Colegii celor care au scapat de coliziunea avion-masina pe Otopeni spun ca au auzit doar zgomotul infernal produs de impact. Prin statie, intrebarea celor din turn a fost: "mai este cineva pe pista?".
Pare incredibil, dar este adevarat. La 30 decembrie 2007, in timp ce lucrau la schimbarea lampilor de pe pista Aeroportului Henri Coanda, membrii echipei de balizaj au vazut moartea cu ochii. Un Boeing 737, cu 117 pasageri la bord si cu o viteza de peste 170 km/h, se indrepta "flamand" spre ei. Doar doua secunde i-au despartit de moarte.

Penultima zi a lui 2007 a fost nefasta atat pentru echipajul si pasagerii zborului 3107, cat si pentru cei patru membri ai echipei de balizaj, intrata in tura pe pista de pe Aeroportul Otopeni. Doar soarta si profesionalismul acestora i-au ajutat sa se salveze. Acum, cand au trecut aproape doua saptamani de la accident, desi marcati de experienta tragica prin care au trecut, oamenii gasesc totusi puterea sa povesteasca ce s-a intamplat in acea zi. O zi care putea sa le schimbe definitiv vietile.

REPAUS. Daca pilotul, copilotul si insotitoarele de bord au decis sa infrunte momentul de la 30 decembrie, continuandu-si activitatea si zburand, nu acelasi lucru se poate spune si despre cele doua persoane care se ocupau de lucrarile de balizaj ale pistei. Imediat dupa accident, acestea au fost supuse verificarilor medicale. Personalul medical a decis ca, din cauza impactului puternic, oamenii sunt inca in stare de soc temporar, recomandandu-li-se o perioada de repaus. "Nu se poate trece atat de usor peste un asemenea moment. Pur si simplu, nu are cum sa nu te marcheze. Va dati seama cum e sa fii luat prin surprindere si sa vezi cum vine spre tine un avion de 60 de tone? Noi am vorbit cu ei si ne-au marturisit ca in acel moment nu au constientizat ce li se intampla, singurul gand fiind acela de a fugi, de a se salva", ne-a declarat Daniel Ghita, seful atelierului de balizaj de la Otopeni. Colegii acestora, din cea de-a doua masina, aflata la o distanta de 900 de metri de avion, au declarat ca au auzit doar zgomotul infernal produs de impact, iar prin statie intrebarea celor din turn daca "mai este cineva pe pista?".

MESERIE PERICULOASA. Paul Mircea, inginer la UTI FACILITY, specialist in balizaj, si Daniel Ghita ne-au explicat ieri in ce consta activitatea de balizaj si care sunt riscurile ei. "Orice aeroport are pe timp de noapte si in conditii de vizibilitate redusa un mijloc de protectie a navigatiei aeriene. Sa nu credeti insa ca este lucru de joaca. Ne bazam pe oameni profesionisti, cu ani de experienta in spate. Mai mult, nu orice firmulita se apuca sa faca elemente de balizaj. Vorbim aici despre un sistem luminos complex. Pe centrul pistei exista un numar de 243 de lumini intinse pe 3 kilometri si jumatate, spatiate din 15 in 15 metri. In cazul in care o lampa emite mai putin de 50% din intensitatea luminoasa, se considera scoasa din functie". Mai mult, acestia ne-au marturisit ca in seara de dinaintea tragediei (n.r. - 29 decembrie) s-a facut un control riguros al pistei, in urma caruia s-a descoperit ca pe o lungime de 900 de metri foarte multe lampi erau murdare. In urma constatarii, a urmat o inspectie a intregului sistem facuta de inspectorul de trafic sol de la Otopeni. In aceeasi zi, pe la ora 16:30, baietii de la balizaj din tura au fost chemati de inspectorul de trafic pentru a face un control comun al sistemului de iluminare de pe pista.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.