Arhiva transplanturilor de organe, de negasit!

Operatii clandestine, trafic ilegal cu organe, pacienti fictivi pentru obtinerea ilegala a fondurilor necesare tratamentelor postoperatorii. Sunt suspiciuni care s-au ivit de-a lungul anilor in legatura cu transplantul de organe. Dar acum nimic nu mai poate fi verificat.

Nimeni nu mai stie care sunt donatorii, care sunt beneficiarii si mai ales costurile ante si postoperator, pentru perioada 1992-2000. Ca de obicei, vina este aruncata de la unul la altul, pe relatia Ministerul Sanatatii-Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate (CNAS)-Agentia Nationala de Transplant-Clinici/medici.

La inceputul anului trecut, UE isi exprima ingrijorarea fata de amploarea pe care o ia traficul cu organe in Romania. Nelinistea Uniunii venea pe fondul miilor de oferte publice de vanzare de organe umane. Oficialii europeni au cerut Agentiei Nationale de Transplant din Romania sa explice de ce 85% din donatorii nostri sunt vii, mai ales ca in Romania vanzarea sau cumpararea de organe se pedepseste cu inchisoare pana la 7 ani.

Ziarul „Adevarul" a solicitat oficial Agentiei Nationale de Transplant (ANT) numarul de transplanturi efectuate in fiecare an, in perioada 1992-2007. De asemenea, solicitam evolutia organelor transplantate si a pacientilor beneficiari, dar si statistici ale activitatii celor cinci medici care efectueaza transplanturi in Romania. Era vorba despre prof. Mihai Luncan, prof. Irinel Popescu, prof. Ionel Sinescu, prof. dr. Radu Deac si dr. Serban Bradisteanu.

Raspunsul a fost pe cat de transparent, pe atat de socant: „Din nefericire, Agentia Nationala de Transplant functioneaza numai din anul 2005 si, ca atare, nu este in posesia tuturor datelor pe care ni le solicitati. In ceea ce priveste numarul de transplanturi efectuate in fiecare an, din 1992 pana in 2007, va putem transmite statistica ce cuprinde perioada 2001-2007 (sic!-n.n.). Perioada 1992-2000 nu ne este accesibila noua si, pentru a obtine aceste informatii, adresati-va direct clinicilor pe care le-ati enumerat", se mentioneaza in raspunsul ANT.

In acest context, trebuie sa mentionam ca, prin legea in baza careia a fost infiintata ANT, aceasta institutie este obligata sa gestioneze aceste informatii. Legea o spune clar: ANT „infiinteaza si gestioneaza Registrul National de Transplant, prin care se asigura monitorizarea continua a activitatii de transplant, precum si alocarea grefoanelor umane dupa regulile stabilite de consiliul stiintific". Asadar, legea exista, dar fara efect. Neoficial, reprezentanti ai ANT ne-au declarat ca cele sase clinici din tara in care se realizeaza astfel de operatii refuza, sub diverse motive, furnizarea datelor ce tin de activitatea de transplant.

CNAS:
„Adresati-va ANT"
Daca ANT ne trimitea la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS), de aici suntem trimisi inapoi la ANT. „Conform actelor normative in vigoare (...), pentru a obtine informatiile de care aveti nevoie, va sugeram sa va adresati Agentiei Nationale de Transplant si Ministerului Sanatatii Publice (MSP).
Ca urmare a acestui raspuns, am revenit la CNAS cu aceeasi solicitare, dar de data aceasta atasand raspunsul primit de la ANT, prin care eram indrumati catre CNAS. O nebunie! Nici de aceasta data raspunsul nu a fost unul care sa ne lamureasca. Singura speranta pentru gasirea arhivei ramanea la medicii si clinicile in care se realizau astfel de operatii.