Amatorilor de droguri le prezentam procesul de fabricatie a cocainei, sa nu zica nici unul ca nu stie ce baga in el.

Vanzatorul ambulant cu tablia de lemn agatata de gat se tine scai dupa noi, imbiindu-ne cu tigari, fructe si tot felul de maruntisuri. Vocea ii coboara putin in momentul in care ne intreaba daca nu dorim "coquita" - numele de alint al unuia dintre cele mai periculoase droguri din lume - cocaina. E ceas de noapte pe Avenida Sexta in centrul orasului Cali, devenit atat de cunoscut la sfarsitul anilor '80 din cauza cartelului ce domina, alaturi de cartelul lui Pablo Escobar din Medellin, traficul de droguri mondial. Avenida Sexta este cel mai frecventat bulevard din Cali dupa lasarea intunericului datorita cluburilor de salsa sau merengue si datorita numeroaselor discoteci din care muzica electro zumzaie pana in strada, amestecandu-se cu zgomotul motoarelor de Dodge Viper si de alte masini opulente. Mirosurile de gratare se amesteca cu racoarea care se lasa incet spre Pamant si da senzatia unei lumi fara griji. La o privire mai atenta insa, din tumultul de lume care se prelinge pe trotuare se observa un lung sir de siluete care nu fac parte din miscarea continua a strazii. Sunt fete de varsta foarte frageda, cu niste trasaturi ale fetei si niste corpuri de abanos care le-ar face invidioase pe orice modele care apar pe copertile tabloidelor lumii. Sunt prostituatele din Cali, frumuseti fara noroc care se vand pe cateva zeci de dolari sau pe cateva linii de cocaina. Desi vremea cartelurilor a apus, drogurile isi fac simtita prezenta la tot pasul. Pe strazile din Cali, un gram de coquita costa 5 dolari sau zece mii de pesos. In jungla insa, in zonele salbatice unde guvernul nu are nici un fel de control, preturile scad.

MAR CARIBE. Lasam in urma Cali si, dupa un scurt zbor cu un avion al companiei AeroRepublica, aterizam in Cartagena, pe tarmul marii Caraibelor. O perla a arhitecturii coloniale, orasul este unul dintre locurile preferate ale scriitorului columbian Gabriel Garcia Marquez care a si lucrat ca jurnalist la o publicatie de aici. Forturile pazite de tunuri si ghiulelele stivuite langa tevile de metal amintesc despre numeroasele atacuri ale piratilor asupra prosperului oras portuar. Soarele reflectat in paleta de culori a fructelor de mango si de papaya contrasteaza cu zidurile albe si creeaza un tablou in care mirosul puternic al carnatilor de porc chorizo isi face cu greu loc. Vanzatoare solide, cu soldurile late, cara pe cap cosurile impletite din care se revarsa lamai si portocale de diferite soiuri. Si aici ca si in Cali, cocaina si sexul sunt oferite in plina strada. Preturile au scazut insa. Un gram este acum trei dolari. Semn ca suntem mai aproape de sursa. Paginile ziarelor sunt pline de pozele unor politicieni din fostele regimuri care au protejat traficul de droguri. Unii dintre acestia au ajuns la intelegeri cu guvernul, si-au cedat averile si au incasat doar cativa ani de puscarie pe care ii petrec in celule cu aer conditionat, room service si televizor. Politica si drogurile fac casa buna de multi ani in tara sud-americana care exporta cea mai mare cantitate de cocaina pe pietele lumii.

SIERRA NEVADA DE SANTA MARTA. Autobuzul ne poarta timp de opt ore de-a lungul marii, pe langa nesfarsite plantatii de banane. Trecem prin Baranquillia, un alt oras port la Caraibe, oras industrial unde s-a nascut Shakira, celebrul star pop. Lasam in urma si frivola imagine a cantaretei si masina opreste in autogara din Santa Marta, localitatea unde si-a dat duhul Simon Bolivar, eroul Americii Latine. Santa Marta nu e foarte departe de granita cu Venezuela si e un loc in care politicile agresive ale lui Hugo Chavez, presedintele Venezuelei, au un impact direct. Sloganurile pro-Chavez sunt intalnite pe zidurile cladirilor in timp ce guvernul columbian si presedintele Columbiei, Alvaro Uribe, sunt pictati in cuvinte obscene. Pretul cocainei a scazut din nou, ajungand la doar doi dolari pe gram cu conditia sa cumperi minimum zece grame. Nimeni nu se mai incurca aici cu cantitati infime.

