Cu ocazia sarbatorilor Pascale, a devenit o traditie, ca in Vinerea Mare sa se faca Procesiunea „Drumul Crucii“ dupa modelul Patriarhiei Ortodoxe de la Ierusalim, cand credinciosii, impreuna cu patriarhul Ierusalimului, fac pelerinaje pe drumul pe care Iisus Hristos l-a parcurs cu Crucea in spate, pentru mantuirea oamenilor, urcand Dealul Golgotei si facand 14 popasuri sau statiuni, unde Mantuitorul s-a oprit sub povara Crucii.

Acest pelerinaj la Manastirea Hodos-Bodrog a inceput dupa anul 1925, cand se facea la cele 14 cruci amplasate in livada manastirii din satul Bodrogul Nou, spre cimitirul lacasului. Incepand din anul 2000, procesiunea se face pe drumul de la manastire spre satul Bodrogul Nou, unde s-au amplasat cele 14 cruci, in dreptul fiecareia dintre ele fiind citite pericope evanghelice, rugaciuni si cantari adecvate popasului, precum si cuvinte de invatatura.

Curtea interioara a manastirii a fost asaltata, inca de joi, de oameni care au ajutat la pregatirile pentru marea sarbatoare. Randuielile pentru intampinarea credinciosilor au necesitat o munca sustinuta din partea celor aproape treizeci de calugari, pentru care manastirea este „casa in care vietuiesc impreuna cu Dumnezeu“.

Citeste si:

Manastirea Hodos-Bodrog are o vechime de aproape un mileniu si este primul lacas monahal ortodox atestat documentar in anul 1177, intr-o diploma data de Regele Bela al III-lea. Legenda spune ca manastirea a fost construita pe locul unde un taur, pe nume Hodos, a descoperit o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. Oamenii au ridicat o biserica si de atunci asezamantul poarta numele „Hodos-Bodrog“.

In exteriorul bisericii, pe zid, poate fi observata o inima din piatra, iar credinciosii se opresc aici pentru ca au credinta ca, daca isi lipesc urechea de piatra, se aud batai de inima. „Se spune ca a fost omorata o fetita de un taur, iar inima ei mai bate inca. Eu am auzit de fiecare data un zgomot“, a declarat o credincioasa participanta la procesiuni.

Calugarii manastirii stiu, insa, alta poveste. „Bataile de inima care se aud sunt ale unui preot sarb care a fost inmormantat in zidul bisericii. Acesta fusese blestemat de mama sa, care nu dorea ca fiul ei sa ajunga preot. Preotul a fost ingropat in pamant, insa de trei ori a fost scos la suprafata. In cele din urma, a fost zidit in peretele bisericii, iar bataile de inima care se aud sunt ale sale“, a spus un calugar.