Acordul pune capat unei dispute care dureaza de patru ani intre un grup de tari conduse de Marea Britanie - cu puncte de vedere economice liberale - pe de o parte si un altul condus de Franta - care cere standarde sociale minime - de cealalta.

"La consiliul de astazi (luni - n.red.) am ajuns la un acord privind doua directive importante - directiva privind orele de munca si directiva privind muncitorii temporari", a declarat ministrul sloven al muncii Marjeta Cotman, a carei tara detine presedintia semestriala a UE. "Propunerea de compromis pe baza careia s-a ajuns la acord ofera protectia necesara pentru angajati si flexibilitate privind organizarea orelor de lucru", a adaugat ea, dupa o reuniune cu ministrii muncii din cele 27 de state membre UE.
Acordul ii permite, insa, Marii Britanii sa isi pastreze "cultura" orelor suplimentare, printr-o derogare de la o directiva UE din 1993 care stabileste numarul maxim de ore de lucru pe saptamana la 48. "Acordul inseamna ca oamenii sunt liberi in continuare sa faca ore suplimentare, iar companiile pot face fata perioadelor aglomerate", a afirmat secretarul britanic pentru afaceri John Hutton, dupa reuniune.
Un grup de tari, conduse initial de Franta, au vrut sa elimine derogarea ceruta de Londra, sustinand ca o saptamana de munca de 48 de ore protejeaza salariatii de exploatare si de accidente. Marea Britanie si-a aparat, insa, derogarea inca de la inceputul dezbaterii, in 2004.

Norma din 1993 a trebuit revizuita in urma unor decizii ale justitiei europene, potrivit carora orele in care o persoana se afla la serviciu, chiar daca doarme, trebuie calculate ca ore de munca. In aceste conditii, multi angajati din sistemul sanitar sau ai serviciilor de urgenta depaseau limita de 48 de ore. Aplicarea acestor decizii in legislatiile nationale ar fi presupus costuri ridicate pentru recrutarea si pregatirea rapida a mai multor angajati. Ministrii au rezolvat aceasta problema cazand de acord ca timpul de lucru inactiv sa nu fie considerat "odihna" decat daca legislatia nationala prevede asa sau partenerii sociali sunt de acord.

Pe de alta parte, derogarea obtinuta de Marea Britanie este limitata. Astfel, ministrii au decis ca numarul de ore de munca pe saptamana nu poate depasi, nici prin derogare, 60 - 65 de ore, fata de 78 de ore anterior.


Statele europene au decis si ca, la sapte ani dupa ce va intra in vigoare noua legislatie, Comisia Europeana se realizeze un raport privind folosirea derogarii. Dupa ce ministrii vor analiza acest raport, CE va putea propunere eliminarea completa a derogarii.

Citeste si:

Gasirea unui compromis prinvind orele de munca a devenit din ce in ce mai urgenta pe parcursul ultimor patru ani, in conditiile in care medicii din mai multe tari europene au deschis procese impotriva spitalelor pentru ca nu respecta deciziile justitiei europene.
Ajungerea la un acord se datoreaza, intr-o oarecarea masura, schimbarii guvernului din Franta, anul trecut. Noua administratie de la Paris a renuntat sa mai ceara eliminarea derogarii.

Dar si Marea Britanie a dat dovada de flexibilitate in luna mai, cand a acceptat sa le ofere angajatilor temporari aceleasi drepturi de care beneficiaza si cei permanenti, inca din prima zi - termenul a fost mutat, insa, cu consimtamantul sindicatelor si companiilor britanice la dupa 12 saptamani de munca.
Decizia i-a multumit pe membrii UE care promoveaza sistemul social si care cer drepturi egale pentru muncitorii temporari inca din 2002 Ei se lovisera anterior de opozitia Londrei, potrivit careia o astfel de masura face acest segment al fortei de munca mai putin competitiv si duce la pierderea de locuri de munca.

Acordul indeparteaza si amenintarea unui litigiu intre unele state membre si Comisia Europeana, care avertizase anul trecut ca daca ministrii nu ajung la un compromis repede, va da in judecata unele tari membre pentru incalcarea legislatiei comunitare.

Acordul urmeaza sa fie supus votului Parlamentul European, iar Spania, Belgia, Cipru, Grecia si Ungaria au anuntat marti ca vor incerca sa schimbe unele prevederi in legislativul european.