Scandalul izbucnit pe tema datoriei de aproximativ 20 milioane de euro pe care cluburile din Divizia A le au catre stat este doar inceputul unor evenimente care risca, in perioada urmatoare, sa duca la falimentul industriei fotbalistice romanesti. Pentru celebrii "baroni" ai balonului rotund vine un vint rece dinspre Uniunea Europeana, dar si dinspre UEFA.

Gigi Becali ar putea pica la pace cu intransigenta guvernului in materie de datorii, dar nu va pacali niciodata inspectorii UEFA care vor veni sa verifice starea fotbalului romanesc. Noile norme impuse de la Nyon sint atit de drastice incit ANAF-ul lui Sebastian Bodu pare o bagatela. Pina in 2010, fiecare club trebuie sa investeasca in infrastructura si sa se puna la punct financiar. Pentru Divizia A, nota de plata a anilor in care nu s-a facut nimic este de-a dreptul fabuloasa pentru fotbalul nostru: 300-400 milioane de euro.

Lasat permanent la coada listei de prioritati, decontul neglijentei cu care s-a tratat problema modernizarii infrastructurii a devenit acum imposibil de platit. Dupa zeci de ani in care au profitat de pe urma fotbalului, umplindu-si conturile, adunind capital politic, cumparindu-si cele mai luxoase limuzine si ridicindu-si vile de sute de mii de euro, conducatorii fotbalului romanesc isi dau seama ca nu sint bani pentru investitii. Iar solutia gasita de ei este aceeasi pe care au propus-o de cind se stiu: salvarea afacerii personale pe banii statului.

Afaceri private pe banii statului

Desi prima divizie a campionatului autohton a fost declarata profesionista inca din 1990, trecerea de facto la acest statut nu s-a produs nici acum. O multime de legi care ar trebui sa se constituie in baza unui sistem profesionist au fost adoptate de forma, dar au ramas facultative pentru presedintii a caror mentalitate este adinc ancorata in trecut. Obisnuiti cu sistemul de dinainte de ‘89, conducatorii fotbalului au continuat sa ceara totul de la stat: finantare, scutiri de taxe, gratuitati. Echipele altadata "de stat" s-au privatizat, devenind afaceri profitabile pentru patroni, dar acest lucru nu i-a impiedicat pe proprietarii cluburilor sa solicite, in continuare, ajutorul statului.

Sint afaceri particulare cind se incaseaza bani. Cind insa e vorba de investitii, cluburile devin brusc "bunul comunitatii". Mai grav este ca guvernele perindate dupa Revolutie au inchis ochii, acceptind aceste anomalii. Asa s-a ajuns ca gruparile fotbalistice sa se transforme in niste struto-camile: afaceri private pe banii statului.

Impozitul corect: 33,3%

Acestei presiuni a forului fotbalistic continental i se adauga tavalugul Uniunii Europene, la care vom adera in 2007. Una dintre masurile de disciplinare financiara o constituie disparitia artificiilor fiscale pe care sefii cluburilor le-au dus la extrem. Acum, 99% dintre cluburile romanesti fura statul ca-n codru.
Daca un club si-ar angaja fiecare jucator pe contracte de munca si ar plati conform legilor toate taxele si impozitele, lucrurile ar fi destul de complicate. De exemplu, la un milion de dolari salarii brute platite anual, angajatorul ar trebui sa dea statului 333.000 de dolari, iar jucatorii angajati vor primi in mina doar 667.000 de dolari.

In Romania se aduce in discutie, de fiecare data, latura sociala a fotbalului. Argumentele se stiu: oamenii merg la stadion, copiii fac sport in loc sa se drogheze, nu putem sanctiona o echipa cu traditie pentru ca atacam fundamentele unei intregi natiuni etc. In cluburi din Vest cu o traditie mult mai puternica decit a Romaniei, astfel de argumente nu au rezistat in fata strictetii Fiscului.

Fiorentina, de exemplu, una dintre echipele de legenda ale Italiei, a fost retrogradata fara nici un fel de remuscari din cauza problemelor financiare, desi terminase campionatul in primele cinci pozitii. AS Roma s-a aflat la un pas de lichidare din cauza datoriilor, salvindu-se in extremis datorita unui urias imprumut facut la o banca. Francezii au avut si ei un finantator de genul lui Gigi Becali. Bernard Tapie a cistigat Cupa Campionilor cu Olympique Marseille, dar doi ani mai tirziu, din cauza problemelor financiare ale clubului, a ajuns dupa gratii, iar echipa - in a doua divizie.

