Vedeta a primit vestea in dimineata de 7 iulie, de la Londra, dupa saptamani de asteptare. Este o adoptie la distanta, Andreea Marin angajandu-se sa-i poarte de grija copilului pana cind acesta va implini 18 ani, dupa cum relateaza Cotidianul.

Intr-o editie mai veche a emisiunii Happy Hour, Andreea Marin isi manifesta intentia de a adopta un copil din Africa.

"Am inceput ziua cu un mesaj pe mailul personal pe care l-am primit din Anglia si care suna minunat: “Aveti o fetita de 9 ani in inima Africii!”. N-am crezut ca voi avea o emotie atat de puternica si ca voi simti, dupa saptamani bune de asteptare, ca e una dintre cele mai mari impliniri sufletesti: o adoptie la distanta inseamna sa ai sansa de a avea grija de un copil dintr-un alt colt al lumii, protejandu-l financiar si moral pana cand implineste 18 ani, in limita pe care ti-o doresti. Exista posibilitatea sa faci si o donatie lunara relativ mica, dar daca ai posibilitatea de a ajuta nu doar copilul, ci si comunitatea in care traieste e, fireste, cu atat mai bine." scrie Andreea Marin intr-o postare pe blogul personal.

Potrivit Atac, ea spune ca si-a dorit aceasta adoptie din momentul in care tinut in brate un copil afectat grav de subnutritie si fara nicio speranta. In postare raspunde categoric si eventualelor critici la adresa ei, pe motiv ca nu a facut acest gest pentru un copil din Romania: „M-am indragostit de Africa si de copiii ei atat de vulnerabili si de aceea am hotarat sa fac acest pas, fara sa abandonez ajutorul constant pe care-l acord unor copii in tara mea (raspund astfel intrebarii pe care o consider meschina, de tipul «Ce-i trebuie cuiva sa ajute un copil din Africa, n-avem destui la noi acasa?»; numai un om prea putin educat si, prin urmare, cu un orizont foarte ingust, poate gandi astfel, dincolo de faptul ca nu datorezi nimanui explicatii in alegerea ta de a ajuta cand iei o asemenea decizie, bazandu-te pe propriile forte...).”

Andreea Marin Banica descrie si demersul facut in aceasta directie, "Cand am incercat prima data sa fac aceasta adoptie la distanta - procedeu despre care am aflat mai multe din informatiile oferite de cineva din strainatate care a facut acest gest, dar si din calatoria mea in Niger - am descoperit ca Romania este printre tarile care nu au un birou local pentru un astfel de demers. Cu alte cuvinte, ca roman, nu puteam face asta, desi aveam posibilitatea financiara si disponibilitatea, ca si cei din strainatate. Asa ca mi-am propus sa fortez nota si sa trimit o cerere speciala la Londra si, dupa cateva saptamani de schimb de informatii si insistente, imposibilul a devenit posibil."

Citeste si:

Ea isi motiveaza deschiderea fata de acset subiect prin speranta ca ajutorul acordat va fi luat drept exemplu de cei care vor a ajute un copil care se naste "intr-o lume trista, dureros de saraca, fara perspective".

"Cunosc romani care si-ar dori sa faca acelasi lucru si de aceea promovez aceasta idee, cu convingerea ca ea poate schimba vieti si poate lega punti de comunicare peste timp, peste granite, dincolo de aparenta bariera a diferentelor culturale. Poti avea grija si de un copil (sau mai multi) din Romania, dar si de un omulet din alt colt de lume in acelasi timp, cand ajungi la un statut si la un mod de intelegere a lucrurilor care te face sa iei o astfel de decizie cu tot sufletul. Poti da o sansa acolo unde chiar nu exista o alta speranta. Asta e o amprenta pe care cred ca merita sa o lasi in urma ta in viata. As vrea sa clarific un lucru: singurul motiv pentru care nu am ascuns acest lucru este faptul ca as vrea ca el sa fie cunoscut si la noi ca o posibilitate de azi inainte de a ajuta. Am petrecut multi ani cu ideea ca noi, ca romani, asteptam doar ajutor dinafara. E timpul sa il si oferim cand ne sta in putere."

Patrand tonul, ea posteaza si un apel umanitar primit printr-un comentariu de la o cititoare a blogului.