Pe Drumul National 1, tronsonul Bucuresti-Azuga, exista de doi ani de zile un sistem ilegal de monitorizare a traficului. Culmea, pentru Big Brotherul cu pricina au fost cheltuite aproape 3 milioane de euro, investitie ce nu va fi niciodata amortizata. Desi este falimentar, sistemul plasat in ograda Politiei Rutiere continua sa fie tinut artificial in viata. Din cele 21 de camere de supraveghere de pe DN 1 mai functioneaza doar cåteva, care au rolul de a-i stresa pe soferii care nu-si cunosc drepturile. Baza se pune in continuare pe agentii de teren, care scriu „la måna“ procesele-verbale.

Stirea potrivit careia sistemul de monitorizare a traficului de pe DN 1 a dat faliment a fost partial tinuta la secret. Probabil cei de la politie nu au vrut ca soferii sa afle ca pot circula cu 200 de km la ora prin fata aparatelor de radar, fara sa pateasca nimic. Prostia sistemului cu pricina a fost faptul ca numarul contravenientilor inregistrat era atat de mare, incat politistii nu mai pridideau sa scrie notele de constatare. Mai mult, nici un leu din sumele incasate din amenzi nu se intorcea si in vistieria Politiei Rutiere, ci doar la
bugetul de stat. Costurile logistice pentru aceste activitati s-au dovedit a fi mult prea mari pentru politie. Asa se face ca, in momentul de fata, adevarata monitorizare a traficului si sanctionarea soferilor contravenienti cad in sarcina echipajelor mobile. Aberant este insa faptul ca investitia pentru tot Big Brother-ul de pe DN 1 s-a apropiat de 3 milioane de euro, iar rezultatul a fost supravegherea partiala a doar 130 de kilometri de sosea.

Sistemul s-a nascut mort

Prostia montarii unui astfel de sistem de monitorizare a traficului a fost probabil inteleasca prea tarziu. El nu este doar inutil, ci si ilegal. S-a spus de la inceput ca exista doua modalitati de a-i prinde pe vitezomani: camera-radar si sistemul de intocmire a vitezei medii de rulare. Prima varianta a picat inca dinainte de a fi sistemul pus in functiune, cand pe mailurile milioanelor de romani circulau harti cu punctele unde sunt amplasate camerele-radar. Era suficient ca un sofer sa franeze cu cateva sute de metri inainte de camera pentru a scapa de amenda.