Din Santa Marta mai e un pas pana la inceputul padurii tropicale din Muntii Sierra Nevada. Cu inaltimi de pana la 5.700 de metri, muntii se intind pana la granita cu Venezuela. Guvernul nu are controlul asupra acestei regiuni, puterea fiind impartita aici intre forte paramilitare organizate de catre bogatasi locali care controleaza traficul de cocaina si Ejercito de Liberacion Nacional - ELN - Armata de Eliberare Nationala, o grupare militara de stanga, clasificata drept terorista de catre guvernul columbian si majoritatea statelor lumii. ELN s-a facut remarcata in multe randuri prin rapirile pe care le-a organizat. Chiar aici, in Sierra Nevada, ELN a rapit in urma cu patru ani un grup de turisti englezi si israelieni care au fost eliberati in urma eforturilor armatei nationale dar si cu ajutorul unor membri ai fortelor paramilitare.

EL CAMPESINO. El Campesino e un taran columbian caruia ii protejam identitatea si care ne-a fost ghid in periplul nostru prin jungla din Sierra Nevada. Mic de statura dar cu o constitutie robusta, El Campesino vorbeste o spaniola molateca si zambeste mai tot timpul. Cunoaste ca in palma cararile din munti si istoria locurilor. Timp de sase zile avea sa fie protectorul nostru in drumul spre Ciudad Perdida, un sit arheologic greu accesibil din Sierra Nevada. Un loc sacru pentru triburile de indieni din munti si un loc inconjurat de plantatii de coca si forte paramilitare. Un loc in fierbere, unde traficul de droguri si arme aduse de peste granita, din Venezuela, alaturi de saracia extrema si discriminarea indienilor fermenteaza un nou posibil conflict in Columbia.

Citeste si:

Dupa doua zile de discutii pe cararile colbuite ale muntilor pe care fantomatic apar calareti cu pusti in spate ca in filmele western, El Campesino ne spune ca nu avem de ce sa ne temem fiindca fortele paramilitare locale scaneaza toata zona si nu vor permite gruparilor precum ELN sa faca vreo miscare asupra noastra. In fapt, aveam sa realizam ca El Campesino lucreaza pentru paramilitari. "Mama mea este in spital in Cartagena pentru o operatie. Costa patru milioane de pesos (n.a. - aproximativ 2.000 de dolari) si eu nu aveam banii astia. Am apelat la un om bun, un bogatas care organizeaza si paramilitarii. Acesta mi-a imprumutat banii si acum trebuie sa-i platesc inapoi si eu si fratii mei. E un om bun, omul acesta, toata lumea se duce la el cand are nevoie de bani. E foarte puternic si ii ajuta pe cei saraci", ne spune El Campesino. Tot el ne povesteste despre un alt barbat, un sef si mai mare care locuieste in Medellin si care isi formeaza aici in Sierra Nevada o armata de 3.000 de oameni. Armele, AK 47 si Galil, de productie israeliana sunt aduse de peste granita, din Venezuela. Un kilogram de cocaina inseamna doua Galil. In fapt, guvernul de la Bogota si-a exprimat de multe ori ingrijorarea ca regimul Chavez sprijina miscarile antiguvernamentale din Columbia. Nu este insa numai Chavez, este si saracia si nesiguranta in care traiesc acesti oameni. El Campesino ne spune cu mandrie ca, in Cartagena si Santa Marta, criminalitatea a scazut foarte mult datorita sefului care a organizat patrule civile care i-au batut mar pe toti jefuitorii si hotii de pe strazi si care vegheaza la siguranta turistilor. "Localnicii fac bani de pe urma turistilor iar turistii nu mai vin daca sunt prea multe talharii si furturi", spune columbianul. Pe de alta parte, militarii armatei columbiene se tem sa faca diverse abuzuri asupra fermierilor. Intr-o vreme, ei nu prea aveau jena sa taie vreun porc sau vreun vitel care nu le apartinea. Acum, taranii inregimentati in "militiile civile" beneficiaza de protectia comunitatii. In acest fel, gruparile paramilitare au capatat legitimitate in ochii localnicilor de la Caraibe care considera ca guvernul de la Bogota nu face indeajuns pentru ei.

LOS INDIOS. Prima plantatie de coca isi face aparitia nu departe de locul unde a trebuit sa abandonam masina, o Toyota cu platforma modificata pentru a face fata drumurilor grele. Plantele de coca, de un verde primavaratec, se intind pe coasta muntelui, dincolo de un gard rudimentar de sarma ghimpata. "E proprietatea unui elvetian care s-a casatorit cu o localnica", spune Campesino. Este prima plantatie din sirul pe care aveam sa-l vedem in cele sase zile de treking pe cararile din Sierra Nevada.

