“La Beijing voi concura cu gandul la Beatrice, fiica mea. Daca ma va ajuta Dumnezeu sa castig o medalie de aur la Olimpiada din China, atunci aceasta va fi pentru ea”, spunea, la plecarea spre China, Marian Dragulescu. Doar cei apropiati cunosteau drama prin care trec gimnastul si familia lui. In varsta de patru ani, fiica acestuia, Beatrice Maria, fusese diagnosticata cu hipoacuzie bilaterala. Nu auzea si nu vorbea. Afectiunea nu putea fi corectata cu ajutorul unui aparat auditiv, singura solutie fiind o interventie chirurgicala la Viena.

Cu patru ani in urma, la Atena, Marocanul scapa printre degete titlul olimpic, dupa ce din cauza unui moment de relaxare rata a doua executie la sarituri.

La vremea aceea promitea revansa. Era campion european si mondial, aurul olimpic fiind singurul care-i lipsea din palmares. S-au scurs anii, iar prioritatile s-au schimbat. Acum nu mai contau palmaresul, nici chiar sanatatea lui, ci importanta era doar Beatrice Maria, fiica gimnastului. “Problemele la coloana vertebrala sunt extrem de serioase. La Beijing, Marian a concurat pe semnatura medicilor americani, cei care l-au tratat cu cateva luni in urma. In tara, nimeni nu a dorit sa-si asume responsabilitatea. A evoluat la Beijing pe semnatura unui medic din SUA, aici nimeni nu a vrut sa semneze”, a dezvaluit sotia gimnastului, Larisa Dragulescu.

Durerea la picior si riscul de a ramane paralizat trecusera insa in planul secund. Marian si familia lui aveau nevoie de aurul olimpic ca de aer.