Ce mi-am imaginat si ce nu despre Festivalul de la Cairo: 1. Mi-am zis ca, data fiind presedintia de onoare a lui Omar Sharif, steaua lumii arabe, umbra doctorului Jivago, personajul cu care actorul a intrat in mitologie, va trebui sa rasara de undeva.
Nu mi-as fi inchipuit insa, niciodata, ca „tema Larei“, frumoasa melodie desprinsa din coloana sonora a filmului, va rasuna in holul hotelului (unde se afla si doua sali de cinema), spre orele serii, cantata la un pian alb, cu picioare de cristal, de un artist venit, parca, din afara timpului. 2. Mi-am imaginat ca cinematograful romanesc va fi tinut la mare cinste, avand in vedere ca una dintre sectiunile festivalului se numeste chiar „New Romanian Cinema“.

Nu m-as fi asteptat, insa, ca a doua zi dupa ce Cristian Mungiu cucerise cele doua trofee supreme ale Academiei Europene, pentru cel mai bun film si cea mai buna regie, sa gasesc agatat de manerul usii mele de la cziarul Egyptien Gazette, deschis la pagina in care trona fotografia lui Cristi, cu premiile sale.


Despre autor:

Gandul

Sursa: Gandul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.