizeaza in exces. El observa insa ca prin mediatizarea manifestarilor violente acestea sint perpetuate, pentru ca huliganii devin un fel de "spectacol in spectacol". Jean-Marie Brohm are o perspectiva si mai radicala. In opinia lui, vandalismul microbist si meciul de fotbal sint la fel de indisolubile ca berea si spuma ei.

Portret al artistului pe stadion

Cele mai pacifiste moduri de exprimare ale suporterilor par a fi bannerele si coregrafia. Primele sint obligate sa fie lipsite de obscenitati sau de rasism pentru ca jandarmii le verifica la intrarea pe stadion. Au existat meciuri la care suporterii au injghebat un adevarat dialog prin intermediul bannerelor: rapidistii au inaltat unul pe care scria "Am aflat de unde stiati nr. pct. cardinale/este egal cu media voastra acasa+deplasare", iar fanii "ciinilor rosii" au replicat, tot prin intermediul unui banner, "Prima minciuna". Dar si acest mediu de exprimare, utilizat interdisciplinar, poate lasa loc xenofobiei. De exemplu, dinamovistii au vrut sa dea o lectie de istorie. Intii au arborat un banner cu Stefan cel Mare, apoi cu Mihai Viteazul, urmat de unul cu Antonescu. Asta in timp ce cintau "Antonescu de traia/ Pe tigani ii omora" si apropiau din ce in ce mai mult bannerele de galeria Rapidului.