Oricine e bine venit la slujbe. O fetita ii conduce pe oaspeti in capela improvizata in sufragerie.
Publicitate

Miroase, ca peste tot, a pipi si a praf, a caine plouat. Pe un perete, o tabla neagra, acoperita cu litere scrise cu creta. De buna seama, copiii care au mazgalit peste tot peretii si usile invata sa scrie. In cealalta parte e o combina frigorifica unde, cum se va vedea la sfarsit, se pastreaza sfanta impartasanie. In rest, scaune de plastic si multe calculatoare si imprimante din primele generatii, stivuite alandala.

O negresa mediteaza in picioare, sprijinindu-se cu palmele de un pupitru dirijoral. Alaturi, intr-un fotoliu, mediteaza un barbat semanand - dar sa zici ca e chiar el! - cu Sidney Poitier in „Ghici cine vine la cina?“.

Citeste si:

Meditatia intensa o face pe femeie sa tremure din tot trupul. Tot mai tare. Apoi, deodata, deschizand ochii catre cei doi romani care se uita la ea incurcati, incepe sa cante intr-o limba foarte apropiata de engleza, din care razbat cand si cand si cuvinte romanesti. Confratii ei se aduna de prin apartament si incep si ei sa cante. Incet, sa nu bata vecinii in calorifer. Pe muzica isi face intrarea traducatorul - alb, roman, numit „Bradar“ de ceilalti - si anunta in romaneste ca Duhul Sfant s-a pogorat in sufragerie si ca are un plan pentru fiecare dintre cei prezenti. Cand vocile tac, din bucatarie se aude clocotul unei oale pe aragaz.

Slujbele de martea si de vinerea seara din apartamentul din Militari, in surdina, nu seamana nici pe departe cu slujbele duminicale din sala de festivitati a Scolii nr. 162. O scoala marginasa, din Giulesti, despre care s-a vorbit mult mai saptamanile trecute, cand, pentru prima oara, o profesoara a fost data afara din invatamint pentru ca a batut o eleva. Doar inceputul e la fel - femeia-pastor se roaga - si finalul, cand credinciosii se impartasesc cu Fanta de portocale si napolitane Natty cu cacao, din acelea micute.