Timpul nu mai are rabdare

Semnalele ca vremea "haiduciilor" din fotbalul romanesc apune au aparut inca de acum citiva ani, cind UEFA a anuntat instituirea unor norme financiare si de infrastructura stricte, fara de care echipele din Europa nu pot activa in primele ligi fotbalistice.

In tara, nimeni n-a luat in seama avertismentele. Acum, industria fotbalistica din Romania pare sa fi ajuns pe marginea prapastiei. Incepind de anul trecut, conditiile forului continental au inceput sa fie implementate si in Divizia A, provocind primul soc major. Cluburile au facut fata cu mare greutate pina si celor mai elementare cerinte: achitarea datoriilor catre angajati, instalarea de scaune pe stadioane, dotarea arenelor cu toalete, instalarea unor cabinete medicale, prezentarea dovezii ca li s-a facut auditul. Pentru sezonul 2005-2006, UEFA cere, in plus, amenajarea unor terenuri de antrenament cu gazon artificial, refacerea suprafetelor de joc, angajarea unor antrenori calificati, cu diploma PRO recunoscuta in Uniunea Europeana, efectuarea din timp a auditului si construirea realista a bugetului, care trebuie facut public din timp. Aceste cerinte au facut deja primele victime - Sportul Studentesc si Apulum Alba Iulia - cele doua echipe neprimind licenta pentru a juca si la anul in Divizia A.

Neindeplinirea acestor conditii poate duce, in ultima instanta, la consecinte dramatice, echivalente cu colapsul fotbalului in Romania: neinscrierea cluburilor in prima divizie si refuzul UEFA de a accepta echipele in competitiile continentale!

Lucrurile se misca prea incet

Viorel Duru, seful Comisiei de Licentiere a Federatiei Romane de Fotbal, persoana care asigura implementarea normelor sub supravegherea stricta a inspectorilor UEFA, incearca sa-si ascunda scepticismul in spatele unor declaratii neutre. Previziunile sale sint insa negre: "In ultimii ani, lucrurile s-au miscat putin. S-a mai dat o pensula, s-a mai pus o baterie la dusuri... Problema e ca nu evolueaza cu viteza necesara pentru a ne alinia la noile standarde obligatorii. Sint pesimist", explica Duru. Seful Comisiei de Licentiere spune ca nu exista o viziune la nivel national si ca totul a ramas doar la stadiu de colocviu. "Pentru mine, e clar: fara ajutorul guvernului, n-avem nici o sansa. Dupa toate calculele, e vorba de investitii in stadioane in valoare de sute de milioane de euro! E o mare inselatorie sa credem ca se rezolva problemele cu cinci-sase milioane de euro", continua Viorel Duru.

Tavalugul Uniunii Europene

Noile norme intra in vigoare treptat, dar UEFA asteapta ca, incepind cu 2010, toate cluburile sa corespunda. Simpla enumerare a investitiilor pe care trebuie sa le faca echipele e suficienta pentru a justifica scepticismul specialistilor. Terenurile trebuie refacute, pentru a avea dimensiuni standard de 105/68 metri, care sa fie practicabile pe orice vreme. Va fi obligatorie instalatia de nocturna si, de asemenea, se cere ca toate arenele sa aiba minimum o treime din tribune acoperite.

O alta cerinta a UEFA este amenajarea de parcari pentru cel putin 10 la suta din capacitatea stadionului (de exemplu, la un stadion de 15.000 de scaune vor fi necesare 1.500 de locuri de parcare), dar si alte facilitati, cum ar fi cele pentru bazele de pregatire care vor trebui dotate cu terenuri sintetice.

Un stadion costa 30 de milioane de euro

Seful Comisiei de Licentiere a avansat citeva exemple de sume care vor trebui investite: "Din discutiile cu specialistii romani si straini, costul unui loc in cazul construirii unui stadion nou se ridica la cel putin 3.000 de euro. Un stadion de 10.000 de locuri ar costa, deci, aproximativ 30.000.000 de euro. In cazul unuia de 100.000 de locuri, pretul per scaune e si mai mare, costurile totale urcind la aproximativ un miliard de euro. Un teren artificial ar necesita cel putin 600.000 de euro. Sint investitii pe care cluburile nu le pot face".

Nici conditiile financiare cerute de UEFA nu sint blinde: "Din 2007, fiecare club trebuie sa prezinte situatia specifica (bilantul profit-pierderi), bugetul pentru sezonul urmator insotit de dovezile ca este realist, cum ar fi contractele de publicitate si de sponsorizare, precontractele transferurilor etc.

