In urma dezmembrarii unei familii, de cele mai multe ori barbatii capata apelativul de "divortat" si-l pierd pe cel de "tatic". Pentru cei care sunt fara voia lor tinuti la distanta de propriii copii, in Romania s-a infiintat singura asociatie care lupta "pentru dreptul de a fi tata": "Asociatia Nationala a Tatilor din Romania".

Se uita unul la celalalt ca doi straini. Parca toate vorbele au fost spuse intre ei, parca nici tipetele, nici reprosurile aruncate unul altuia nu pot acoperi ura, lehamitea sau indiferenta ce s-a varat intre ei. Timpul in care se priveau in ochi si isi jurau dragoste vesnica s-a transformat de mult in chin. Din cand in cand, abia daca isi domolesc glasul razvratit. Atunci poate, cand din spatele usii apar doi ochi de copil speriat ori cand isi aduc aminte ca zbieretele lor in miez de noapte ar putea trezi ingerasul caruia i-au dat viata si care, cu inima cat puricele, se poate intreba printre sughituri: "Iar se cearta mami cu tati? Daca se despart si raman singur?". Pare o poveste cu final trist. Nu este insa nici un scenariu de film, nici un paragraf din cartea vreunui scriitor. Este realitatea care se intampla in zeci de mii de familii. Potrivit Institutului National de Statistica, numai in primele noua luni ale acestui an s-au inregistrat peste 25.000 de divorturi. Statisticile arata ca aceasta crestere a ratei divorturilor nu e doar un fenomen national, ci unul la nivel european, una din doua casnicii terminandu-se la tribunal. Anul trecut, peste 32.600 de cupluri casatorite s-au despartit, iar rata divorturilor a fost de 1,51 la mia de locuitori. In urma lor, peste 21.000 de copii minori s-au trezit dintr-o data fara unul din parinti alaturi.

UNICAT IN ROMANIA. Constantin Jugurica este unul dintre cei nevoiti sa stea departe de copilul lui. De cinci ani se poate numi un om divortat si de tot atata timp, pentru fetita sa, "tata" este un cuvant pe care il rosteste prea rar. "Cele doua dati pe luna in care pot sa-mi vizitez fiica si cele cateva zile de concediu vara sau de sarbatori sunt insuficiente pentru a consolida relatia tata-fiica", este de parere barbatul, caruia vreme de doi ani i s-a interzis de catre fosta sotie sa-si vada copila. "Imi doresc sa se schimbe lucrurile in bine, sa nu se intample atatea transformari negative in viata unui copil atunci cand parintii hotarasc sa se desparta. As vrea ca cel care plateste pensia
alimentara sa poata fi in continuare parinte pentru copilul sau", spune Constantin Jugurica. Nu intamplator i-a venit in minte infiintarea unei asociatii care sa se ocupe de cei care sunt intr-o situatie similara cu a sa. Si-a adunat prietenii, arhitectul Constantin Meita si aviatorul Adrian Iovan, si impreuna, in august anul acesta au pus pe picioare "Asociatia Nationala a Tatilor din Romania", inregistrata in Registrul Asociatiilor si Fundatiilor. Nu putini au fost aceia care au ridicat din sprancene de-ndata ce au auzit asemenea grozavie, ca deh, asociatii ale femeilor sunt sute la numar si ca denumiri care mai de care mai sugubete si mai pestrite. Dar nici una, pana acum, a taticilor.

"ANCHETA DOAR PE HARTIE". "In urma unui divort, cel mai mult sufera copiii. Unii, ajunsi la varsta adolescentei, o pot lua pe cai gresite. S-a constatat ca majoritatea copiilor traficati provine din familii dezmembrate. Cert este insa ca toti au nevoie si de mama si de tata, in egala masura. Ceea ce ne dorim prin aceasta asociatie este sa ne unim fortele si sa facem in asa fel incat copilul sa nu simta ca a ramas fara unul din parinti. Una dintre cauzele pentru care luptam este aceea de a cere instantei, ca autoritatea tutelara, sa realizeze o ancheta sociala corecta. In 99% din cazuri, copilul este incredintat unuia din parinti fie in lipsa unei astfel de anchete, fie pentru ca ea e facuta doar pe hartie. De cele mai multe ori, copilul ramane in grija mamei, fara a se sti cu adevarat daca acest lucru este cel mai bun pentru el. Am intalnit cazuri in care copilul nu era decat o sursa de venit pentru parintele in grija caruia se afla", enumera presedintele asociatiei motivele care au stat la baza hotararii de a-si crea o asociatie. Motto-ul acesteia este: "Tati, tatici (si eventual, mamici), uniti-va!", ceea ce inseamna, dupa cum precizeaza si initiatorul actiunii, ca "oricine se afla in situatia grea de a sta departe de copilul sau si are nevoie de ajutor de la noi este binevenit. ANTR isi propune sa efectueze anchete proprii imbinate cu sprijinul autoritatilor locale, pentru constatarea conditiilor de viata ale copiilor lasati in grija unuia dintre parinti, demers care sa duca la decaderea din drepturi a parintelui, atunci cand este cazul. Vrem sa punem la dispozitia oamenilor detectivi particulari, un psiholog, un jurist. Avem nevoie de masini, de soferi, insa pentru toate aceastea e nevoie de fonduri. Singura noastra sursa de venit sunt sponsorizarile si cotizatiile de cate 20 de euro ale celor catorva membri ai asociatiei. Nu stiu sa va spun cati sunt. Marea noastra dorinta este ca tot mai multi tatici sa se adune, pentru ca este stiut: Unde-s multi, puterea creste."