Dezbinati de raspunsul la intrebarea „a fi sau a nu fi un copil dorit”, decreteii se regasesc, totusi, uniti de restul lucrurilor ce le-au marcat primii 20 de ani de viata: prieteniile de exceptie, invatamantul de calitate, distractiile inocente, dar si statul la cozi la „gheare de pui”, munca patriotica si... frica de sex pentru ca se poate termina cu o sarcina nedorita.

Reticenta parintilor de a le spune copiilor daca au fost rodul dragostei sau doar accidente s-a extins si mai tarziu asupra problematicelor discutii despre sex.

Gravide din clasa a X-a

Citeste si:

Cand decreteii au inceput sa se intrebe care e diferenta dintre baieti si fete, mamele aveau un singur mesaj pentru fiice: „Sa nu cumva sa vii la usa mea cu burta la gura!”. Ce trebuia sa faci ca sa nu se intample asta nu-ti explica nimeni, pentru ca idealul teoretic era ca viata sexuala sa inceapa abia dupa parafarea casatoriei la starea civila.

Contradictia aparea cand, acasa, ti se spunea ceva, iar propaganda comunista te imbia, la ora de dirigentie, sa-ti urmezi instinctele. „Educatia sexuala era considerata un domeniu tabu, fiind inlocuita cu o promiscua educatie pentru reproducere. Se ajunsese ca, in cadrul invatamantului obligatoriu de 10 ani, sa fie privita cu toleranta, din considerente politice, prezenta elevelor gravide la scoala. Nu mai conta momentul pe care minorele si-l „alegeau” pentru procreere si nici faptul ca nu exista posibilitatea psihologica de a deveni mame in mod real. Exista numai obsesia cresterii natalitatii cu orice pret”, descrie vremurile psihiatrul Florin Tudose.