Acestea vor fi insotite de evaluarea capitalului pe care-l are clubul, iar plafonul de indatorare nu trebuie sa fie mai mare decit capitalul social. In plus, va fi necesar ca abaterile sa nu depaseasca 10 la suta din fluxul de trezorerie lunar". Normale pentru o societate comerciala obisnuita, aceste norme sint ceva de domeniul SF-ului pentru cluburile de fotbal, care, pina de curind, nu declarau nici macar banii incasati din transferurile de jucatori sau de pe bilete!

1-1,5 milioane dolari

Este suma de care o echipa de fotbal are nevoie pentru a rezista un an in campionatul romanesc de fotbal. In acesti bani intra cheltuielile cu contractele fotbalistilor si ale antrenorilor, cu cantonamentele, echipamentul, deplasarile, baremurile arbitrilor, transferurile, intretinerea bunurilor (sediu, autocare, masini etc.).

10.000-15.000 de dolari

Citeste si:

Este media anuala a contractelor individuale ale fotbalistilor din Divizia A. La acestea se adauga primele de victorie si de obiectiv, in valoare de alte citeva mii de dolari.

2,5 milioane de dolari

Este bugetul minim de care are nevoie o echipa din Romania care isi propune sa cistige campionatul. Sumele reale depasesc insa cu mult aceasta suma. Pentru sezonul 2004-2005, de exemplu, Steaua a anuntat un buget de 6 milioane de dolari, Dinamo - de 5 milioane, iar Rapid - de 3,5 milioane.

50.000 de dolari

Reprezinta valoarea medie anuala a contractelor jucatorilor de la Steaua. La Dinamo si Rapid sint mai putini bani, media contractelor cifrindu-se la aproximativ 30.000 de dolari anual.

160.000 de dolari

Reprezinta cel mai mare contract anual al unui jucator de fotbal din campionatul romanesc si ii apartine lui Dorinel Munteanu, de la Steaua. De curind, lider a devenit Viorel Moldovan, de la Poli AEK Timisoara, care in februarie a semnat un contract de 100.000 de euro pentru patru luni.

"Cind n-o sa mai pot, ma voi retrage"

Singurul club din Divizia A care nu are nici o datorie este CFR Cluj. Principalul sau actionar, Arpad Paszkany, spune ca statul taxeaza si impoziteaza prea drastic acest gen de activitate. "Banii care sint la dispozitia cluburilor abia ajung", spune Paszkany. Referitor la cerintele UEFA, patronul clujean spune ca nu stie de unde va scoate atitia bani. "Acum corespundem normelor interne de licentiere. Cind nu voi mai putea finanta echipa, ma voi retrage", explica Paszkany.

Cum se dribleaza Fiscul

Cluburile din fotbalul romanesc au perfectionat, de-a lungul timpului, o multitudine de metode prin care "au pacalit" legile. Unele vizeaza aspectele sportive, altele - pe cele financiare. Citeva dintre aceste metode au facut cariera in campionatul romanesc de fotbal.

Ca regula de baza, jucatorii sint platiti oficial cu salarii modeste, adesea chiar cu venitul minim pe economie. Cineva din afara sistemului se poate intreba de ce se considera ca fotbalistii sint printre categoriile de populatie cel mai bine platite?
Explicatia este cit se poate de simpla: diferenta dintre salariul minim pe economie si un venit care ofera jucatorilor posibilitatea de a achizitiona un intreg parc de masini scumpe e achitata prin diverse inginerii.

Sacosa

Pentru a evita actele contabile si, in consecinta, plata impozitelor catre stat, fotbalistii sint adesea platiti direct din sacosa, cu bani gheata. E o metoda invechita, datind din preistoria contabilitatii, dar acesta este stilul care l-a consacrat pe Gigi Becali, patronul echipei de fotbal Steaua. Modalitatea este eficienta deoarece autoritatilor le e aproape imposibil sa demonstreze cit a primit un jucator. O alta metoda e cea a donatiilor. Este o tactica destul de raspindita printre echipele din fotbalul romanesc. Cluburile infiinteaza fundatii si isi platesc jucatorii prin donatii. Sumele apar in acte, dar sint impozitate mai putin.

