Desi nu multi romani au avut ocazia se viziteze cimitirul Bellu, el este unul dintre obiectivele turistice care se regasesc pe harta Capitalei. Bellu ocupa un loc fruntas si in ceea ce priveste densitatea de opere de arta pe metru patrat din Bucuresti, aici regasindu-se opere ale unor sculptori celebri precum Emil von Becker; Raffaello Romanelli, Karl, Carol si Frederic Storck; Oscar Han sau Ion Mincu.

Istoria cimitirului este una foarte interesanta. In secolul al XIX-lea locuitorii Bucurestiului isi ingropau morii in curtile bisericilor. Saracii insa erau ingropati in cele cateva cimitire de langa Bucuresti. Dupa o perioada, pentru a fi in pas cu moda, edilii orasului au hotarat ca trebuie desfiintate cimitirele saracilor, pentru a se construi unele noi in oras.

Unul dintre acestea era situat pe ulita Serban-Voda, unde se afla o gradina mare apartinand baronului Barbu Bellu (1825-1900), ministrul Cultelor si Justitiei. Bellu a donat terenul Sfatului Orasenesc si astfel a luat nastere Cimitirul Bellu.

Cimitirul incepe sa functioneze legal in septembrie 1858. C. A. Rosetti, initiatorul organizarii Cimitirului Bellu, este primul concesionar pe care il putem gasi in Arhiva Cimitirelor. In noiembrie 1859 cumpara un loc de veci aici, pentru fiica sa, Elena. Din anul 1862 Cimitirul Bellu trece sub aripa Municipalitatii bucurestene, asa ca, in momentul in care vechea capela este daramata, primarul Emil Pache Protopopescu pune piatra de temelie pentru noua capela, care a fost cladita in stilul catedralei din Karlsbad.

Citeste si:

Sunt mentionate aici familiile Cantacuzino-Rafoveanu (1863), Scarlat Rosetti (1865), Vacarescu, Ghica, Florescu, Filitti, Mihailescu, Slatineanu, Campineanu etc. Cimitirul Bellu avea 17 hectare in 1859, iar in prezent masoara 28 de hectare.

Bellu pastreaza multe secrete si povesti cutremuratoare, una dintre acestea fiind a familiei Poroineanu. Monumentul acesteia reprezinta o tanara moarta, culcata pe spate si un tanar cu barba care sta la picioarele ei cu capul plecat. Povestea celor doi tineri este speciala... Cand erau foarte mici au fost despartiti - baiatul a ramas in tara, iar fata a plecat la Paris. Nu li s-a spus niciodata ca sunt frati. A trecut timpul si tanarul a plecat la randul lui in Franta, la studii. Acolo si-a intalnit marea iubire, o femeie de o frumusete rara. S-au casatorit imediat si au trait clipe de fericire nebuna. Totul a durat pana cand, revenind in tara, cei doi au aflat, prin nu se stie ce imprejurare, ca sunt... frati. Oroarea, disperarea si durerea i-au facut pe indragostitii nefericiti sa-si puna capat zilelor. In urma lor a ramas povestea si monumentul din marmura neagra, ridicat de artistul Raffaello Romanelli.

Cimitriul Bellu este loc de veci si pentru marii scriitori ai Romaniei. Aleea Scriitorilor reprezinta o atractie pentru curiosi si pentru “fanii” operelor lui Eminescu, Caragiale, Creanga sau Nichita Stanescu.