Ritualurile de Crăciun sunt aceleași an de an: bradul impodobit, schimbul de cadouri frumos ambalate, mancare multă, colinde. Fiecare dintre aceste tradiții are propria ei poveste. Toate au insă in comun un amestec de elemente creștine și păgane.

Sărbătoare de origine creștină, Crăciunul semnifică Nașterea Domnului. Niciuna dintre evanghelii nu precizează data nașterii lui Iisus. Prin urmare, in anul 354, Papa a stabilit ziua de 25 decembrie. Alegerea nu a fost intamplătoare.

Data coincide cu festivitățile prilejuite de solstițiul de iarnă și de nașterea zeului Soare. Prin asocierea celor două evenimente, mai-marii bisericilor creștine au mizat pe atragerea de noi adepți. In jurul identității lui Moș Crăciun s-a croșetat mult, existand numeroase versiuni.

Cel mai adesea este asociat cu Moș Nicolae sau este considerat un descendent al celor trei magi. Moș Crăciun a fost prezentat lumii pentru prima dată de ilustratorul Thomas Nast, in 1868. Costumat inițial in verde, cel care avea să devină preferatul copiilor a fost localizat de graficianul Sundblom la Polul Nord, unde trăiește inconjurat de reni și spiriduși.

Popularitatea uriașă de care se bucură astăzi i-a fost adusă de Coca-Cola, care, in secolul al XX-lea, s-a erijat intr-un consilier de imagine remarcabil.

Pentru lumea contem­porană, sărbătorile de iarnă fără brad sunt de neimaginat. Originile acestui obicei sunt indepărtate și neclare. Celții acordau o prețuire deosebită pinului, simbol al forței și al vieții. Mai tarziu, scandinavii infigeau un brad pe acoperișul casei. In 1521, bradul și-a făcut intrarea in Alsacia, și de atunci familiile au inceput să-l impodobească. O altă tradiție spune că impodobirea bradului a fost introdusă de Martin Luther.

Citeste si:

Cum au reinventat britanicii sărbătoarea!

Pe parcursul celui dintai mileniu, Crăciunul era o sărbătoare fără prea mare importanță, in parte și din cauză că prim-planul era deținut de alte probleme. Dezbaterile teologice erau aprinse. Bisericile s-au despărțit. Unii episcopi au fost exilați. Orașele s-au răsculat.

Cand s-a instalat pacea, venirea pe lume a lui Iisus a crescut in importanță. Influențele păgane au continuat insă. Așa se face că, in Anglia, in 1647 puritanii au interzis orice fel de sărbătoare, din cauza excesului de băutură, mancare și chefuri. Protestele care au urmat i-au determinat să revină asupra hotărarii. Și in Massachusetts, Crăciunul a fost interzis intre 1659 și 1681.

După obținerea Inde­pendenței, americanii vedeau in această sărbătoare un obicei britanic, demn de dispreț și puneau accentul pe Thanksgiving. Pană aici, britanicii nu au contribuit cu nimic. Odată cu era industrială, care a luat naștere in Marea Britanie, situația s-a schimbat radical. Cel puțin așa cred britanicii, care iși arogă o contribuție majoră la varianta contemporană a evenimentului.

Mai exact, meritul principal i-ar reveni lui Charles Dickens, care a scris "A Christmas Carol", unde a fixat o serie de obiceiuri incetățenite astăzi pe tot globul.

Intr-o singură săptă­mană au fost vandute peste 6.000 de exemplare, ceea ce ar constitui un record și astăzi.