„O lumina deasupra capului“ este volumul de debut al lui Dimitre Dinev (foto), prozator bulgar care, dupa ce s-a refugiat ilegal in Austria, a renuntat si la limba bulgara pentru cea a tarii de adoptie. Desi scrise in limba de imprumut, prozele lui Dinev pleaca de la viata bulgarilor, surprinsa fie in claustrofobia perioadei rosii, fie in deruta care a urmat caderii comunismului, fie in exodul masiv spre Occidentul tuturor sperantelor.

Viata imigrantilor din Europa de Est nu monopolizeaza insa interesele de prozator ale lui Dinev. Desi reface cit se poate de veridic scenariul tipic al existentei la marginea ilegalitatii in care se aventureaza esticul plin de sperante si de ambitii, Dinev strecoara in armatura documentara instantanee care deturneaza cursul povestirilor de la previzibilul inscris in cel mai atroce realism. Chiar daca materialul cu care lucreaza prozatorul e nuantat intr-o cromatica sumbra, scenele pe care le pune in prim- plan pastreaza, chiar si in cele mai negre momente, o lumina care face salvarea posibila. Personajele lui sint indivizi comuni, care au esecul scris in cartea de identitate, dar care sint departe de a fi niste ratati. Ambitiile, aspiratiile si vietile lor sint posibile tocmai pentru ca sint amenintate de esec, dar nu si inhibate de el. In povestirile lui Dinev, sub zodia perdantului stau si haiducii care casapeau turci acum trei secole, pinditi de fiecare data de o moarte violenta, si imigrantii care se inversuneaza sa demareze azi o viata mai plina, in Viena tuturor minoritatilor.

Violenta, claustrarea, nemultumirea si aspiratia spre o existenta mai bogata sint date din care se incheaga identitatea eroilor sau mai bine zis a anti-eroilor lui Dinev: „'Munca>> a fost primul cuvint pe care Spas il invatase in germana. Nu a fost nici cuvintul 'dragoste>>, nici cuvintul 'speranta>>, cu atit mai putin cuvintul 'credinta>>. Caci fara munca nu exista nimic altceva decit frica. Acesta a fost cuvintul de inceput. Apoi au venit altele.