Timp de peste trei secole, Biserica crestina a fost prigonita de imparatii romani, incepind cu Nero (54-68) pina la Diocletian (284-305). Vestitul si Marele Mucenic Gheorghe a trait in vremea imparatului Diocletian. S-a nascut in Capadocia, din parinti crestini. Ramas fara tata in copilarie, Sfintul s-a mutat cu mama sa in Palestina. Datorita ambitiei si marii sale priceperi, tinarul Gheorghe a imbratisat slujba armelor.

S-a facut pretuit si a ajuns conducator de oaste in garda imperiala ocupind demnitatea de comis sau mare dregator imperial.
Pe 24 februarie 303, sub lozinca radicala "nomen christianorum deleto", adica "numele crestinilor sa fie nimicit", imparatul a dat un decret prin care toti crestinii erau obligati sa se lepede fortat de dreapta credinta in Hristos si sa se inchine la zei. In cazul refuzului, acestia erau torturati si ucisi. Tinarul Gheorghe a marturisit deschis, in fata intregii curti imperiale, ca este si va ramine crestin. A fost supus la chinuri inimaginabile: lovit cu sulita, batut la talpi, strivit cu lespezi de piatra asezate pe piept, chinuit pe roata, aruncat in groapa cu var, silit sa poarte incaltaminte din cuie, obligat sa bea otrava, batut cu bestialitate. El a indurat toate acestea cu o rabdare extraordinara. Vazind taria credintei lui, toti cei de fata s-au convertit la crestinism, departindu-se de idolatrie.

Istoriografii bisericesti au notat ca suferintele indurate l-au purificat sufleteste, dindu-i puteri duhovnicesti luminate. Se spune ca, in temnita fiind, atingindu-se de un mort, acesta a inviat pe loc. Insasi imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, s-a convertit la crestinism si si-a marturisit credinta in Mintuitorul Hristos. Imparatul, orbit de furie, a dat porunca sa li se taie capetele amindurora. Slabita, imparateasa a murit inainte de a ajunge la locul executiei.
Pe 23 aprilie 303, Sfintului Gheorghe i s-a taiat capul, in fata intregii ostiri, sufletul sau primind cununa muceniciei.

Citeste si:

Patronul Angliei, al Moldovei lui Stefan cel Mare si al armatei

Iconografia bisericeasca pastreaza imaginea Sfintului Gheorghe calare pe un cal, strapungind cu sulita un dragon (balaur). Este vorba despre o legenda pioasa, aparuta in secolul al XII-lea, despre salvarea unei cetati numite Silena, din provincia Libiei, terorizata de un balaur in secolul al IV-lea. Locuitorii trebuiau sa-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar cind nu au mai avut, balaurul a cerut-o pe fata imparatului. Sfintul Gheorghe a evitat ca fiica regelui sa fie data prada monstrului si l-a strapuns cu sulita.
Intreaga crestinatate pastreaza amintirea Sfintului Mare Mucenic Gheorghe la mare pret. In amintirea sa, numeroase biserici si crestini ii poarta numele.
Sfintul Gheorghe este patronul Angliei si al Moldovei lui Stefan cel Mare si Sfint, Voronetul, "Capela sixtina a Orientului", avind tot hramul Sf. Gheorghe. Mai este si patronul Trupelor de uscat din Ministerul Apararii Nationale si patronul ceferistilor romani.