Cand domnul Moliere scri despre el, Don Juan iesea in evidenta prin comportamentul lui lipsit de morala, prin dezinvoltura cu care reusea sa fie ticalos, prin lipsa de scrupule de care dadea dovada deopotriva cand insela tinerele fete din toate clasele sociale, cand isi dispretuia si sfida familia sau cand isi ducea de nas creditorii.

Astazi, toate aceste „calitati” cla ordinea zilei si se intalnesc pe toate drumurile. Tot ce poate oferi Don Juan unui traitor in aceste timpuri in care ticalosia e la ea acasa este, sa zicem, o filozofie a ticalosiei. Asta asa, ca sa nu procedam fara metoda si fara viziune.

Spect colul lui Bocsardi Laszlo cu Don Juan, dupa Moliere, la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiesti pleaca de la aceasta banalizare a raului, insa nu are parca nici o atitudine fata de ea. Ne-o arata, pur si simplu, vorbeste despre ea, dar la rece, cu o rezerva semanand cu aceea a unui doctor vorbind despre o boala pe cat de raspandita, pe atat de lipsita de sanse pentru bolnav. Vizual, montarea are si ea un fel de raceala clinica- decorul lui Bartha Jozsef consta intr-un spatiu tip cutie alb murdar, cu siruri de becuri pe intreg tavanul, usi laterale si un piedestal de statuie chiar in centru.