E ora sapte dimineata si deja Bucurestiul este intors cu fundul in sus. Lume nebuna, care se inghesuie cu masinile pe niste sosele mizerabile si pline de gropi, claxoane, oameni pe strada cu brazi la subrat, cu sacose burdusite, cu copii de mana pe care ii taraie dupa ei precum Agripina pe ala mic de urla..., il stiti... E ora 9.00. La doar 35 de kilometri de Bucuresti, in comuna Nuci, e o liniste de zici ca-i pustiu.
Aici strazile sunt mai largi si mai bune decat in Bucuresti, zapada de zilele astea nu s-a topit, iar cele doua siluete negre, una cu broboada pe cap, abia se misca pe marginea drumului, de zici ca au iesit la primeneala. E o babuta care a fost la magazinul satesc sa isi cumpere zahar si ulei, pentru sarbatori, si un barbat care cara intr-o singura mana o canistra de lapte.

Lucian Darie, un amic bun de-al meu, are un salariu de 2.000 de lei. Lucreaza in televiziune. Cat credeti ca va cheltui de sarbatori? Cel putin 3.000. Asa sta treaba. Acum, astazi, in aceasta clipa, vine sfarsitul lumii. Acum, cu totii intr-un singur gand si manati de acelasi tel, sa rupem usile hipermarketurilor si sa umplem carucioare cu chestii inutile, sa platim cu cardul in nestire si sa ne imbuibam cu de toate. Brazii din Carpati sunt naspa. Aia albastri din Norvegia sunt faini de tot.

Cat e bradul? Trei milioane? Dati-mi doi! Am facut si noi un sondaj de opinie... Aiurea, am intrebat lumea pe strada cat cheltuie de sarbatori. Nimeni, dar nimeni nu a spus ca mai putin de 1.500 de lei. Pe ce? Pe mancare, in special, iar mai apoi pe prostioare. Un cadouas mic, un maimutoi, masinute, racoritoare (5 baxuri, sa fie), instalatie de pom...

M-am gandit sa numesc Craciunul petrecut la oras, pe bani multi, cu brazi albastri, Craciun bogat. Iar pe cel din comuna Nuci, cu cheltuieli de maximum 200-300 de lei de familie, cu cateva crengi de brad si un porc cu beregata taiata in mijlocul curtii, Craciun sarac. Mai apoi, mi-am dat seama ca e invers.
Viceprimarul verifica porcii de bacterii

Asa cum spuneam, la ora 9.00, in comuna Nuci nu era mai nimeni pe strada. La primarie, atmosfera de sarbatoare. Viceprimarul, in sala de sedinte, taia niste carne proaspata de purcelus cu... foarfecele. Inainte de a apuca sa il intreb daca nu i-ar folosi mai degraba un cutit, edilul m-a lamurit: "Verificam carnea sa nu aiba trichineloza.

Tai fragmente foarte mici, le pun pe lamela asta si le verificam la aparat". Raposatul porc era foarte sanatos, pentru ca aparatul din sala de sedinte nu a aratat nimic suspect. Langa un perete din sala de consiliu erau stivuite cateva zeci de lazi de portocale si alte cateva zeci cu bauturi racoritoare, pentru copiii din comuna, care vor veni cu colindatul.

Citeste si:

Vicele le aranjeaza in stive si le tine socoteala. Atmosfera de Craciun este data de tipatul unui porc din curtea vecina cu primaria, care si-a gasit sfarsitul, normal, tot in modul traditional romanesc: atac la beregata.Hotarati sa aflam cum si-au dramuit familiile din Nuci banii de sarbatori, ajungem la poarta la Pitigoi. Toma Pitigoi. Un barbat la peste 60 de ani, cu cateva flanele pe el, peste care era prins, in cativa nasturi, traditionalul ilic, ne pofteste inauntru.

"Pai, mie imi ajung doua milioane de lei, cu sarbatorile astea", spune Pitigoi. Banii vor fi investiti in achizitionarea catorva sticle de suc si bere, paine... eventual, pentru ca are si faina, si malai, si pentru platit colindatorii. Porci, creste vreo patru. Gaini, grupa mare. Vin a facut numai 1.300 de litri, productie proprie. Ulei nu-i trebuie, ca are untura, iar turte ii face nevasta.
Pana si sapunul era stivuit, frumos, in niste lazi, undeva prin curte. "Eu, pentru toate pe care le vezi ca le am, muncesc un an intreg de ma ia dracu'. Si cheltui si cateva zeci de milioane. Insa o mana se spala pe alta si ma descurc", imi explica barbatul.

Taranul care regreta orasul si pe Ceausescu

Daca la Pitigoi porcul era transat, impartit, slana facuta jumari si grasimea, untura, la Dumitrache Constantin, un vecin la cateva case mai incolo, porcul era la solar, cu paiele pe el. E drept, se cam arsese, dar aveau grija barbatii sa il perie cu lama cutitului. "Vrem sa va intrebam cat cheltuiti de sarbatori", ii spunem noi. "Cateva milioane, adica pensia mea si a babei.

Sase de toate", imi raspunde Dumitrache. "Imi cumpar rosii si castraveti, ca mi se face pofta, acum, cu carnurile astea", explica barbatul si pe ce se duc banii. Ideea e ca oricum, chiar daca avea curtea plina de oratanii, omul regreta ca nu sta la oras. "Viata la tara e urata. Eu am fost prost ca nu am invatat suficienta carte cat sa traiesc la oras", se plange Dumitrache. Concluzia? Inainte era mai bine. Nu erau toate scumpe, aveai loc de munca, si pensie de la Colectiv, bla, bla, bla.

De Ceausescu, numai de bine. Barbatul considera ca a fost un om bun. Vrea sa ii fotografiem si vaca, si caii, si gainile, eventual si cainele. Chiar daca e imbracat de scandal, iar casuta in care locuieste nu arata ca o vila, toate sunt aranjate. Doamna Dumitrache incalzeste apa pentru spalat porcul la ceaun pe pirostrii si pare ca ea tine gospodaria. Distanta mica fata de Bucuresti ii avantajeaza pe acesti gospodari, pentru ca isi mai fac cumparaturile, din cand in cand, de la Complexul Europa, cu maxi-taxi.