In lunga istorie a artelor vizuale noutatea, iesirea din contingent a creat controverse, a starnit patimi, a uimit, a intrigat, dar pana la urma a triumfat.

Toate schimbarile de directie si toate "patologiile" au demonstrat, ca nu se poate face arta doar de dragul unei estetici imuabile (pre)gandite si (pre)stabilite, legile ei fiind adesea supuse si umorilor timpului. Publicul s-a schimbat de asemenea, iar story-ul a incantat si a dezincantat in functie de empatii, pregatire, reflectie s.a.m.d.

In artele vizuale romanesti se constata din '90 incoace (vorbind de artistii cu adevarat importanti), un plus de sacralizare a gesturilor, o insingurare, un autocontrol magic, o desprindere de gregar si o cautare a unor noi centre de greutate in opera. Insesi putinele grupari care exista isi consuma intr-o tacere rareori tradata de intruziuni zgomotoase, vocatia.

Atelierul, spatiul-cochilie al artistului, aduna lacom si matern, imagini si forme, teoretizari si sintagme, intrebari si solutii.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.