Transferurile

Vinzarea de jucatori reprezinta, poate, cea mai rentabila afacere din intreaga economie romaneasca. Din 1990 si pina in prezent, sute de fotbalisti au fost vinduti in strainatate. Indisciplina financiara a incurajat practica banilor negri rezultati din transferuri. In majoritatea covirsitoare a cazurilor, cluburile au declarat ca au incasat, in schimbul jucatorilor, mai putini bani decit in realitate. Topul e dominat de Dinamo, fostul club al Ministerului de Interne.

Punind cap la cap sumele anuntate de "ros-albi" in cazul celor mai importante transferuri si comparindu-le cu cifrele date publicitatii de cluburile din strainatate care au achizitionat jucatorii, rezulta ca numai in ultimii ani "s-au ratacit" pe drum peste 24 de milioane de dolari. De exemplu, in momentul transferului lui Ciprian Marica la echipa ucraineana Sahtior Donetk, Dinamo a anuntat ca s-au incasat 2,6 milioane dolari. Ucrainenii au spus, in schimb, ca au platit pe jucator 7,8 milioane!

Dolarul, egal cu lira sterlina

O situatie asemanatoare a fost si in cazul plecarii lui Adi Mutu la Internazionale Milano. La vremea respectiva, Dinamo a informat ca italienii au platit clauza de reziliere existenta in contract, care se ridica la 2,1 milioane dolari. Anul trecut insa, intr-un bilant al cheltuielilor din ultimul deceniu dat publicitatii de gruparea milaneza, in dreptul lui Adrian Mutu figureaza suma de 7,8 milioane de dolari! De regula, diferentele nu intra doar in buzunarele conducatorilor de club, ci si in ale diversilor impresari si intermediari.

Dinamo nu e singurul club care foloseste aceste metode. Toate formatiile din fotbalul romanesc au apelat la aceasta practica. Este de pomina cazul transferului lui Ilie Dumitrescu, in august 1994, de la Steaua la Tottenham Hotspur, in Anglia. In documentele din Romania se mentioneaza ca jucatorul a trecut Canalul Minecii pentru 2,5 milioane dolari. In realitate, englezii platisera 2,5 milioane de lire sterline (aproximativ 4,3 milioane de dolari)!

Transferul lui Cristian Dulca de la Rapid in Coreea de Sud, la Pohang Steelers, a facut inconjurul lumii. S-a batut palma pentru 600.000 de dolari platibili in trei rate, dar Rapid a inregistrat la Federatia Romana de Fotbal un document in valoare de 120.000 de dolari! A fost un fals demonstrat cu acte. Nici unul dintre aceste cazuri nu s-a incheiat cu sanctiuni din partea autoritatilor statului.

Noile societati comerciale

O alta tactica a cluburilor de a pacali statul e folosita, in prezent, cu succes de aproape jumatate din formatiile Diviziei A. Conducatorii societatii care detine o echipa de fotbal nu-si platesc niciodata impozitele la stat. In momentul cind autoritatile dau semne de nervozitate, se infiinteaza o noua societate comerciala la care se transfera absolut toate activele vechii societati (jucatori, masini, sediu etc.). Noua societate, fara datorii, primeste avizul ligii si al federatiei de fotbal, preia locul si palmaresul echipei, in timp ce statul ramine sa-si recupereze zecile de miliarde de lei de la firma veche, devenita o fantoma fara sediu, active sau angajati. Multe dintre cluburi au mers pe aceasta metoda, iar datoriile au ajuns la circa 20 milioane de euro.

Acum, conducatorii de cluburi spun ca au preluat doar activele vechilor societati cu datorii, nu si pasivele. Fortind o paralela, ei au pretentiile cuiva care ar cumpara un apartament cu datorii la intretinere, energie electrica si telefon, dar nu vrea sa le plateasca pretinzind ca preia doar imobilul, fara aceste restante. Daniel Chitoiu, vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, spune ca toate cluburile sint, in acest moment, in executare si ca se va merge inainte cu aceasta procedura.

"In situatia in care constatam ca au trecut fraudulos bunuri de pe o firma pe alta, vom actiona in instanta", spune Chitoiu. Fostul fotbalist Ionut Lupescu, actualmente vicepresedinte al Asociatiei Fotbalistilor Amatori si Nonamatori (AFAN) si unul dintre putinii posesori ai unei diplome de management sportiv obtinuta in Germania, spune ca toate cluburile care au datorii trebuie sa le plateasca. "Marea problema a unor cluburi cum este Dinamo, unde cunosc situatia, este ca, de fapt, nu au nici un ban! Desi s-au facut transferuri importante, nu exista bani. In schimb, cei care conduc aceste cluburi au, de la an la an, o bunastare din ce in mai mare", incheie Lupescu.