Postul Pastelui trebuie sa fie cel mai riguros dintre toate, atit ca regim alimentar, cit si ca mod de viata, mai cuviincios in vorbe si preocupari.

Parintele Iustin Marchis, de la Biserica Stavropoleos, isi aminteste "ca-n copilarie, bunicile si chiar mama, cu cenusa, ca n-aveau detergent, faceau curat in bucatarie, pentru ca incepea postul. Chiar si copiii si batrinii posteau. Astazi, putina lume posteste dupa rinduiala. Adica: prima saptamina, doar seara mincare uscata sau ceai, compot. Apoi, in toata perioada aceasta, bineinteles, fara carne, dar nici macar peste, decit la Bunavestire si la Florii; si, desigur, nici oua si lapte, ca in postul catolic. Si in ultima saptamina postul e mai riguros. Bunicile mele, de joi, nu mai mincau pina in noaptea de Inviere. Sacrificiul lor insemna pregatire pentru patimirea lui Hristos dinaintea Invierii".

Si pentru societatea de consum postul pastelui este o perioada de pregatire, si anume a vinzarilor, posibil fulminante, din ultima saptamina (tocmai Saptamina Patimilor). Acum, piata introduce, treptat, si ne ia ochii cu toate acele obiecte, aparent fara utilitate, dar care, incet-incet, ne devin indispensabile marii sarbatori. Care nu mai are in centru smerenia si trairile spirituale, ci placerile abundentei si ale amanuntului. Sabina Ispas, cercetator principal la Institul de etnografie si folclor, considera ca: " Lumea moderna este mai putin informata. Pentru foarte multi s-a ocultat semnificatia Pastelui, dar au nevoie de bucuria sarbatorii. Incet-incet, sarbatoarea, din dorinta de a ne plasa mai aproape de divinitate, incepe sa devina pretextul bucuriei personale sau de grup, exprimata in forma materiala. Si, ca atare, putem primi orice dar".

Infrinare canonica, abundenta laica

Care este, atunci, solutia cetateanului, pe de o parte, crestin ortodox, si, pe de alta, practicant al religiei comuniste? Probabil, una de compromis, in care sa nu elimine, de tot, placerile shopping-ului, dar nici sa uite ca aceasta perioada ramine, pina la bucuria Invierii, una de doliu. Si daca se hotaraste sa cumpere, sa stie sa aleaga, fara sa lase prostul gust sa-i intunece mintile. Parintele Marchis ne spune ca "kitsch-urile care se vind nu sint o chestiune strict religioasa, ci una de gust. Sigur ca Biserica ar putea face mai mult, sa ofere produse mai de calitate. Noi insine, la Stavropoleos, editam o icoana cu Invierea si avem, de la Patriarhie o felicitare cuviincioasa cu un text potrivit. Pentru ca ceea ce am vazut de-a lungul anilor nu are nici o legatura cu traditia, cu gustul pe care ar trebui sa-l avem si la mincare, si la bautura, si la imaginile pe care le achizitionam, mai ales la cele pe care le oferim copiilor nostri".

Paradisul kitsch-ului dulce

Citeste si:

De la tarabe pina la magazinele mai sofisticate, toate se intrec in a ne oferi cam aceleasi simboluri primavaratice: oua, iepurasi, pui si alte pasari, plante. Materialele difera, oscilind de la naturale, precum lemnul, paiele, penele, chiar nobile (ceramica, pietrele semipretioase), la artificiale (plasticul). Si, evident, preturile, care cresc de la 10.000 de lei, un ou din lemn sau un puisor, la l.500.000 de lei, un aranjament floral mai sofisticat.

Tarabele dau tonul produselor celor mai la indemina, cel putin ca pret. Noutatile anului sint niste oua, intregi sau deschise la mijloc, gen cutie, care s-ar vrea cloisonne cu tenta orientala. Acelea sint cele mai luxoase si costa intre 50.000 si 200.000 de lei, unul urias. Tot mai noi sint si produsele religioase, de asta data, fara urma de indoiala, kitsch. Daca iepurasii si puii pot fi scuzati, ca semne inocente ale primaverii, chipul lui Iisus sau al Fecioarei pe o icoana gen carte postala, asemanatoare celor cu japonezele care clipeau, de altadata, este de-a dreptul inoportun. La fel cel, gen abtibild, de pe un fel de mic postament transparent. Sau chiar de pe pungile de cadouri.

Si magazinele se inscriu in competitie cu oua din burete, produse in Grecia, de la 10.000 la 25.000 de lei, masina de pictat oua, cu pensule si vopsele, gaini cu baterie care stiu Cintecul ratustei, al Rominei si al lui Al Bano, Capriccio, cosulete cu toarta, cu iepuras, de la 120.000 la 169.000 de lei, mov, roz, galbene, verzi, coronite din flori artificiale, cu ou la mijloc, lalele si margarete artificiale la ghiveci - 129.000 de lei.

In cadrul expozitiilor de Cadouri de Pasti, oferta se multiplica mai abitir pe aceleasi coordonate. Aranjamentele originale, un amestec de materiale naturale si artificiale, chiar reusesc sa prinda spiritul primavaratic, de inceput al lucrurilor: un ratoi urias, din paie si pene, pe suport metalic, sau aranjament din oua, pene naturale si pui, ori ghiveciul cu iedera si fluture sint in acest spirit. Chiar si produsele mai simple, in general din lemn, se incadreaza in aceeasi categorie: iepurasi, bufnite, papagali pe bat, drept ornament pentru ghivece, sau ghivecele insele, din ceramica, cu flori sau cocosi, verzi sau portocalii. Asocierea lor cu Pastele, ca sarbatoare religioasa, se pierde undeva in neant. Ca "vestitori ai primaverii" isi au rostul si sint bine venite atunci cind renunta la analogii care le depasesc.

Traditia populara

Cel care reuseste sa imbine cotidianul cu sacrul este taranul roman traditional, spun etnografii. Sabina Ispas afirma ca "Taranul roman era mai bun teolog decit multi: sistemul traditional romanesc probeaza acest lucru. Acesta cunostea efectele gesturilor sale: daca nu respecta ceva, isi asuma consecintele". Costion Nicolescu, cercetator stiintific la Muzeul Taranului Roman (MTR), considera ca pentru taranul roman frumosul constituia, in mod natural, o modalitate de slavire. In satele traditionale cu totii contribuiau, in egala masura, la asteptarea si intimpinarea Pastelui: "Frumosul era de obste, nu doar al citorva. Nu era doar o elita a spiritului si, pe linga ea, o masa de neluat in seama, gri".