Viata bate filmul de oriunde in materie de povesti, dar filmul romanesc nu face nici un efort sa recupereze din scor, cred criticii. Povestile contemporane, filmele pentru adolescenti (un „American Pie“ romanesc), comediile sexuale, thrillerele sau filmele horror despre groaznicele obiceiuri alimentare ale lui Dracula sint inca specialitati de import in cinematografele romanesti, a observat criticul de film Anca Gradinariu. „As vrea sa vad povesti despre lucruri marunte, despre cit de greu e sa parasesti pe cineva pe care il iubesti cu disperare, lucruri intimiste. Vreau sa vad filme de public bine facute. Nu trebuie sa fie toate intunecate, nici compromisuri artistice“, completeaza ea lista cu filmele de facut. Mai adauga si fictiunile inspirate din perioade precum cea de la inceputul anilor ’90, „cind noi ne deschideam spre Vest si invatam intr-o saptamina cit altii in zece ani“, si filmele despre muzica si cultura tinara. „E interesanta miscarea breakdance, foarte puternica in Moldova anilor ’80. As mai vrea sa vad un film despre miscarea heavy metal, ce a insemnat efortul supraomenesc de a tine pasul cu ce se intimpla afara. Era o lupta pe viata si pe moarte, in izolarea in care traiam, popcultura era mai importanta decit politica.“

Pentru regizorul Cristi Puiu, faptul ca autorii de film nu sint sinceri face mai multe probleme cinematografiei romanesti decit absenta unei teme sau a alteia. „De ce nu exista filme de dragoste in Romania? Pentru ca se minte mult cu aparatul de filmat, orice relatie este falsificata, distorsionata, pare ca e produsul unei minti contorsionate, al cuiva care nu se plimba pe strada, nu merge la piata, nu stie cum arata lumea in care traieste. De fiecare data cind se intimpla sa intervina relatia sexuala, totul e distorsionat. (...) Atit timp cit lucrurile nu sint lamurite, cit statutul autorului nu e lamurit, confuzia va continua sa domneasca.“ Un inceput bun pentru o schimbare, crede Cristi Puiu, ar fi ca regizorul sa renunte la „demiurgita“ si sa inceteze sa le dea spectatorilor lectii de la catedra. „Nu temele sint problema, abordarea este problema. (...) Temele ne lipsesc pentru ca nu exista o traditie reala in cinemaul romanesc, nu exista un interes real pentru a face film. In momentul in care se vor face in Romania 100 de filme pe an, vom avea toate temele posibile, atunci cinematografia romana ar incepe sa semene cu o verisoara indepartata a celei franceze.“

Citeste si:

Criticul de film Alex. Leo Serban isi doreste „filme care sa nu faca rabat de la calitate, dar care sa se intoarca la sentimente simple, umane, povesti de dragoste. Culmea, singura care imi vine in minte este «Legaturi bolnavicioase», care vorbeste despre o altfel de dragoste“. L-ar interesa, daca ar avea cine sa o creeze, o fictiune politica despre un personaj precum Gigi Becali, sau o comedie de situatie, facuta cu meserie. „Nu trebuie sa fie capodopere, trebuie sa fie medii, cu imagine si muzica misto si personaje carismatice. Ce nu ma intereseaza deloc sint ecranizarile, s-au facut destule pe vremea lui Ceausescu.“ In schimb, criticului de film Irina Margareta Nistor ii plac tocmai ecranizarile: „As fi vrut sa vad «La Medeleni», mi se pare cea mai cinematografica, dar, dupa atitea ecranizari nefericite, mi-e frica de ce ar fi putut iesi. Sau un Eliade adevarat, e amestecul ideal de iubire si supranatural. Din pacate, nici Coppola n-a reusit sa se inalte pina la Eliade, mi-as dori sa se nasca regizorul care sa o faca“.