Arsene Wenger, omul pentru care Arsenal a incalcat o traditie de 110 ani

Arsene Wenger s-a nascut la data de 22 octombrie 1949, la Strasbourg. A inceput sa joace fotbal pe postul de fundas la diverse cluburi din ligile inferioare din Hexagon in timp ce invata la Institutul European de Studii Superioare Comerciale din Strasbourg, in cadrul Universtitatii Robert Schuman.

In anul 19 79, la varsta de 29 de ani, Wenger a devenit jucator profesionist, dupa ce a fost legitimat de RC Strasbourg, echipa pentru care a evoluat ulterior in doar 12 partide. Arsene a avut insa si un pic de noroc, intrucat a ajuns la gruparea de pe Stade de la Meinau intr-un moment extrem de favorabil. La primul sau sezon in Ligue 1, Wenger a cucerit titlul de campion cu noua sa echipa. Cariera sa de fotbalist a luat sfarsit in 1981, an in care a obtinut diploma de antrenor si a fost desemnat sa se ocupe de grupele de juniori ale lui Strasbourg.

Prima experienta a lui Wenger ca antrenor principal a fost considerata un esec. In 1984, el a preluat pe AS Nancy, formatie care, la cel de-al treilea sezon cu Wenger la conducere, a retrogradat in esalonul secund, motiv pentru carte tanarul tehnician se vedea nevoit sa-si caute de lucru in alta parte. "Tot raul spre bine", pare sa-si fi spus atunci Wenger, care, la scurt timp, a fost numit in functia de antrenor al echipei AS Monaco. Ce a urmat dupa? In primul sezon cu Arsene Wenger pe banca, gruparea din Principat a devenit campioana Frantei, iar presa din Hexagon remarca inca de pe atunci calitatile de manager ale acestuia. La al doilea sau mandat ca principal, Wenger s-a inconjurat de fotbalisti precum Glenn Hoddle, George Weah sau Jurgen Klinsmann. De asemenea, i-a descoperit si promovat in prima echipa a lui AS Monaco pe viitorii campioni mondiali Youri Djorkaeff, Lilian Thuram, Emmanuel Petit si Thierry Henry. In vara lui 1994, Wenger era dorit la Bayern Munchen, dar si la carma nationalei cocosului galic, care ratase calificarea la Cupa Mondiala din SUA. Acesta a ramas insa loial formatiei monegasce, dar, ca o ironie, a fost concediat dupa un inceput ezitant de campionat in editia 1994/1995.

Cum nu putea sa stea departe de fenomen, Wenger a surprins pe toata lumea cand a ales sa plece in Japonia pentru a pregati pe Nagoya Grampus. In scurt timp, Arsene a impresionat si in campionatul nipon, echipa sa a urcat de pe ultimele pozitii pe podium si a cucerit "Cupa Imparatului", vechea denumire a Cupei Japoniei.

La vremea respectiva oficialii lui Arsenal Londra, formatie care nu mai castigase titlul in Premier League de cinci ani, anuntasera ca l-au concediat pe Bruce Rioch din cauza rezultatelor dezamagitoare. Gerard Houllier, pe atunci director tehnic al Federatiei Franceze de Fotbal, l-a recomandat pe conationalul sau Wenger vicepresedintelui londonezilor, David Dein. La 1 octombrie 1996, Arsene Wenger (47 de ani) a fost numit noul manager al gruparii din capitala Angliei. In urma deciziei respective, la Arsenal s-a incalcat o traditie si s-a pasit intr-o noua era, Wenger fiind primul antrenor din istoria clubului care nu provenea din teritoriul Marii Britanii.
In acea perioada, fanii "tunarilor" au privit cu neincredere alegerea facuta de conducerea clubului, deoarece noul antrenor nu avea un nume sonor. De altfel, presa engleza l-a ironizat pe noul antrenor, titrand la auzul vestii: "Arsene who?". Dar Wenger si-a demonstrat "stofa" de manager inca de la debut, castigand primul sau meci in fata lui Balckburn, scor 2-0. In acel sezon, londonezii au terminat pe locul 3 si au ratat calificarea in Liga Campionilor la golaveraj. De remarcat faptul ca echipa de start a lui Arsenal avea in componenta un singur stranier, Parick Vieira, si o medie de varsta apropiata de 30 de ani. Dupa primele sapte luni cu Wenger la conducere, presa engleza remarca fatul ca Arsenal "a renuntat la clasicul kick and run si etala un stil de joc mai degraba european cu multe pase la firul ierbii".