Urmatoarea oprire - un sat de indieni Koguis care traiesc si astazi precum stramosii lor. Colibele rotunde de bambus cu acoperis de paie adapostesc familii numeroase de omuleti micuti cu ochi patrunzatori. Copii si adulti, indienii se uita mirati la strainii care incep sa-i fotografieze. Samanul tribului ne indeparteaza cu un gest amplu. Nu vrea sa fie fotografiat. E nevoie de interventia lui Campesino pentru a relua "sedinta" fotografica. Copiii in pielea goala misuna printre colibe. Dintr-o data, se creeaza forfota. O fetita a fost muscata de un scorpion. Samanul ucide insecta taratoare. Femeile tribului pregatesc o potiune de ierburi si o scapa pe fetita de orice pericol. Sunt doar secvente obisnuite din viata indienilor Koguis. Acestia, amabili, ne intind si noua bucatile de trestie de zahar sectionate cu maceta din care se prelinge o substanta zaharoasa care iti da energie. Nu plecam insa inainte de a observa cele cateva plante de coca crescute in spatele colibelor. Pentru Koguis, mestecatul frunzelor de coca face parte din traditie si, alaturi de trestia de zahar, ofera energia vitala pentru supravietuirea la mare altitudine.

COQUITA. "Maine dimineata vom merge la un laborator de cocaina", ne spune Campesino in timp ce, osteniti, ne uitam cu jind la hamacele in care aveam sa ne petrecem noaptea. Intunericul este fulgerat de insectele zburatoare luminescente ce se aseaza pe plasa de protectie intinsa peste hamac. Traim senzatia ca ne aflam intr-un cosciug moale, inconjurat de sunetele adanci ale junglei si ale golurilor dintre munti. Dimineata ne gaseste infrigurati in jurul unei cani de cafea amestecata cu cacao. Cafeaua columbiana este cea mai buna din lume!
El Campesino ne prezinta un alt om al muntelui care ne va duce spre laboratorul din jungla. Acest om, un taran tanar din regiune, este unul dintre cei multi care lucreaza la transformarea frunzelor de coca in pasta ce in final este transformata in pulbere alba. La fel ca si altii inaintea lui, tanarul explica faptul ca nu exista alta posibilitate de subzistenta in zona. Mare parte din vina, spun localnicii, o are guvernul care a dat cu ierbicide din avioane in urma cu cativa ani ca sa starpeasca plantatiile de coca insa au distrus in felul asta si culturile de cartofi si de alte legume. Ironia sortii, planta care creste parca mai viguroasa pe aceste terenuri tratate este coca. Insotitorul nostru nu are deloc fata de criminal. El castiga foarte putin din procesarea frunzelor de coca si abia isi intretine familia. Mult mai sus pe lantul traficului se fac banii cei multi.

Sub lentila aparatului de filmat, tanarul ne arata tot procesul de producere a cocainei in laboratorul ascuns de vegetatia deasa a junglei. Dintre ingredientele folosite pentru macerarea frunzelor de coca nu lipsesc sarea, varul, soda caustica, benzina si acidul sulfuric. Vizualizarea procesului ar fi cosmarul oricarui consumator de cocaina care da bani grei pe drog in Europa sau Statele Unite. Frunzele se toaca pe pamant, se amesteca bine cu sare si var, se tin la "dospit" cu benzina, intr-un butoi, borhotul se arunca, benzina se separa de suspensia cu alcaloid prin tratare cu acid sulfuric, acidul se neutralizeaza cu soda caustica, suspensia de coca in apa se purifica apoi cu permanganat de potasiu, smantana rezultata se filtreaza prin tifon si ramane, la finalul unei munci monotone si cat se poate de imputite, un bot de cocaina baza. Cate un bot pe zi si, la doua saptamani, "farmacistul" obtine un kilogram de pasta de cocaina curata, naturala, fara "E"-uri, Dumnezeu pe pamant...

LOS DINEROS. Nu departe de laborator, se afla si plantatia de coca de unde tanarul isi alimenteaza afacerea. Taranii jumulesc arbustul, frunza creste la loc o data la trei luni, asadar patru recolte pe an, laboratorul din jungla produce de duduie... Pasta de coca, produsa aici, ajunge la o ferma din zona unde este transformata in pulbere. De aici ia drumul traficantilor care o exporta spre SUA si Europa. Conform celui mai recent studiu al ONU, consumul de cocaina a atins, in ultima perioada, nivele record in Europa si SUA. Pe drumul de la laboratorul din jungla columbiana pana in capitalele europene, inclusiv Bucurestiul, marfa inregistreaza o crestere de pret per gram de la jumatate de dolar la 100 de dolari. Si asta in conditiile in care puritatea drogului este si ea diluata pana in momentul cand cocaina ajunge pe pietele vestice. Rata profitului, de douazeci de mii la suta pe intregul traseu ilicit, e intrecuta cel mult de afacerile cu diamante...
Consecintele acestui trafic, mortile cauzate de praful alb, sunt insa departe de luxurianta jungla columbiana unde Campesino si tanarul stapan al laboratorului au alte griji care-i transforma in micute rotite in industria globala a mortii.