Antibioticele comune hranesc bacteriile in loc sa le omoare

Oricat de paradoxal ar suna, antibioticele, medicamente destinate distrugerii bacteriilor, pot reprezenta o adevarata masa festiva pentru aceste microorganisme. Cercetatorii americani au descoperit ca o multime de bacterii din mediul inconjurator au capacitatea de a se hrani cu diferite tipuri de antibiotice.

Descoperirea poate schimba imaginea pe care o avem despre asa-numita rezistenta a organismului la antibiotice. “Practic, toate moleculele organice din natura pot sa reprezinte hrana pentru anumite tipuri de bacterii, motiv pentru care nu observam acumulari semnificative de material organic in mediul inconjurator”, a explicat Gautam Dantas, unul din autorii studiului. In schimb, nimeni nu si-a pus pana acum problema ca in acel “tot” pe care il consuma bacteriile pot intra si antibioticele, substante sintetice sau naturale, care au fost gandite tocmai pentru a omori bacteriile. “Studiul nostru arata ca antibioticele sunt pentru bacterii la fel ca orice alt compus organic din mediul inconjurator”, a mai adaugat Gautam Dantas, de la Departamentul de Genetica din cadrul Scolii de Medicina de la Harvard, SUA.

Totul a pornit de la un studiu despre biocombustibili
Dantas si echipa sa au intuit acest fenomen curios in timp ce realizau o serie de experimente despre biocombustibili. Se pare ca bacteriile sunt un sintetizator foarte util al acestor carburanti, iar cercetatorii au apelat la antibiotice in timpul experimentelor pentru a evalua metabolismul bacterian. De la antibioticele clasice, cum ar fi penicilina, pana la cele mai moderne, cum ar fi ciprofloxacina, toate s-au dovedit o adevarata resursa de carbon – care reprezinta unul din procesele metabolice ale acestor microorganisme – pentru mare parte din bacteriile din mediul inconjurator. Cercetatorii au cultivat tulpini bacteriene cu 11 origini diferite pe 18 tipuri de antibiotice.
Citeste articolul " Antibioticele comune hranesc bacteriile in loc sa le omoare" integral in Gardianul

Sursa: Gardianul

Autor: Florin Pupaza