De ce, cu exceptia celor plecati in Occident, scriitorii sau artistii romani nu au intrat in circuitul cultural international? Ce a lipsit culturii romane de nu si-a putut impune valorile in Vest, ramanand o cultura second-hand?

Sunt intrebari pe care si le vor fi pus si B. Fundoianu, in 1921, si Eugen Ionescu, in 1934, si Ioan P. Culianu, in 1991, cand se aratau dezamagiti de lipsa de ecou international al culturii romane. Fara a le impartasi scepticismul pana la capat si, mai ales, fara a incremeni in lamentatie, H.-R. Patapievici incearca sa dea un raspuns acestor intrebari. Eseistul vorbeste despre hegemonia culturii generale la noi ("avem o cultura de literati"), despre culturile specializate care nu s-au dezvoltat, despre dialogul academic care, la noi, n-a facut traditie.