In cel de-al doilea sau sezon pe Highbury, Arsene Wenger si-a trecut in cont primele sale trofee in Anglia. La finalul stagiuni 1997/1998, Arsenal a reusit "dubla" campionat-cupa, a doua din istoria clubului londonez. "Tunarii" ii aveau atunci in lot pe veteranii David Seaman, Tony Adams, Steve Bould, Nigel Winterburn, Lee Dixon sau Martin Keown, dar si pe adolescentul minune Nicolas Anelka. In urmatoarea editie de campionat, Arsenal s-a clasat pe locul secund, la un singur punct in spatele lui Manchester United. La finalul acelei stagiuni Wenger l-a adus de la Juventus pe Thierry Henry, cel care avea sa devina cel mai important atacant din istoria moderna a clubului. Au urmat sezoane in care Arsenal s-a luptat pentru suprematie in Premier League cu Manchester si Chelsea, echipe cu bugete mult mai mari decat ceea ce avea Wenger la dispozitie. Cu toate acestea londonezii au mai cucerit doua titluri, in 2001/2002 si 2003/2004, campanie pe care Arsenal a incheiat-o fara sa cunoasca infrangerea. In 2006 s-a consemnat un alt eveniment istoric pentru "tunari": accederea in finala Ligii Campionilor pentru prima oara in istoria de 120 ani a clubului din nordul Londrei. Din pacate pentru fanii lui Arsenal favoritii lor au pierdut trofeul in fata Barcelonei, formatie care l-a transferat ulterior si pe Thierry Henry (174 de goluri marcate in Premier League).

Intre timp, la gruparea londoneza si-au facut aparitia multi fotbalisti tineri care, sub bagheta lui Wenger, au cunoscut consacrarea. Din aceasta categorie de jucatori fac parte nume precum Fabregas, Adebayor, Clichy, Eboue, Senderos sau Denilson. Daca la inceputul mandatului lui Wenger primul "11" al lui Arsenal era alcatuit aproape in totalitate din fotbalisti britanici, in ultimii ani echipa de start a londonezilor are in componenta cel mult unu sau doi autohtoni. Cu toate acestea publicul de pe Emirates, arena unde de cele mai multe ori se joaca cu casa inchisa, apreciaza calitatea fotbalului practicat de "copiii" lui Wenger.

Este de notorietate faptul ca Arsene Wenger reprezinta unul dintre cei mai mari descoperiori si slefuitori de talente din fotbalul mondial, dar si un manager in adevaratul sens al cuvantului. Un exemplu in acest sens este afacerea pe care a facut-o cu Anelka, pe care l-a luat la varsta de 17 ani pentru aproximativ 500.000 de lire sterline si pe care l-a vandut apoi cu 25 de milioane de euro la Real Madrid. Cu banii obtinuti din acest transfer i-a adus pe Robert Pires, Sylvain Wiltord si Thierry Henry, jucatori al caror aport a fost decisiv in castigarea titlurilor din 2002 si 2004.

Arsene Wenger, vorbitor fluent de germana, engleza si franceza, a fost decorat in 2002 cu ordinul Legiunii de Onoare, cea mai mare distinctie in Franta. Mai mult, in urma cu doi ani acesta a devenit al doilea manager strain care a fost inclus in English Football Hall of Fame. Dupa 12 ani pe care i-a petrecut pe banca celor de la Arsenal, Wenger este iubit, respectat si apreciat de fanii "tunarilor" poate mai mult ca oricare jucator ce a stralucit pe Highbury iar apoi pe Emirates in mandadul sau. David Dein, fost vicepresedinte la Arsenal si totodata unul dintre cei mai de succes conducatori ai clubului, il considera pe Wenger "un manager de exceptie capabil sa faca minuni, care a revolutionat echipa si a transformat jucatori obisnuiti in fotbalisti de clasa mondiala, dandu-le suporterilor lui Arsenal ocazia sa vada un fotbal de pe alta planeta".

Palmaresul lui Wenger ca antrenor:
La Monaco:
- Un titlu in Ligue 1 (1988)
- O cupa a Frantei (1991)
La Nagoya Grampus:
- Supercupa Japoniei (1996)
- Cupa Japoniei: (1996)
La Arsenal:
- 3 titluri in Premier League: (1998, 2002, 2004)
- 4 Cupe ale Anglei (1998, 2002, 2003, 2005)
- 4 Supercupe ale Angliei (1998, 1999, 2002, 2004)
Distinctii individuale:
- Managerul francez al anului (1988)
- Managerul anului in J-League (1995)
- Managerul anului in Premier League (1998, 2002, 2004).