Cand te gandesti la Moldova, te gandesti la Stefan cel Mare, la Ion Creanga, la salba de manastiri, dar te gandesti, deopotriva, la sutele de mii de moldoveni plecati, de saracie, la munca in Spania si in Italia si la copiii ramasi in urma lor in tara, in grija bunicilor. Moldova, cu bune si cu rele...

Moldoveanul, cu zambetul sub mustata
Moldoveanul zice despre sine ca-i ospitalier, ca-i credincios, ca-i vesel si ca-i place viata, ca s-a nascut intr-o regiune care musteste de talent si care-a dat nume mari, in toate domeniile, mai cu seama in cel artistic. Nascut la Dolhasca, in Moldova, Alexandru Arsinel povesteste: „Moldoveanul e o fire mai melancolica, mai sensibila, poate si vicisitudinile prin care a trecut ani de zile i-au dat o sensibilitate mai speciala si un fel de a gandi, mai profund, mai serios.

Moldoveanul e un om care stie sa si planga, dar stie sa si rada. E hatru, e un om care-i tot timpul cu zambetul sub mustata. De la el trebuie sa te-astepti mereu la o aruncatura..."

Alexandru Calinescu, profesor universitar si director al Bibiliotecii Centrale Universitare din Iasi, spune, la randu-i: "Moldovenii au reputatia de oameni asezati, molcomi, cumpaniti si cumpatati. Cu siguranta este un stereotip pentru ca daca vom discuta cu mai multi moldoveni vom vedea ca nu toti au aceste caracteristici. In plan cultural, moldovenii au reputatia de a fi traditionalisti, ceea ce nu e un lucru rau".
Liviu Antonesei, publicist si profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iasi, puncteaza: „Daca ne uitam pe o harta a Romaniei unde sunt scrise personalitatile care erau pe vremea noastra in scoli, vezi ca, daca o iei de la Suceava la Botosani, Dorohoi, Iasi pana pe la Barlad, e plin de personalitati. Si dupa aceea te duci in restul tarii si vezi cate unul, ici si colo".

„Moldovenii plecau de saracie"
Daca incerci sa trasezi un portret al moldoveanului, pornind de la bancurile ce-l au drept personaj, ai sa vezi c-o sa obtii o descriere nu prea prietenoasa: se zice ca moldoveanul e lenes („Care-i treaba la Suceava? Bei, mananci si stai dijeaba"), ca-i cam place sa traga la masea, ca-i violent, afemeiat, needucat.

Daca mergem pe firul istoriei, o sa observam ca stereotipuri despre moldoveni exista inca din perioada interbelica, cand moldovenii ajunsesera sa lucreze, de pilda, la Uzina Astra (1921), actuala Roman SA. Multe clisee s-au nascut si in anii care au urmat razboiului, atunci cand locuitorii din partea de nord-est a tarii incercau sa ia viata de la capat, dupa bombardamente si refugiu. Alte stereotipuri au aparut in urma foametei din ’46, atunci cand se manca pana si samanta de matura, cum povesteste Alexandru Arsinel.
Cele mai multe idei preconcepute au luat fiinta si s-au impamantenit, insa, in anii comunismului, atunci cand locuitorii regiunii au plecat masiv in celelalte zone ale tarii sa-si faca un rost. „Moldovenii plecau de saracie, erau dezradacinati, si e limpede ca omul care pleaca de acasa nu mai are echilibrul locului natal, are tot soiul de purtari mult mai libere si da in vileag lucruri pe care acasa le reprima", explica etnologul Serban Anghelescu felul in care au luat nastere stereotipurile.