Plecarea dinozaurilor, bucuria nimanui

Stirea a fost deja interpretata ca un punct final al schimbului de generatie din presa romaneasca, controlata azi de redactori-sefi in jur de 40 de ani.

Explicatia pe care a dat-o Cristian Tudor Popescu seamana foarte bine cu ceea ce a spus o sursa neoficiala in cazul Rosca Stanescu: patronatul a cerut obiective de tiraj si profit pe care cei doi au considerat ca nu le pot indeplini.

Inainte de a ne bucura totusi de plecarea ultimilor „dinozauri" ca de un an zero al presei profesioniste, e cazul sa aruncam ochii si pe cifrele ziarelor conduse de „Generatia 40". Aici, succesele notabile sunt putine. In ultimul an, au crescut spectaculos doar doua tabloide, „Click!" si „Can-Can". Redactorii-sefi mai tineri nu sunt obligatoriu mai buni decat „dinozaurii", chiar daca receptivitatea mai mare la cerintele patronatului tot mai puternic si insasi diferenta de varsta ii predispun la un management mai rational si modern.

Presa cotidiana - si nu numai - vinde in continuare ridicol de putin fata de intreaga populatie a tarii, iar a explica asta doar prin puterea de cumparare redusa a conationalilor e cam lipsit de simtul raspunderii. „Generatia 40", care preia acum integral conducerea editoriala, are atuul unei intrari in profesie din pasiune, la inceputul anilor '90, dar, cat timp tirajele sunt cele care sunt, iar profesorii sunt cei care au plecat, nu se poate vorbi de o garantie a succesului tinerilor.

E cat se poate de firesec. „Generatia 40" mai are pana la a confirma si, in majoritatea cazurilor, nu putem spune cum vor evolua ziarele de azi cantarind echipele actuale de conducere. Ca sa avem o oarecare proiectie a situatiei trebuie sa ne uitam altundeva: acolo de unde vin banii.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe