Sociologii cred ca profesorii ii incurajeaza la furt intelectual: sunt netransparenti, tolereaza plagiatul, ba, uneori, il si practica. La umbra facultatii, pe scarile de la intrare, cativa studenti rasfoiesc plictisiti niste teste-grila. Sunt in anul I la marketing, la o facultate privata din Capitala.

Au un aer relaxat, de parca abia au scapat din examen. In realitate, mai au cateva zeci de minute pana sa intre la testul-grila. Se lauda ca au facut rost de intrebarile din anii trecuti, cu tot cu solutii. „Raspunsurile le-am luat de pe net, de pe un forum. Sunt rezolvate de colegii mai mari.

Mergem pe mana lor“, imi spune unul dintre boboci. Un coleg de-ai sai a si introdus solutiile in memoria mobilului. Cursa tehnologizarii nu se termina aici.

Cele mai invidiate sunt handsfree-urile. Cu ele ti se sopteste tot ce vrei. De afara. „Sunt niste casti magnetice minuscule, iar antena se poarta la piept“, imi spune unul dintre viitorii experti in marketing. Nici vetustele „servite“ nu sunt ocolite, aflu cand ajung la Politehnica. Sunt in continuare cele mai folosite, imi confirma un tanar de la Automatica si Calculatoare. Dupa un minut-doua il cheama colegii. Se grabesc. Sunt in anul III si ma privesc banuitori. „Nu vorbim, ca ne distrugem“, aud o voce in timp ce baietii se fac disparuti.

Pe cat de retinuti sunt in a-si marturisi furtisagurile, pe atat de lipsiti de complexe sunt cand trebuie sa-si salveze pielea. 67% dintre studenti admit ca au copiat la examen si o cincime dintre ei recunoasc ca au plagiat referate sau lucrari de seminar, arata o cercetare de acum trei ani condusa de profesoara Mihaela Miroiu de la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA) din Bucuresti.

Citeste si:

Pe deasupra, 29% dintre invataceii care isi trag pe sfoara profesorii nu simt nici vinovatie, nici rusine chiar si atunci cand sunt dati in vileag de colegi sau profesori, arata un studiu recent dedicat corelatiei dintre emotiile morale si frauda intelectuala. Coordonatorul cercetarii, profesorul Septimiu Chelcea de la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii din Bucuresti, apreciaza ca ponderea plagiatului e „foarte ridicata“.

„In loc ca in mediul universitar aceste practici mostenite probabil din liceu sa fie pedepsite, ele sunt tolerate in primul rand de catre studenti, dar si de catre profesori, ceea ce mi se pare grav“, spune profesorul Chelcea. „Frauda intelectuala a ajuns o practica prea curenta in mediul academic“, acuza si profesorul iesean Adrian Neculau, care tine sa aseze cifrele in contextul lor.

„La noi, falsul este un sport popular, mostenit din vremea comunista. O lunga perioada de 3-4 generatii am trait intr-o lume a raportarilor mincinoase“, explica profesorul Neculau. Insa nici in prezent nu ducem lipsa de modele negative. „Studentii vad ca prin frauda se castiga profituri foarte mari. Atunci, de ce n-ar incerca si ei sa fraudeze in spatiul universitar?“, se intreaba profesorul Lazar Vlasceanu, seful catedrei de Sociologie de la Universitatea din Bucuresti.

Copiatul la examene, de pilda, a devenit un lucru atat de firesc, incat nimeni nu si-ar mai pune in minte sa-si critice colegii care le-o iau inainte doar prin frauda. „Se accepta copiatul, ca este ca intre prieteni. Si apoi, fiecare cu norocul lui“, spune o studenta in economie de la o universitate privata. Nu e de mirare ca abia un sfert dintre studenti se rusineaza cand colegii lor afla ca au copiat. Sociologul Gabriel Jderu, lector drd. la Universitatea din Bucuresti, explica toleranta fata de plagiatorii fara rusine: „Cand Gabriel Liiceanu a facut apelul catre lichele nici o lichea n-a facut un pas inapoi, iar noi am acceptat nerusinarea acestora. Aceeasi toleranta este prezenta si printre studenti. Chiar si cei ce nu copiaza tind sa-i accepte pe cei ce fura“.